194 matches
-
fertilă a Nilului a oferit oamenilor posibilitatea de a dezvolta o economie agricolă stabilă și o societate complexă, centralizată, care a devenit o piatră de temelie în istoria civilizației umane. Nomazii vânători-culegători s-au mutat în valea Nilului până la sfârșitul Pleistocenului Mijlociu în urmă cu 120 de mii de ani. Până la sfârșitul paleoliticului , climatul arid din Africa de Nord a devenit tot mai cald și uscat, forțând populația din zonă să se concentreze de-a lungul regiunii. Istoria propriu-zisă începe prin unirea sub
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
se află la est de acesta. Un alt con - "Muntele Bolondoș" (, 1084 m), se află spre nord-vest. Este relaționată cu grupa vulcanilor "Ciomatu-Puturosu" - cea mai tânără formațiune vulcanică a Munților Harghita. Apăruți în Neogen, ei au avut ultimele erupții în Pleistocen. De-a lungul faliilor create în sedimentele cretacice carpatice, lava andezitică a dezvoltat intruziuni și efuziuni care au antrenat materiale sedimentare. Andezitele cu biotit și amfiboli au suferit alterări masive, explicație - de exemplu, a prezenței caolinului în zonă (la nivelul
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
în Câmpia Litoralului, la circa 17 km sud de Haifa, 4 km la est de litoralul actual al Mării Mediterane, la o altitudine de 40-60 metri deaupra nivelului actual al mării. Scăderea nivelului mării mondiale în perioadele glaciare în cursul pleistocenului, a dus la îndepărtarea peșterilor de litoralul Mării Mediterane și la lărgirea Câmpiei litoralului, numit Hof Hacarmel în zona Muntelui Carmel. Nivelul mării creștea iarăși în perioadele interglaciare și atunci și câmpia litoralului se îngustă din nou. Contrar opiniilor dinainte
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
extraterestră a fost propusă pentru prima dată în 1979, dar abia în 1993 a fost confirmată ca structură de impact. Conuri lungi distruse au fost descoperite în partea de sud-vest a golfului. Craterul este umplut cu sedimente, între sedimentele din pleistocen și roca strivită de granit rapakivi există un strat de calcar din paleozoic (Ordovician). Acest lucru face ca să fie unul dintre puținele locuri în Finlanda, unde au fost descoperite fosile. Golful a fost anterior, de asemenea, menționat ca "Lumpari" în
Lumparn () [Corola-website/Science/322305_a_323634]
-
care include porțiunile de la temperată la arctică din America de Nord și Eurasia. Flora acestora este moștenită din vechiul supercontinent Laurasia. Cu toate acestea, anumite părți ale regatului floristic (și cea mai mare a regiunii Circumboreale a sa) a fost înghețată în timpul Pleistocenului și are o floră foarte tânără. Relictele cenozoice și-au găsit refugiul în părțile sudice și muntoase ale regatului, mai ales în Regiunea Est-Asiatică și în sudul regiunii Atlantice Nord-Americane. Good a remarcat faptul că multe specii de plante de
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
Ardeni, Podișul Boemiei, Podișul Podolic, Podișul Dobrogei pe structuri hercinice; Podișul Smaland, Podișul Norland și Podișul Finlandei se suprapun pe structuri caledonice. Acțiunea agenților externi asupra acestor tipuri de relief a determinat apariția reliefului derivat: Relieful glaciar de calotă. În pleistocen, Europa Nordică a fost acoperită de o platoșă de gheață care se extindea spre sud peste Marea Baltică și peste Câmpia Europei de Nord și Câmpia Est-Europeană până la latitudinea orașelor Kiev și Moscova. În urma topirii ghețarului de calotă a rămas un
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată cu înălțimi rotunjite și vârfuri conice, fragmentată în dealuri mai scunde (501 m altitudine maximă în Dealul
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
acestea apar depozite subțiri paleogene medii și sarmațiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea apar formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și teraselor. În lunca Prutului sunt specifice depozitele holocene superioare alcătuite din depozite loessoide nisipuri și pietrișuri, care corespund aluviunilor actuale depuse. Geomorfologic relieful luncii se prezintă în general
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
