2,800 matches
-
urechilor în proza lui Grigore Cugler. Când intră în apartament, anonimul povestitor cuglerian este sunat la un telefon pe care, de fapt, nu-l are. Deasupra mesei de lucru atârnă în aer masa de odihnă. Proza se încheie cu o pledoarie pentru ideea că "posibilitățile nu au - și nu trebuie să aibă - limite de nici un fel", pentru că "posibilitățile sunt infinite, prin însăși natura lor" (p. 42-46). Alte surse ale absurdului sunt: aglomerările de obiecte disparate, adunate într-un fel de ruină
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
unei vieți și unei personalități atât de complexe și extinse. Ideea care stă la baza cărții și care o motivează în mare măsură este aceea de a demonstra natura proteică, statura renascentistă a muzicianului și de aceea autorul își împarte pledoaria în capitole al căror titlu desfășoară ideea: Muzicianul enciclopedist, Compozitorul vizionar, Gânditor al viorii, Vrăjitor al claviaturii pianului, Dirijatul, un joc încântător, Un profesor singular peste timp. Fiecare dintre aceste capitole aduce elemente informative inedite, ca de exemplu cele referitoare
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
banală, dar conversație. Era o lume pe care eu o disprețuiam, dar nu aveam dreptate. Pentru că acești oameni constituiau un palier de la care era posibilă apariția unui Enescu, unui Celibidache sau a cui doriți dumneavoastră". în consecință se produce o pledoarie în favoarea "lumii bune", a saloanelor căreia i-a aparținut în prima parte a vieții și autorul, cu o justificare nu numai de natură reflexivă, ci și stilistică (stilul e omul, dar și invers!). Căci Alexandru Paleologu are grijă a se
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
în răspăr cu contextul mai mult ori mai puțin arid al scrisului lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost dat tocmai lui Gherea, care a deschis drumul criticii (o numea el) Ťștiințificeť, să facă o adevărată pledoarie (și, culmea, tocmai în Asupra criticei, eseul lui doctrinar) pentru Ťinexplicabilulť creației criticii: Ťde multe ori intuiția, un fel de ghicire a criticului, face mai mult decît analiza; de multe ori criticului i se cere inspirație ca și artistuluiť". Sau
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Asupra criticei, eseul lui doctrinar) pentru Ťinexplicabilulť creației criticii: Ťde multe ori intuiția, un fel de ghicire a criticului, face mai mult decît analiza; de multe ori criticului i se cere inspirație ca și artistuluiť". Sau: "Șerban Cioculescu într-o pledoarie raționalistă caracteristică, prin care ajunge într-un chip necaracteristic pentru el să susțină legitimitatea creatoare a criticii: ŤAșadar, nu e adevărat, cum se pretinde, că fiecare critic e un scriitor ratat, ci dimpotrivă, fiecare scriitor valabil e un critic care
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
în răspăr cu contextul mai mult ori mai puțin arid al scrisului lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost dat tocmai lui Gherea, care a deschis drumul criticii (o numea el) Ťștiințificeť, să facă o adevărată pledoarie (și, culmea, tocmai în Asupra criticei, eseul lui doctrinar) pentru Ťinexplicabilulť creației criticii: Ťde multe ori intuiția, un fel de ghicire a criticului, face mai mult decît analiza; de multe ori criticului i se cere inspirație ca și artistuluiť". Sau
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
Asupra criticei, eseul lui doctrinar) pentru Ťinexplicabilulť creației criticii: Ťde multe ori intuiția, un fel de ghicire a criticului, face mai mult decît analiza; de multe ori criticului i se cere inspirație ca și artistuluiť". Sau: "Șerban Cioculescu într-o pledoarie raționalistă caracteristică, prin care ajunge într-un chip necaracteristic pentru el să susțină legitimitatea creatoare a criticii: ŤAșadar, nu e adevărat, cum se pretinde, că fiecare critic e un scriitor ratat, ci dimpotrivă, fiecare scriitor valabil e un critic care
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
reflecții asupra lecturii, scrisului și Bibliotecii (văzută ca o variantă atotcuprinzătoare a lumii). În plus, volumul realizează un arc peste timp, primul său capitol fiind preluat din cartea de debut a autorului, scrisă la sfîrșitul anilor '80. În fascinanta sa pledoarie pentru lectură, Liviu Antonesei își ia ca aliați scriitorii fetiș ai propriei sale deveniri scriitoricești: Jorge Luis Borges (în primul rînd, toată cartea scriitorului român datorînd mult spiritului borgesian), dar și Jean-Paul Sartre, Henry Miller, Umberto Eco, Ioan Petru Culianu
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
