184 matches
-
păstrase Îmbălsămat. Apoi această apariție vorbi: ― Lesbienelor! ― Ignoră-l pur și simplu, spuse Obiectul. ― Lessssbienelor, repetă Jerome. Sună ca un croncănit. ― Gura! Jerome rămase Împietrit, ca un vampir pe balustradă. Părul nu Îi era dat pe spate, ci Îi cădea, pleoștit, pe ambele părți ale feței. Era foarte stăpânit și concentrat la ce făcea, de parcă ar fi urmat o procedură solemnă. ― Lesbiano, spuse el din nou. Lesbiano, lesbiano. La singular acum. Era o chestie Între el și sora lui. ― Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încercau să te strige... Jignit, tânărul o ia ostentativ înainte. Ajuns în dreptul unor scări, rămâne pe loc încurcat. Nu știe în ce parte să o apuce. Rufus îl ajunge din urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă părintește: — Ce e? Poate s-a supărat. — Glumeam și eu..., se scuză încurcat. Uriașul coboară pudic pleoapele. Peste o durere adâncă? se înmoaie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
incendiul din timpul nopții. Vorbeau cu el În birmaneză. Nu, nimeni nu a fost rănit, spuseră ei. —A sărit cineva În lac? Bărbații râseră. Nu de data asta, dar bărbatul sigur era speriat. Îi spuseră că era vorba de căsuța pleoștitei vedete de televiziune din sala de mese. Nu au fost mari pagube. Muncitorii Înlocuiau deja părțile distruse din tavan. Patul o să se usuce de la sine. Să pună o plasă nouă? Heinrich se scărpină În cap. Intenționase să cumpere plase ignifuge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
văzut cu Connolly după întâlnirea dezastruoasă de la HC decât la câteva săptămâni de la începerea semestrului de primăvară. Era în atelierul ei într-o după-amiază, făcând ordine după mizeria lăsată de ultima ei clasă din acea zi, când a intrat el, pleoștit, cu caietul de schițe în mână. Sheba s-a uitat la el, apoi și-a continuat treaba. Connolly stătea nehotărât în prag, urmărind-o. — Miss? a zis el după câteva momente. V-am adus ceva să vedeți, Miss. Sheba s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
grijă, ca și când terenul de munte ar fi înțepat roțile avionului. Mary și-a mușcat buzele; Drew a strâns-o de umăr, apoi s-a îndreptat grăbit către avion. Prima care a coborât a fost Alice. Părul proaspăt blonzit era acum pleoștit, iar ca îmbrăcăminte Alice recursese la un costum negru cu pantaloni, șifonat și umed de transpirație. Irene nu mai văzuse niciodată costumul respectiv. Ce zici ? S-o împing în elice înainte să mă împiedice cineva ? a întrebat Irene. Jina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-ar fi auzit pocnet de crengi rupte și apropierea unor pași greoi. Danny a strâns din pumni și s-a întors. Cel care a apărut era trolul. Care arăta groaznic. Părul de vedetă rock al lui Charlie stătea acum pleoștit, iar nasul căpătase o nuanță glorioasă de violet. Băiatul încerca să-și mascheze grimasele pe care le făcea la fiecare pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
voi, bețivilor și lucruri slabe și barabe ce sunteți!” Mircea nu era încă mulțumit de efect. Se duse drept în grădina unde avea niște roșii la care, cu o seară înainte, pusese araci. Fusese o zi călduroasă, roșiile erau toate pleoștite. „Doamnaa Suciuuu?”, începu iar Mircea să strige. „Taci mă, taci mă că vin imediat. Taci mă să nu ne-audă vecinii! Ce-ai cu mine?” „Uită-te aici, aici jos la baza aracului! Tu știi ce sunt astea?” Doamna Suciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu-l auzea; nu-i trebuia să audă, nici să vadă! Voia să fie singură. Iar după două zile domnul Ion Rusu, picherul, se întorcea tulburat de la treburile lui, de la cancelaria inginerului, cu cortelu-i uriaș și cu pălăria-i