fertilă a Nilului a oferit oamenilor posibilitatea de a dezvolta o economie agricolă stabilă și o societate complexă, centralizată, care a devenit o piatră de temelie în istoria civilizației umane. Nomazii vânători-culegători s-au mutat în valea Nilului până la sfârșitul Pleistocenului Mijlociu în urmă cu 120 de mii de ani. Până la sfârșitul paleoliticului , climatul arid din Africa de Nord a devenit tot mai cald și uscat, forțând populația din zonă să se concentreze de-a lungul regiunii. Istoria propiu-zisă începe prin unirea sub
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
Rinocerul lânos ("Coelodonta antiquitatis") este o specie dispărută de rinocer, care a fost comună pentru toată Europa și Asia de Nord în epoca Pleistocenului și a ultimei ere glaciare. Numele genului "Coelodonta" înseamnă „dinte cavitate”. Un exemplar adult măsura în medie 3,7 m, se crede însă că existau și animale care puteau ajunge până la 4,4 m în lungime, iar înălțimea medie era
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
săpat, căutat hrană, cât și ca arme defensive sau de atac în fața prădătorilor. Rinocerul lânos a dispărut în timpul ultimei perioade glaciaare, în urmă cu 12 - 10.000 de ani. La fel s-a întâmplat și cu alți membri ai megafaunei pleistocene, precum mamutul lânos și cerbul gigant. Conform celor mai recente teorii, dispariția a fost produsă de combinația funestă între schimbările climatice (glaciațiunile au determinat întinderea ghețarilor peste o mare parte a emisferei nordice, reducând suprafața pe care marile erbivore își
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
admisibile din punct de vedere potabil se întâlnesc în jurul localității Tătaru. Celelalte sunt nepotabile datorită mineralizației ridicate conținând multe sulfuri și cloruri. 3. Ape de adâncime</br> Apele de adâncime sunt cantonate în depozite de nisipuri și pietrișuri de vârstă Pleistocen inferior numite „Stratele de frațești”. Aceste ape cantonate la adâncimi de 50-100 m pot prezenta condiții bune de potabilitate și pot furniza debite importante. La suprafață se găsește un strat de pământ vegetal de 0,60-0,70 m, urmează un
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
localității Brăila La suprafață se găsesc cernoziomuri formate în condițiile climatului semiarid, pe depozite loessoide, pe aluviuni și nisipuri sub o vegetație de stepă. Prezentând un mare grad de porozitate infiltrația pe verticală se realizează ușor. Solurile sunt de vârstă Pleistocen Superior corespunzător intervalului Riss-wurm fiind construite din loessuri și depozite de loessoide, cernoziom ciocolatiu cu textură și luto-nisipoasă.</br> În condițiile existenței aridității apa freatică determină supraumezirea și evaporația. Vara datorită insolației suprafața solurilor își ridică temperatura, se intensifică evapotranspirația
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
Leul american (""; "leul american de nord" sau l"eul de peșteră nord-american") este o specie dispărută din America de Nord și nord-vestul Americii de Sud, ce a trăit în timpul epocii Pleistocen (în urmă cu 0,34 milioane de ani până acum 11,000 de ani), specia existând 0,33 milioane de ani.Leul american este una dintre cele mai mari feline, fiind cu 25% mai mare decât leii africani moderni. Lungimea
Panthera leo atrox () [Corola-website/Science/324868_a_326197]
-
Argeș. Orientarea generală este de la NV către SE. Este o continuare a Câmpiei Piemontane a Piteștilor, atât ca litologie și tectonică, cât și ca resurse ale subsolului. Sunt cunoscute aici numeroase structuri de hidrocarburi acoperite de o întinsă cuvertură piemontană pleistocenă. Este o câmpie de loess, cu altitudini între 90-120 m, coboară, în mod normal, cu o convexitate către SE. Sunt caracteristice interfluviile înguste, văile adânci cu terase locale, cu sate așezate în special pe văi, datorită lipsei de apă pe
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]
-
și micașisturi, ce apar pe platoul Grui de la Câmpulung, pe versantul nordic al masivului Ciocanu și pe văile Foii și Rudarilor. Deci, spre sfârșitul Romanianului s-a instalat regimul fluvio-lacustru, în care predominau nisipurile și pietrișurile care fac trecerea spre Pleistocenul inferior iar Carpații și Subcarpații au fost ulterior (la începutul Cuaternarului) ridicați de mișcările valahe. Exondarea zonei subcarpatice va face ca eroziunea puternică să transporte materialele grosiere la baza acesteia în lacul pliocen, materiale din care se vor contura platformele
