189 matches
-
combătea Păunescu (ce jalnică ierarhie avea momentul acela, în care chiar un semidoct ca Păunescu putea numi mari scriitori pe un Bogza, un Jebeleanu sau Preda...). A trecut vreun sfert de oră și au ieșit din birou Alecu și Geta, pleoștiți, împreună cu Preda care mi-a comunicat, dîndu-mi mîna, că nu-l interesează cartea pentru că: «Monșer, Ionescu ne cam înjură și nu prea mai vrea să știe de țara lui...»” Și pe deasupra încă o scenă simptomatică, menită a corija o inoportună
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
care a cochetat cu jansenismul. Penelopa se confundă cu Ithaca. Iar Ithaca - fără nici o îndoială - este o cultură mică. O cultură mică e un șarpe boa care a înghițit un elefant. Dacă mic-burghezii văd în asta doar o pălărie cam pleoștita, Micul Prinț (alt călător prin stele, alt risipitor) nu suferă pentru atîta lucru, desi Saint-Exupéry (un albatros) își frînge aripile. Elefantul e Cultură Mare. Culturile Mari, care, ca orice elefant, își amintesc de tot și toate. Dar pe care culturile
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
așa cum își închipuise comandantul, dar poate că era mai bine. Bătrînul se îngrijea de primele parlamentări, iar el se va ocupa apoi de miezul chestiunii. După cincisprezece minute se ivi în poartă un ins rotofei, cu mustățile lungi, care atîrnau pleoștite ca un steag fără vînt. Comandantul își conduse calul spre el și, tot de pe cal, ca să fie clară distanța socială, rosti primele cuvinte, Ești administratorul domnului conte, La dispoziția domniei-voastre. Comandantul descălecă și, dînd dovadă de o ascuțime ieșită din
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu-i datorăm limbajului alchimia poetică, acea transmutație a unei ființe într-alta? "eu vorbesc, tu vorbești, / închipuim, pitac pleoștit, / eul nostru-n alt eu" (ibidem). Ca și relația infinit modulată dintre proiecția cosmică și intimitate, dintre infinitul mare și infinitul mic, constituind trapezul pe care, aidoma unui acrobat, evoluează poetul: "felurimi, ațintiri, / priviri îndejos, îndesus, / visînd, nevisînd, admirînd stelelor
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
vecină. Sub un pretext oareșicare am trecut prin comuna sa. Curtea școlii unde Margareta e directoare era pustie. Un porc guița pe lângă gard. Cu glas plin și autoritar, o femeie groasă dădea instrucțiuni unui individ cu obrazul triunghiular și urechile pleoștite ca două frunze. Am așteptat timid căci, în acest templu al afacerilor publice atât de elocvent ilustrate de autoritatea vocii ce răsuna în curte, eu veneam cu daraveli sentimentale. - Vă rog...! Când s-a întors, am simțit deasupra mea un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
oamenii se schimbau. Femeile purtau broboade și fuste de stambă, dinți de fier în gură, pe care-i rânjeau una la alta ieșind de pe poarta fabricilor, încărcate de plase și papornițe. Semănau cu niște găini mari de carne cu creasta pleoștită. Grupuri de țigani umpleau trotuarele, așteptând tramvaiul pe vine, ele cu fuste crețe, înflorate portocaliu și cărămiziu și cu haine bărbătești, ei în costume negre, cu pălării, șezând pe saci umflați, incredibil de unsuroși. Totuși îmi plăcea mirosul lor, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Misterului catedralelor" era mort de douăzeci și trei de ani în acel an de grație 1955 când Maria l-a reântâlnit pe Costel după scurta lor idilă de la Govora, așa încît nu-și putea reflecta figura bondoacă și mustățile imense, pleoștite, în vitrina nici unui cinematograf muncitoresc din Bucureștiul iubit) ar fi deslușit în cele două simboluri o unio mystica între sulf și hydrargir, sub omnipotentul semn al Pentagramei. Doar la unul sau două dintre cinema-uri se dădeau și filme "de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ani. Nu s-ar fi îndurat să dea așa ușor cu piciorul unui salariu și n-ar fi luat de una singură hotărârea asta. Păi, Velicu, deh, ce-o fi zis el, că-i face un bine văzând-o așa pleoștită, mereu întoarsă pe dos și fără chef și mai dăi dracului cu căninele lor, păi, bineînțeles că nu face de ea. La mătură, la closete, deh, asta-i libertatea și democrația... Păi, la prezența și aspectul ei, nici nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Însă aceleași culori sobre, cenușii și negre, care nu făceau decât să neutralizeze corpul și să pună în evidență figurile, răsăreau din scaunele galbene. Calomfir îl zări pe profesorul Dușcă în rândul întâi, cu ochelarii lui de plastic și buza pleoștită. Săracul, se duce, îi fulgeră prin minte, amintindu-și că bătrânul are cancer, și continuă să privească mulțimea în vreme ce se îndrepta spre masa cu microfon. În zece pași recunoscu cel puțin o pătrime din spectatori. Cu unii schimbă înclinări politicoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spre subsolul clădirii, luându-mă tot după miros, de data acesta având ceva doză de mici cu muștar și de ochiuri la capac. În bufet, fel de fel de tovarăși, care mai de care mai plini de sine sau mai pleoștiți, asta în raport de ranguri și coloane vertebrale. Unii discutau, alții molfăiau din picioare fel de fel de delicatese: cârnați, mici, pârjoale cu usturoi, clătite, colțunași, omlete sau pur și simplu ouă fierte moi sau tari, fiecare după preferință și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ellis, Lefty se gudurase