cenușie, pleoștită. Cetea mergând spre casă câteva vorbe zgâriate cu o peniță rea pe un petic de hârtie; cetea, și-și ștergea fruntea de sudoare cu basmaua-i mare, roșie, și nu-i venea a crede! Un băiat de ovrei îi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă atunci îl vedea întăi; - aista-i un băietan, care-a venit azi la noi... —Cum îl chiamă? Moș Nastase nu răspunse, se întoarse iar spre flăcău și-i făcu semn cu capul. Pribeagul răspunse, învârtindu-și în mâni pălăria pleoștită: —Niță Lepădatu... Moșneagul dădu din cap și păru a se gândi în sine: atunci auzea întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la Negoiești. —Din ținutul Ieșului? Și ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
isteria și răutatea însăși, o păpușă tâmpită din care străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt o forță. Zăceam acolo, asudând și înjurând, încercând să adorm. Apoi telefonul și-a făcut numărul. Una dintre marile nasoleli legate de Selina era că, de când cu disparițiile ei, eram obligat să răspund la telefon ori de câte ori suna. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi vorba. E mai nasol decât ceea ce eu însumi îmi fac... Întorcându-mă de la o vitrină, și de ce trebuie întotdeauna să se întâmple așa - m-am trezit în fața unei femei înalte de aproape doi metri, cu părul roșcat, o pălărie pleoștită și un voal verde care îi înfășură gâtul. Prezența ei zveltă era deliberată, provocatoare. Mi s-a părut, chiar, că îi simt aburul respirației pe obrazul meu: — Dea, am făcut eu. Dar ea a continuat să stea neclintită, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din New York, Londra și Paris, doar să-i ofere pipițe lui Lorne pe timpul celor cinci luni de filmare. Marea lui mândrie fusese că s-a putut ocupa de toată marfa doar cu o sticlă de brandy și cu sula lui pleoștită. Lorne fusese măreț. De când mă știu îl văzusem pe ecran. — Domnule Guyland? Domnule, a venit regizorul dumneavoastră! spuse Thursday cu vocea ei cântată, de telefonistă. Râse zgomotos. Sigur, iubire. Te-ai prins. Apoi se întoarse. Îmi pare rău dacă par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cabina ei de la teatru, două blocuri mai departe, intrarea prin gangul de la plăcintărie, voi sta o oră, apoi voi pleca spre casă. Sau spre o altă crâșmă. Ridic și eu din umeri către Caraman. Am probabil o față atât de pleoștită, încât donșoara Țapu izbucnește în hohote de râs. Dom’ Caraman îi pune mâna pe gură și zâmbește absent spre mine: „Câte șuturi de-astea n-o să mai iei...“. Aveam să mai iau, într-adevăr. Nu dureau. Mă îndepărtau doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În memoria lui. Bătrânul se afla pe prispa casei lui cu pereții văruiți În albastru deschis și Încerca să ascută pe o piatră un briceag vechi și mare cu plăsele de os. Avea pe cap o pălărie veche cu borurile pleoștite și un fel de sclipire de umor și bunătate În ochi. Abia când descoperi această privire fata se decise definitiv să nu mai plângă. Nu găsea adică nici un răspuns pentru eventualitatea că bătrânul ar fi Întrebat-o, privind-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Adirondacks. Puseseră la cale Întrunirea WASP perfectă - foc adevărat În șemineu! fără telecomandă! fără butuci cumpărați din oraș! - cu pijamale ecosez J. Crew, rațe sălbatice decorative din lemn, suficient alcool ca să ai nevoie de licență și doi cățeluși golden retriever pleoștiți și supraponderali. Am strănutat, mi-au curs ochii și am tușit În așa un hal Încât mama sa, permanent abțiguită („Vai, scumpo, Încă un pahar de sherry o să rezolve imediat problema!“) a Început să facă „glume“ pasiv-agresive cum că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Fie ce-o fi, da’ încaltea să ne ducă tot la unitatea noastră, că în altă parte mi-ar fi nu știu cum... ― Ar fi strașnic dacă i-am găsi pe aceiași comandanți - a continuat Todiriță vorba, visător. Moș Pavel, cu mustața pleoștită și cu ochii încă înrourați, îi asculta fără să scoată o vorbă măcar. „I-o luat cam repede. Cât o trecut de la ceilaltă concentrare? Asta nu-i a bună. Ceva se întâmplă în lumea asta... Da’ nu spunea el învățătoru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