de a oferi comoditatea călduță a unor răspunsuri definitive, care nu lasă loc de discuții. În fond, este punctul de vedere al autorului care poate fi acceptat sau contrazis de cititorii cărții. Dincolo de aceasta, Literatura, ce poveste! este o splendidă pledoarie pentru carte. Citind eseul lui Liviu Antonesei nu se poate să nu te simți atras de spațiul nesfîrșit al bibliotecii, să nu ți se facă dor de o plimbare cu privirea pe cotoarele atîtor cărți mai vechi sau mai noi
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
simpatiile sale se îndreaptă aproape firesc spre o a treia cale reprezentată de Pat Buchanan), comentează filmele pe care le vede și romanele pe care le citește, trage învățăminte din istoria mai veche sau mai nouă, are surprinzătoare pusee protocroniste (pledoaria pentru istoria celtică a Daciei, văzută ca nucleu al lumii civilizate), filozofează infatigabil pe marginea principiului logic al terțului exclus, cu exemplificări din Biblie, pînă în zilele noastre. În plus, pe toată durata cărții apar, ca un laitmotiv, obsesia apartamentului
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
gardurile și trotuarele de cînd e lumea lume. Mi se pare mult mai vulgar să spun c-am "regulat"-o pe Didina decît să recunosc verde c-am futut-o." (p. 65) Dincolo de ceea ce s-ar putea interpreta drept o pledoarie pentru violența de limbaj, totul în scrisul lui Emil Brumaru indică o delicatețe sufletească la limita vulnerabilității. El are un cult al prieteniei și al valorii autentice, iar cele cîteva rînduri în care îl caracterizează pe poetul Mircea Dinescu ar
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
pregnante și sugestive" - încheie criticul ieșean. Un articol de semnalare a apariției volumului I este cel din Resboiul (an. XXII, nr. 7019, din 4 august 1898), de fapt o reproducere după Drapelul. O serie de articole au fost de fapt pledoarii pentru premierea corpusului proverbelor. Un articol foarte patetic este cel din Secolul XX (an. XI, nr. 561, din 24 martie 1901), semnat Păun, care pledează pentru încununarea colecției cu premiul Năsturel al Academiei Române: "Rămâi uimit - la noi unde muncitorii vajnici
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
creație. Mai bine se văd, pe anumite porțiuni, publicistul și filosoful. Camil Petrescu scrie jurnal în silă - ceea ce e o contradicție în termeni. în 23 decembrie 1936 notează: "Scriu cu silă imensă acest jurnal. Dacă n-aș ști că o pledoarie a mea mi-e necesară, pentru ca să nu fiu desfigurat de neînțelegerea celor din jurul meu, n-aș mai pune mâna pe toc ca să scriu aci. Dar sunt lucruri - nespus de multe - pe care numai eu și Dumnezeu le știm. Din ele
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
unor pași, la ora la care, jucăușă, aurora îmi prelungește,-n alburi, reveria. Înoți în lapții zărilor opace, iar nudul tău dizolvă-ntreg decorul; trecutului i-asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-am vrut pământul tot servit pe tavă, ci doar un pic dintr-însul... Baliverne rostite-n timp ce aurora-mi cerne,-n tăcere,-n sita-i deasă, reveria. Poza Cum să fii sincer
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
numai la 6 ani distanță de procesele lui Baudelaire și al lui Flaubert. Ei au fost dați în judecată în 1857 și Hașdeu a fost dat în judecată, pentru un pasaj licențios, în 1863. și interesant este că Hașdeu, în pledoaria lui, spune: ,domnilor, eu mă revendic de la școala literară realistă", care presupune și astfel de scene, mai, să zicem, îndrăznețe. E prima dată când în literatura română se contestă ideea de imoralitate și se justifică ,pornografia" cu principiile școalei literare
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
în 1863. M.I.: Sincroni! Domnule Marino, ascultându-vă și citindu-vă cartea, antologia despre intrarea în Europa văzută de diverși autori români, carte care merită o analiză foarte atentă, pentru că este foarte interesantă, imaginea Europei, așa cum se conturează ea din pledoariile, din intervențiile, din eseurile autorilor pe care i-ați antologat, este o altă Europă. E o Europă ciudată, bizară, pitorescă pe alocuri. M-am gândit, și v-aș propune, dacă n-ar fi bine să se inverseze într-un fel
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
printre înainte-mergătorii literaturii de azi. Nu puține dintre înnoirile de concepție sau de atelier, care domină proza zilelor noastre, își pot găsi similitudini frapante sau doar o atmosferă-îndemn mai mult decât stimulative în creațiile sale. Cu unele dificultăți specifice în pledoariile de amănunt, în problemele mai generale de concepție și formalizare - precum relativizarea canoanelor teoretice și de elaborare la toate nivelurile (fabulă, personaje, timp, spațiu, semnificanți), modificarea exigențelor atribuirii de valoare, eliminarea intruziunilor extraliterare ori, nu în ultimul rând, reintroducerea cu
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
