119 matches
-
Altfel n-ar avea nici un farmec, întări și soția. Pe urmă Alexe își încrucișă pe piept brațele, împinse buza de jos în față și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochii, uneori credea că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele, încerca s-o prindă, se repezea și, dintr-odată se trezea tot cu mâinile goale bâjbâind în vid. I se pleoșteau umerii, respira sacadat ca după un urcuș greu, fetele cu greu reușeau să-l facă să râdă la masă. Pe urmă observa, ca trezit din somn, noul aranjament floral din vasul de sticlă așezat pe măsuța dintre fotolii, o îmbinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea fi luat și drept unul de întîmpinare, Pangratty îl luă ca atare și Leonard Bîlbîie a putut asista la o îmbrățișare plină de efuziune, la bătăi pe umăr și pe burtă, la pupături sonore care îl făcură să se pleoștească pentru o clipă. Toată profeția prințului nu era decît o gargară și el prostul... Dar n-a fost decît o clipă. Reuși să prindă privirea prințului, era aceeași, tristă, grea, întunecată. Corvino dădea detalii, poate inutile, zburătorii se cunosc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu are mare lucru de spus. Critica fatalismului mioritic a devenit un loc comun în dezbaterile dintre intelectualii români. S-a cam spus tot ce era de spus. După o scurtă perorație pe aceeași temă, Pastenague se oprește. S-a pleoștit cam repede... Și cum ai vrea să fim? încerc eu să relansez discuția. Tu nu vezi în ce situație ne aflăm? Și-a venit și iarna, luna decembrie, e frig de crapă pietrele... Lasă, zice, că luna decembrie e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață neagră, deasupra unei guri buzate, cu măselele vizibile în gingii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
c-aș putea s-o dau În bară. Și nimic, zise Insch. O poți lua pe agenta Watson după ce termină la tribunal. Se uită la ceas. — Oricum n-am băgat-o În nici una din echipele de căutare. Logan doar se pleoști puțin. — Hai, ce mai aștepți? Inspectorul se ridică de pe birou și scoase la iveală un pachet pe jumătate mâncat de Polo Mints, servindu-se el Însuși cu una Înainte să răsucească folia de aluminiu ca pe un cartuș argintiu. — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe jos. După care Simon o deznoda, Încingîndu-se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îl omor și pe el, și pe căcatul ăla al lui de cobai jidan... Se opri când Audrey începu să plângă și încercă să spună ceva. O mângâie pe păr, aplecându-se ca s-o audă mai bine, și se pleoști ca o cârpă când auzi: — Și eu te iubesc. *** Au făcut dragoste pe podeaua din sala cu mobila la reduceri și în dormitor și sub duș, unde Buzz a ajuns să smulgă perdeaua, iar Audrey a recunoscut că se zgârcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că i se Închideau și că tot clipea Încercând să rămână treaz. — E oare mai bine? repetase el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care se pleoștește pe neașteptate și Își Închide petalele tocmai În clipa când e mai impresionantă. Adam s-a pomenit dintr-odată singur, doar cu dure rea stăruitoare din piept drept Însoțitor pentru noaptea aceea lungă. Dimineața, durerea nu-l părăsise, nici gândul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann făcu un semn chelnerului și mai comandă un rând de halbe Tuborg pentru ceilalți și un coniac dublu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
voma câte puțin din pateurile cu crab din ziua precedentă. Ciclul nu i-a mai venit de aproape o săptămână. E sindromul clădirii nesănătoase, i-a spus domnișoara Hapciu. Cu nasul înroșit de la atâta șters, deja îndoit într-o parte, pleoștit peste obraz. Trecându-și degetele peste balustradă și peste spătarele sculptate ale scaunelor, Lady Zdreanță ne-a arătat praful. — Uite, i-a spus diamantului baban din palmă, și a adăugat: Packer? Packer, așa ceva e inacceptabil. În prima săptămână de izolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stârnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dând chiar impresia că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo cincisprezece ani am dotat-o cu o trompetă de plastic și-am cocoțat-o pe masa