1998 Artur Enășescu (1889 - 1942) „O trestie umană clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
din umeri, În timp ce surâsul mi se stingea. ― Depinde. Îți amintești noaptea accidentului? Nu exista urmă de ezitare În vocea mea. Aveam să Îl fac să Îmi spună tot adevărul. ― Chiar vrei să vorbim despre asta? spuse el cu o figură pleoștită. Am dat energic din cap. ― Am nevoie de niște răspunsuri. Mi s-a spus că eram cu tine În drum spre bal când s-a Întâmplat totul. Ești singurul care mă poate lămuri. Te rog, Victor. Victor tăcea. Mă enerva
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ca să merg pe jos“ înseamnă: Aștept un minut după ce pleci tu, mai merg câteva străzi și mă duc la Marquee ca să agăț niște manechine brazilience. Ce nu mersese bine? Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, dar mă simțeam destul de pleoștită. De ce-mi îngăduisem să sper? De ce interpretasem atât de pozitiv bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noi de la P și P. Cu toții ne bucurăm să te avem printre noi, Claire. I-am zâmbit recunoscătoare lui Dawn și am scanat rapid încăperea în căutarea și altor chipuri prietenoase. Îmmm. Ceea ce am văzut erau multe expresii obosite și pleoștite. Multe dintre fețe nici măcar nu s-au obosit să se uite în direcția mea. Phil Stern, un editor senior pe care-l cunoscusem în biroul lui Dawn, la începutul săptămânii, a fost singurul care s-a învrednicit să-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
casierie! — ...Nu uita sticla dumitale! M-am gândit să mai Încerci și altceva! Cum, cunoști și Chivas Royal? Sper să mai am altă ocazie și să te surprind! Și Încă o dată felicitări! Data viitoare, direct ministru de Interne! * — ...Arăți cam pleoștit, daddy! Te-a obosit ăsta, cine e? Dacă ieșeai să-mi spui, Îl făceam eu să plece... De ce ai deschis geamul iar? Și-așa caloriferele nu merg... Fii drăguță, Teodora, și spune-i șoferului să fie mașina pregătită peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau poala rochiei care purta din plin urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau rezemate de pereți. Un loc ciudat și cam... auster. Ledoulx discuta într-un colț cu Dante Negro. Era mulțumit și binedispus. Tocmai aflase despre revenirea deloc victorioasă a Acvilei la masa negocierilor. Pasărea de pradă se întorsese cu aripile pleoștite, fără să fi apucat în gheare Constantinopolul. Întâlnise pe cel mai puternic adversar al tuturor vremurilor: ciuma. ― Așa, așa! Și Ledoulx își frecă mulțumit mâinile. Toinette simțea privirea unicului ochi al pictorului ațintită, când și când, asupra ei. Transpira, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ani. Nu s-ar fi îndurat să dea așa ușor cu piciorul unui salariu și n-ar fi luat de una singură hotărârea asta. Păi, Velicu, deh, ce-o fi zis el, că-i face un bine văzând-o așa pleoștită, mereu întoarsă pe dos și fără chef și mai dăi dracului cu căninele lor, păi, bineînțeles că nu face de ea. La mătură, la closete, deh, asta-i libertatea și democrația... Păi, la prezența și aspectul ei, nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]