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
timpului, Subcarpații Argeșului au fost supuși mai multor sisteme morfoclimatice care au acționat asupra reliefului când acesta era emers și s-au manifestat în principal prin eroziunea torențială și transportul materialelor pe versanți sau prin descompunere chimică a rocilor. În Pleistocen sistemul morfoclimatic a permis formarea teraselor datorită alternanței perioadelor glaciare cu cele interglaciare iar în perioada actuală (Holocen) predomină pluviodenudația în defavoarea alterării chimice sau fizice. Caracteristica principală a culmilor subcarpatice argeșene este paralelismul lor pe direcția nord-sud, cu înălțimi ce
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
și ele sunt dependente sau au terenuri în folosință pe luncile râurilor mari. Ca suprafețe orizontale, în cea mai mare parte a lor, pe lunci s-au axat toate drumurile principale și majoritatea terenurilor arabile. Terasele sunt acoperite de proluvii pleistocene iar lunca joasă pe tot parcursul văilor sunt ocupate de depozite holocene de nisipuri grosiere, pietrișuri și bolovănișuri . Solurile formate pe aceste forme de relief nu sunt foarte diferențiate decât în arealele în care râurile și-au modelat și un
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
care depinde și comuna, poartă numele de Bărăganul Însurățeilor, numit așa după orașul Însurăței din județul Brăila. Altitudinea generală este de și este dominată de crovuri. Pământul satului are o altitudine cuprinsă între 20 și 39 m. Geologic depozitele aparțin Pleistocenului (prima epocă a Cuaternarului, în care a apărut omul și au avut loc glaciațiunile). Se întâlnesc o serie de movile (gorgane) cu înălțimi de 4-6 m deasupra nivelului câmpiei. Acestea sunt creații antropice, morminte ale unor conducători, vechi de peste 2000
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
a fost una dintre cele patru subspecii ale ibexului spaniol, o specie care este endemică în Peninsula Iberică. era întâlnit frecvent în Munții Cantabrici, sudul Franței și în nordul Munților Pirinei. Aceasta specie a fost comuna în timpul Holocenului și al Pleistocenului. În ianuarie 2000, Ibexul din Pirinei a dispărut complet, dar oamenii de știință au încercat să-l cloneze folosind ADN de la una dintre ultimele femele; o astfel de clonă a murit la șapte minute după naștere. Alte subspecii au supraviețuit
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
C. pyrenaica (posibil 18 km migrația) și C. ibex (300 km migrarea mai devreme) ar fi evoluat din strămoși diferiți și au morfologic mai diferit genele lor separate. Este cunoscut faptul că toate cele patru subspecii au trăit împreună în timpul Pleistocenului superior, dar oamenii de știință nu sunt siguri de cât de mult schimb genetic ar putea fi. Problema cu această teorie este că genetica sugerează că C. pyrenaica și C. ibex poate fi împărtășit o origine mai frecventă eventual Capra
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
ramla"; în Arabia și în Asia Centrală, populațiile locale desemnează respectivele noțiuni cu vocabulele "nefud" și "kum" (de exemplu Karakum: „Nisipul Negru”, Kizîl Kum: „Nisipul Roșu”). Ergurile ocupă circa 20% din suprafața Saharei. Unele au început să se formeze în cursul Pleistocenului. Cea mai mare parte se formează în cuvete prin acumulări de resturi transportate prin ueduri. În caz de ploaie, ele pot să acumuleze rezerve de apă și să formeze zone de pășunat. Se pot cita Marele Erg Occidental, Marele Erg
Erg (dune) () [Corola-website/Science/315160_a_316489]
-
o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii de sodiu. Mai toate forajele executate în bazinul Baraolt, în mod obligatoriu, au intrat în fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
scoase la suprafață în nordul Chinei și în insula Java. Strămoșul tigrului, "Panthera palaeosinensis" (Zdansky, 1924), este destul de asemănător acestuia, dar de dimensiuni mai mici, care a trăit în provincia Henan din China de nord de la sfârșitul pliocenului până la începutul pleistocenului. Clasificarea acestei specii este, la moment, ambiguă. Aproximativ 2 milioane de ani în urmă, la începutul pleistocenului, tigrul era răspândit în estul Asiei, populând și insule precum Borneo și Palawan. Au fost scoase la suprafață, în număr mare, oseminte din
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]