prezidiului. Arată în țoalele ei de bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți puțin pe deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ce faci, împiedicatule?” Le-au conectat, balonul albastru cu galben începe să se umfle, se clatină, se ridică-n frânghii. Rectorul coboară nervos din mașină: - Unde-i Amaricăi? De ce nu-i gata? Trebuia să fie umflat balonul, ce-i așa pleoștit? Ce dracu’ a păzit? Trage de-o funie. - Pot să ajungă din clipă în clipă... Mai repede, n-auziți! Se aud de la Fundație sirenele și balonul e încă molcuț, mai trebuie umflat. - Mai repede, mai repede, mișcați... - Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer din vechea cavalerie prusacă. Gottfried Bautz, arestat mai devreme în aceeași dimineață, nu părea să bage de seamă căldura, deși mustața lui cerată începea să dea semne că vrea să se pleoștească. Dar despre femei ce părere ai, l-am întrebat, și ele trebuie să moară? Ochii lui se micșorară: — Cred că mai bine mi-ați spune de ce am fost adus aici, nu credeți, Herr Kommissar? — Ai fost vreodată la un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trebui să trec peste ce-a spus el. Aș vrea să merg mai întâi la hotel. Oricât de nerăbdătoare era să vadă domeniul palatului lui Toby, adică viitoarea ei casă, trebuia negreșit să-și aranjeze mai întâi părul care se pleoștise din cauza umidității și tenul palid după calătorie. Mai era și chestia asta că i se adresa cu „doamnă”. Spre enervarea, apoi spre consternarea ei, șoferul nu luă în seamă ce spuse și își văzu mai departe de drum. Era cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus apă, ca să nu-i pleoștească dogoarea, e Îmbrăcată multicolor, conform obiceiului și, de cum dă cu ochii de masa celor trei cheflii, Își concentrează toată atenția asupra lui Gicu. Conașule, mânca-ți-aș bucuria lu’ matale din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-n dinți, nu te știu, nu te cunosc. Da` el s-a dus, patru scânduri prinse-n cui, asta e averea lui. Sandu râde și le face cu ochiul: Nu vă mai vine mintea la cap. Lasă, Gore, nu te pleoști ca untu` la soare, nu-ți rămâne mizilicul nemâncat. La pomana ta, vreau să zic... Să ai țuică pregătită. O singură rugăminte avem, Însă, te rugăm să nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
așezat pe scaune pliante de grădină în fața unor mese de tablă verde. Sala era cu desăvârșire pustie. Muște bâzâiau în aer. Într-o colivie galbenă care se afla pe tejgheaua cu picioare strâmbe, un papagal căruia îi atârnau penele stătea pleoștit pe stinghie. Tablouri vechi, reprezentând scene militare, atârnau pe pereți, acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate mesele de tablă, și în fața lui Rambert însuși, se uscau găinați a căror origine și-o explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
urcam la etajul șase. Dumnezeule, mi-am zis, am nevoie de-o exfoliere Alpha-Beta. Chiar și în lumina difuză din lift se vedeau clar cearcănele provocate de epuizare. Arătam de parcă aveam peste treizeci și opt de ani. Părul mi se pleoștise. Mi l-am prins în coadă de cal și m-am examinat din nou. Sincer, nu vedeam nici o schimbare. Dumnezeule, arătam mai rău decât Melanie Griffith surprinsă fără machiaj. Când s-au deschis ușile liftului, am fost înconjurată de liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iubito, cu certitudine vine sfârșitul lumii, uite cum stă zi și noapte aliniată cu soarele și semnele zodiacale stau ca obleții pe sârmă, nu s-a mai văzut atâta bogăție. Ba da! spune brăileanul străinilor cu buzele lăsate și ochii pleoștiți de tăria vinului amestecat cu soare fixând hipnotic ochiul nopții, Luna. Ba da. Când? Anul trecut, care an trecut, adevărat, nici n-a apucat să plece, trăim cu plecarea ei, bogată, lăsată, păstrată, nealterată, descântată, nediluată, neuitată, de nestemată, alunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
admirativ, puse iar mîna pe cariocă și scrise PM sub al șaselea menhir. 22 Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit. Doar printr-un miracol am reușit să-mi adun un dram de curaj ca să mă pot pune din nou în mișcare, să încerc să abandonez scena aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]