să-i spunem așa, la un fel de înțelepciune, blazare, distanțare și, zic eu, că lucrurile sunt pe calea cea bună și continuă. Cu istoria literară, vă spun eu, ne aranjăm noi pe parcurs, vedem noi cine are dreptate. M.I.: Pledoariile dumneavoastră pentru Europa, ca să citez chiar un titlu din anii de după '89, militantismul pro-european, nu v-au făcut totuși să fiți șeful, conducătorul unui curent, al unei tendințe. Nu faceți parte din nici un partid, nu conduceți o mișcare, un grup
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
omorît pentru că nu suporta ordinea" (p. 265). Cu siguranță, dacă va fi citită, cartea lui Alexandru Ecovoiu va stîrni - ca și precedentul său roman, Sigma, dar, din cu totul alte cauze - dispute aprinse. Mulți vor lua acest roman drept o pledoarie în favoarea instaurării unei dictaturi, chiar dacă sfîrșitul grotesc al eroului, sodomizat și apoi mort printre fecalele dintr-o latrină de arest, sugerează, în mod cert, dorința autorului de a se detașa net de personajul său. Învățătura acestei cărți este cu totul
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
opinie prin chiar destinul eseistului, supus decepțiilor și prigoanei pe aproape întregul parcurs al dramaticei sale biografii, "invincibil" prin operă, dar deposedat de roadele "victoriei". Destin al unui ins care a suportat "patru" arestări burghezo-moșierești din timpul dictaturilor fasciste, pentru pledoariile proferate în apărarea proletarilor", precum și "cinci ani de pușcărie oferiți de Teohari în schimbul gratuităților (...) la curțile marțiale, în favoarea opoziției național-țărăniste". Cu toate acestea dispoziția sa declarată nu e ranchiuna ci toleranța. Postură ce i se pare "intrinsecă în măruntaiele psihologiei
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
rural-națională, defel întîmplător Pandrea s-a dedicat cu pasiune dreptului, practicînd avocatura și elaborînd solide studii de specialitate, dintre care unul intitulat Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuțiu. Întreaga eseistică a lui Petre Pandrea ar putea fi văzută ca o pledoarie în favoarea unei morale cu fundamente etnice și biologice, dar animată de un duh umanist, fără partizanatele înguste atît de răspîndite în mediul "sarabandei valahe". Perspectiva se pierde în zările stenice ale psihologiei comunitare: "Simt nevoia să am rădăcinile natale sub
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
devină indiscutabile. Dimpotrivă, prin chiar spiritul său, cartea invită la dialog și la lărgirea continuă a cadrului discuției, în sensul teoriei lui Gödel. În ultimă instanță, Întîlnirea extremelor este un manual pentru înțelegerea lumii postmoderne în care trăim și o pledoarie foarte convingătoare împotriva logicii aristotelice a terțului exclus. Citindu-l pe Solomon Marcus, chiar îmi vine să mă apuc serios de matematică, fizică, biologie, chimie și alte materii care au constituit coșmarul anilor mei de școală. Solomon Marcus, Întîlnirea extremelor
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
exemplare. Prețul de vânzare a cărții, împreună cu un CD, e de două milioane de lei. De ce nu era suficientă transcrierea operei în edițiile existente? Răspunsul e simplu: manuscrisele reflectă imaginea muncii intelectuale a poetului. O spusese răspicat și Constantin Noica în pledoariile sale: manuscrisele eminesciene redau exact diagrama gândirii și a creației unui mare scriitor național. Volumul postum al filosofului, Introducere la miracolul eminescian (Ed. Humanitas, 1992), restituie toate documentele unui program urmărit stăruitor timp de aproape două decenii: Pledoaria pentru facsimilare
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
Noica în pledoariile sale: manuscrisele eminesciene redau exact diagrama gândirii și a creației unui mare scriitor național. Volumul postum al filosofului, Introducere la miracolul eminescian (Ed. Humanitas, 1992), restituie toate documentele unui program urmărit stăruitor timp de aproape două decenii: Pledoaria pentru facsimilare (p. 11-104) ca o secvență specială din prima parte a cărții, Întâlnirea cu manuscrisele eminesciene. Apelurile sale sunt adresate succesiv sau simultan Academiei, Uniunii Scriitorilor, ziarului "Scânteia tineretului", iar prin intermediul lor întregii lumi românești. Constantin Noica propunea modalități
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
a canonului indepedentă de o singură instanță/de un grup de instanțe hotărîtoare. Aceeași idee (în siajul lui Harold Bloom...) o preia Carmen Mușat, subliniind că, în fond, canonul e, întotdeauna, o co-producție. Ioan Stanomir mută puțin accentul, într-o pledoarie pentru multe nuanțe. Intricarea eticului cu esteticul în comunism, bunăoară, e cazul să facă obiectul unor disocieri de finețe. Nimic nu se acceptă sau se refuză de plano, totul trebuie recitit. De fapt, întreaga discuție, încheiată de Marius Chivu cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]