KorAP: Find »[drukola/base=plenitudine & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...58 >

1,442 matches

Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523

dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care nu este plenitudinea în sine, sau infinitul în act, ci participarea la plenitudinea divină ca deosebită de ea. În calitatea lui de creatură a lui Dumnezeu, omul este deosebit de Creator, dar și unit cu El; întrucât este chipul creat al modelului necreat și

PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iv_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu infinitul ar distruge această esență, care nu este plenitudinea în sine, sau infinitul în act, ci participarea la plenitudinea divină ca deosebită de ea. În calitatea lui de creatură a lui Dumnezeu, omul este deosebit de Creator, dar și unit cu El; întrucât este chipul creat al modelului necreat și întrucât, ca să poată crește liber în Dumnezeu, a fost făcut

PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iv_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
realizeze deci prin mișcarea sa liberă, urmându-și direcția autentică. Mișcarea aceasta liberă spre sursa ei, căutată ca scop, îi dă semnificația adevărată. În această mișcare creatura își învinge mereu finitudinea, adică limita atinsă. Dar dacă sufletul nu obține niciodată plenitudinea, ci este mereu în mers spre ea, nu cumva aceasta face cu putință fericirea? Dacă eu-ul nu parvine niciodată să se experimenteze ca realizat, ci este mereu în curs de realizare, nu produce aceasta o disperare? Sfântul Grigorie de

PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iv_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062

-a lunăă). Clipele așteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.( Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/ Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Orașul din insula/scufundată în inima mea,/nu

MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_p_al_florin_tene_1367552775.html [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244

în istoria literaturii române. O caut, mă zbat și sper că va veni. Lili Bobu Încrezător în puterea divină, în taina care vă apără și ne apără tuturor ființa, cu destinul și opera împlinite, ce vă conferă cu adevărat sentimentul plenitudinii ? Grigore Vieru Eu știu că Dumnezeu mă iubește, dar nu știu pentru ce... Ca un copil aștept dimineața,/ Până la lacrimi mi-e dragă viața. Din bunuri/ Câte fostu-ne-au lăsate,/ Eu am păscut înfometat/ Ideea/ Pe dealurile cele mai

INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/lili_bobu_1455193861.html [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030

se pregătească în acest chip unitatea eshatologică pe care Sfânta Împărtășanie o prefigurează, Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică pe care o pregustăm încă din viața această terestră și care nu este o comuniune umană, ci o unitate în Dumnezeu, în plenitudinea adevărului și în bucuria Împărăției - această concepție ar trebui să asigure ecumenicitatea sau gândirea și mișcarea ecumenică Bisericii cea una după cum și Iisus Hristos - Adevăratul Dumnezeu - doar Unul este!.... Așadar, în vremurile de astăzi, când suferințe și necazuri foarte multe

DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466751140.html [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
ne-o oferă. Și să nu uităm faptul că fără de jertfa Domnului Iisus Hristos, îndeosebi cea euharistică, nu putem face nimic. Tocmai de aceea se cere împlinită și împărtășită. Încheiem cu constatarea că Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul lui Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a

DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1466751140.html [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241

împlini, doar prin somn : „ curând / mă voi pierde în somn / dezbrăcată de gand / vreau doar să hibernez un timp “ ( Curând ). Somnul nu e aici, neapărat, o prefigurare a morții, ci o întoarcere la ritmul pur al materiei în zona de plenitudine și de liniște. Universul conceptual e mai degrabă bacovian, dând senzația unei asfixii spirituale, a căderii totale și ireversibile a miturilor. Însă, la nivel formal, dezideratul poetei rămâne apropierea de mereu prezentul, Nichita. Se remarcă de-a lungul mai multor

„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Reflectii/mihaela_gheorghiu_1481520906.html [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705

zeilor „adevărați”, meniți să le ia locul celor „falși”: „un dumnezeu-artist, total lipsit de scrupule și amoral, pentru care creația sau distrugerea, binele sau râul, sunt manifestări ale capriciului și suveranității sale, care se descarcă, în crearea lumilor, de zbuciumul plenitudinii sale și de prisosul ei, de durerea contrastelor acumulate în el însuși”. (Ibidem, Bând I, p.36). Acest zeu evocat nu este altul decât Dionysos, zeul grec pa care în faza finală a lucrării „Ecce homo” Nietzsche îl va opune

GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_sasea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207

dumnezeiești în om, "ele sunt însă un semn al sănătății duhovnicești desăvârșite", precizează Sfântul Teofan Zăvorâtorul. Sfântul Diadoh al Foticeei este un adversar al mesalienilor, și, cu toate acestea, cuvintele pe care le folosește cel mai frecvent sunt: simțire, experiență, plenitudine. Acest limbaj este propriu tuturor autorilor care au citit cu predilecție Omiliile duhovnicești atribuite Sfântului Macarie cel Mare, precum și isihaștilor și tuturor ce insistă pe valoarea inimii în viața duhovnicească. Intelectualismul mistic de origine iudaică condamnă imaginile, expresiile sensibile. Realitatea

PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_desavarsire_in_viziunea_parintelui_dumitru_staniloae_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
nopții, năzuiau să se facă fii ai zilei și ai luminii". Pentru Sfinții Părinți nenorocirea păcătosului constă în "ignoranță". În acest fel se înțelege mai bine vigurosul accent pe care aceștia îl dau funcției revelatoare a Cuvântului întrupat. Tradiția reține plenitudinea titlurilor biblice: Adevăr, Înțelepciune, învățător, Cuvânt, Lumină. Nu poate exista diferență mai mare decât cea care există între Creator și creatură, și totuși, în taina lui Iisus Hristos apare o unire desăvârșită a celor două. De aceea, El este în

PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_desavarsire_in_viziunea_parintelui_dumitru_staniloae_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
fost totuși îndreptățită, fiindcă tot din pricina noastră se va face iarăși nestricăcioasă. Acesta este scopul desăvârșirii omului: idealul ascezei creștine nu este disprețuirea lumii, ci acceptarea ei bucuroasă, care face lumea mai bogată, ridicând-o la un nivel superior, până la plenitudinea unei vieți transfigurate... Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre desăvârșire in viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae - partea I... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboș : Toate Drepturile

PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_desavarsire_in_viziunea_parintelui_dumitru_staniloae_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593

330-360 s-a ctitorit cea mai grandioasă Catedrală Sfânta Sofia. În 343 Wulfila devine prin botez, Apostolul lupilor, al Geților, respectiv al Goților. Tot în acea perioadă și-au desfășurat viața, destinul, mesajul, trăirea și lucrarea la cea mai înaltă plenitudine: jertfa și îndumnezeirea, Sfinții noștri geto-daci: Vasile cel Mare (c. 327-379), Grigorie de Nyssa (c. 330-395), Grigore de Nazianz ( c. 330-390) și Ioan Gură de Aur (c. 350-407), care au contribuit spiritual-evanghelico-hristic la cea mai mare înflorire a Bisericii Ortodoxe

DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
Creatorul ei este înzestrată cu tot ce are ea mai sublim înmugurind elanul vital al misticii creștine ce arde în vatra sacră a Familiei, care la rândul ei devine Altarul înflăcărat al Bisericii lui Iisus Hristos. Toate se rostesc în plenitudinea numelor lor. Toate sunt înveșmântate în cuvinte divine brodate din Lumina Logosului Sfânt. Toate se mișcă. Toate se rotesc firesc și simbolic perpetuînd identitatea lor, perpetuând slujirea lor pentru Omul care le înțelege rostul, pentru Omul care le prețuiește, pentru

DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1483176517.html [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
Corola-blog/BlogPost/341474_a_342803

cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos), trebuie să se înțeleagă că acest trup al Bisericii este și organizat după concepția paulină, din Epistola către Efeseni. Ortodoxia și Biserica Romano-catolică au o înțelegere bisericească, eclesială, a credinței, deci obiectivă, ca realizare și plenitudine a Lui Iisus Hristos. Denominațiunile creștine, ereziile istorice înțeleg individualist credința. Se uită, sau nu se înțelege că Biserica poate fi contestată nu numai secularistic (sociologic, ideologii ateiste) ci din interiorul ei, de natură creștină. Biserica și Iisus Hristos sunt

VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Vorbirea_despre_biserica_intre_curs_si_discurs_.html [Corola-blog/BlogPost/341474_a_342803]
Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385

cum îl posedă cu prisosință dacoromânii de-a lungul mileniilor. Slujirea creștin ortodoxă a Cuvântului dumnezeiesc devine astfel o poruncă a Dragostei căpătând un sens artistic armonios pentru o comuniune deplină a iluminării conștiințelor morale în universul Neamului și al plenitudinii Creației divine. Creația creștin-ortodoxă asemeni Creației dumnezeiești în Sânul poporului, respectiv al Neamului trebuie să aibă un caracter permanent de slujire cultural-spiritual-religios-mistic. Arta scrisului frumos, profund, elevat, erudit, adevărat, implică manifestarea cea mai firească a vieții creștine, sensul misionar al

PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047

ei specifice, la lupta de eliberare socială sau națională . Ea a contribuit la formarea și consolidarea conștiinței naționale, la progresul și fericirea popoarelor la care a fost trimisă . Ortodoxia reprezintă biserica una, care se manifestă în deplinătatea ei, într-o plenitudine de biserici locale. Biserica locală asimilează în identitatea ei elementele specifice națiunii, culturii și limbii poporului respectiv . Dumnezeiasca revelație și botezul creștin nu s-au dat cu scopul uniformizării creației și a suprimării varietății naturale și istorice a omenirii. Botezul

DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_importanta_conlucrarii_religiilor_.html [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208

iubirea desăvârșită existentă între Persoanele Sfintei Treimi, de ordin duhovnicesc, întemeiată prin Tatăl. Unitatea intratreimică nu presupune nici confuzie depersonalizantă, nici o structură a monadelor. În unitatea intratreimică asumată ca unitate de iubire desăvârșită este trăită o reciprocă dăruire a Persoanelor. Plenitudinea existenței intratrinitare este trăită ca o bucurie a dăruirii. În acest act de viață al dăruirii desăvârșite este trăită cu intensitate deopotrivă taina persoanei și a comuniunii. Persoana nu rămâne în izolare, ci este deschisă spre comuniune. Această comuniune este

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
prin urmare și între persoanele divine. Astfel bucuria Persoanei divine care are etern inițiativa dăruirii este îndoită: aceea de a se dărui, punând în existență pe alta care să poată primi darul, care să se poată împreună-bucura cu ea de plenitudinea ființei, și aceea de a primi iarăși ființa dăruită, dar ca semn al iubirii celeilalte. Tatăl și Fiul își păstrează însă în această reciprocă dăruire poziția proprie. Fiul se bucură de darul existenței primite de la Tatăl, iar Tatăl se bucură

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
Plinătatea existenței divine se manifestă prin comuniunea interpersonală. În această comuniune Tatăl și Fiul se afirmă și se descoperă reciproc. Părintele Stăniloae arată că: „Fiul e chipul și strălucirea eternă a Tatălui. Fiul e înțelepciunea Tatălui, e Cuvântul revelator al plenitudinii Lui, precum Tatăl este izvorul acestei înțelepciuni și al Cuvântului revelator. Tatăl ca gândirea pe care o are Tatăl despre sine însuși, iar Fiul ca un < > gândit al Tatălui, cum spun unii Părinți orientali, sau ca Logosul ieșit din Mintea

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
de deplin ca și chipul Său. Și fiecare din aceste moduri ipostatice poartă în sine și celelalte moduri împreună cu întreaga ființă divină. Astfel fiecare ipostas poartă toată dumnezeirea, dar în modul propriu. Și toate trei sunt necesare pentru a ipostasia plenitudinea dumnezeirii. În special sînt necesare modul < > și al < > pentru a revela pe Tatăl în care adâncul abisal al dumnezeirii e un mod neoriginal și de originare a modurilor revelatoare” . 6. Despre unitatea de ființă între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
noțiuni, catolic și uni �versal, a fost adoptată în vocabularul teologic apusean și occidental, încât atributul de catolicitate are până astăzi înțelesul de universalitate. Tradiția și spiritualitatea ortodoxă a intuit sustanța, conținutul și esența sobornicității Bisericii. Sobornicitatea este taina întregului, plenitudinea și totalitatea Trupului tainic al lui Iisus Hristos. Membrii Bisericii sunt într-o legătură sobornicească în măsura în care fiecare membru nu se desparte și separă de întreg Trupul tainic al lui Iisus Hristos. Sobornicitatea este expresia integri �tății vieții Bisericii. Sobornicitatea și

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
Este o creștere reală a mea în Iisus Hristos și a lui Iisus Hristos în mine. În măsura în care creștem în iubire și comuniune, crește și viața noastră în Iisus Hristos. Biserica și în partea ei cea mai mică deține și posedă plenitudinea, pentru că Trupul lui Iisus Hristos nu poate fi împărțit. Biserica este sobornicească deoarece este Trupul tainic al lui Iisus Hristos; fiindcă este acolo unde este Iisus Hristos. Sfântul Ignatie al Antiohiei zice: Unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica catolică

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
împărțit. Biserica este sobornicească deoarece este Trupul tainic al lui Iisus Hristos; fiindcă este acolo unde este Iisus Hristos. Sfântul Ignatie al Antiohiei zice: Unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica catolică"(sobornicească). Deoarece în Iisus Hristos se află toată plenitudinea dumnezeirii (Col. II, 9), iar Bise �rica este "plenitudinea lui Iisus Hristos"(Efes. I, 22-23 ; IV, 13), noi participăm prin ple �nitudinea lui Iisus Hristos la plenitudinea vieții de iubire a Sfintei Treimi. Biserica este sobor �nicească deoarece este "plină

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
lui Iisus Hristos; fiindcă este acolo unde este Iisus Hristos. Sfântul Ignatie al Antiohiei zice: Unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica catolică"(sobornicească). Deoarece în Iisus Hristos se află toată plenitudinea dumnezeirii (Col. II, 9), iar Bise �rica este "plenitudinea lui Iisus Hristos"(Efes. I, 22-23 ; IV, 13), noi participăm prin ple �nitudinea lui Iisus Hristos la plenitudinea vieții de iubire a Sfintei Treimi. Biserica este sobor �nicească deoarece este "plină de Iisus Hristos"și Iisus Hristos strălucește prin ea

DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_treime_.html [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]