pe lângă Desdemona până o convinsese să intre Într-un cort al celor de la YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub pălăria pleoștită ca să-și pipăie creștetul tuns chilug pentru a treizecea sau a patruzecea oară. ― Asta-i ultima tunsoare, spuse ea din nou. (Și Își respectă jurământul. Din acea zi, Desdemona Își lăsă părul să crească, devenind un fel de Lady Godiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau frumoase și era Încă o femeie atrăgătoare. După ce se privi, Își concentră atenția la peisajul care trecea. Ce ar fi putut bunica mea să mai vadă pe străzile Detroitului din 1932? Ar fi putut să vadă bărbați cu pălării pleoștite care vindeau mere la colțul străzii. Ar fi putut să vadă muncitori care rulau trabucuri, ieșind afară din fabricile fără geamuri ca să ia o gură de aer, cu fețele pătate iremediabil cu maro de la praful de tutun. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
păstrase Îmbălsămat. Apoi această apariție vorbi: ― Lesbienelor! ― Ignoră-l pur și simplu, spuse Obiectul. ― Lessssbienelor, repetă Jerome. Sună ca un croncănit. ― Gura! Jerome rămase Împietrit, ca un vampir pe balustradă. Părul nu Îi era dat pe spate, ci Îi cădea, pleoștit, pe ambele părți ale feței. Era foarte stăpânit și concentrat la ce făcea, de parcă ar fi urmat o procedură solemnă. ― Lesbiano, spuse el din nou. Lesbiano, lesbiano. La singular acum. Era o chestie Între el și sora lui. ― Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în fața ochilor un dans drăcesc, parcă era Ciuleandra, parcă era Noaptea Valpurgiei. Dădu să se scoale din fotoliu, dar picioarele îi erau de plumb. Se sprijini de pereți și se târî până sus, în pat, urmat de Toni, cu urechile pleoștite și coada între picioare. Adormi pe moment și iar nu avu somn, doar coșmaruri. Îl trezi, spre dimineață, lătratul lui Toni. Era năuc, capul îi vâjâia, avea mii de gheare care-l zgrepțănau în stomac... Începu a căuta ceva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Abia atunci observă că în apropierea sa, la o măsuță, se mai afla un om. Un bărbat G. Călinescu în vârstă, cu papuci verzi în picioare și cu o broboadă pe umeri mișca mâinile asupra mesei, țintind atent. Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-o parte, că de când te-ai suit, tot în drum stai cu el, de-se-mpiedică lumea... strigă chiar lângă urechea ei un bărbat mărunt, lat în spate. Coșul e o paporniță împletită, în care cârâie două găini cu creasta pleoștită. Acu două stații s-a urcat o țărancă cu ele, a văzut-o ea când s-a urcat prin față. — D-apăi unde-i vrea să-l pui ? întreabă țăranca. își ia papornița de jos și începe s-o târască printre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întorc, că molfăi un colț de brânză. O brânză cât o nucă, numa atâta am luat, cât să-mi mint foamea. Și p-ormă întorc capu, că și aud chiar lângă mine, pe mozaicu dân bucătărie, pași. Uite-o ce pleoștită vine de la telefon și cu coada-ntre picioare ! Și ce gălbejită e, și slaaabă, de poți să-i numeri oasele ! Și păru - două-trei fire-n cap, și dinții de cal... Când te uiți la ea, parcă-i dracu. Uite-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la telefon și cu coada-ntre picioare ! Și ce gălbejită e, și slaaabă, de poți să-i numeri oasele ! Și păru - două-trei fire-n cap, și dinții de cal... Când te uiți la ea, parcă-i dracu. Uite-o ce pleoștită e, păi Dumnezeu nu bate cu bățu, vezi că tot mai e o dreptate în ceruri ? Vezi că tot mai e un Dumnezeu care a văzut că m-a ținut nemâncată atâta vreme și-n picioare la ușă ? După ce c-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
corespundea întru totul înfățișării lui impunătoare, cu voce înceată, afabilă, Afanasi Ivanovici începu una dintre drăguțele lui povestiri. (E locul să spunem: era un om foarte arătos, impunător, înalt, puțin încărunțit și destul de corpolent, cu obrajii moi, rumeni și cam pleoștiți, cu dantură falsă. Se îmbrăca bogat și elegant și purta lenjerie extraordinară. Nu te mai săturai privindu-i mâinile puhave, albe. Pe degetul arătător de la mâna dreaptă avea un inel scump cu briliant.) În timpul povestirii lui, Nastasia Filippovna își studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încercau să te strige... Jignit, tânărul o ia ostentativ înainte. Ajuns în dreptul unor scări, rămâne pe loc încurcat. Nu știe în ce parte să o apuce. Rufus îl ajunge din urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă părintește: — Ce e? Poate s-a supărat. — Glumeam și eu..., se scuză încurcat. Uriașul coboară pudic pleoapele. Peste o durere adâncă? se înmoaie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să rămâie pe loc, deși era voinic, spătos și doar la mers avea puțin beteșug, călcând prea în afară și aruncând picioarele din genunchi în jos, ca un cal împărătesc la paradă. Fața fălcoasă se mândrea parcă cu mustățile umflate, pleoștite care-i ascundeau gura foarte largă, cu buzele duble și cu dinții lați, strungărești. Părul lung, negru, veșnic nepieptănat, îi atârna peste fruntea brăzdată adânc, acoperindu-i aproape de tot urechile. În înfățișarea lui te izbea îndată o încredere în sine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din nou cu gândul la boala lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în privire, altfel nu prea semănau unul cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]