5,205 matches
-
și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca un fior de remușcare * să devenim așadar din nou vulnerabili căci cine poate vorbi și asculta în același timp? dinspre cărarea pădurii acoperișul de draniță printre bîrnele ciuruite de viscol și ploi
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
cele două coloane ale N-ului cum siluetele celor văzuți prin vitrina cafenelei unite transversal traume mândre orgolios trădează zarea smereniei văd două privi pornesc în același timp cu aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se mai recunosc pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja banală din doi necunoscuți Ce părea a adăposti un mare secret zidul acela din piatră nisipoasă vuia așa de molcom pergamentat de biciurile anilor de arșiță palimpsestul ploilor grafomane
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
nu stau pe roze. mi-au bătut ca disperații în ușă m-au implorat să închid robinetele dar eu neclintit din fotoliu ținându-mi ziarul probabil cu streașina-n jos atent să nu-mi ude vesta le-am spus printre pleoape: se înserează de patru ori mai repede la Marienbad, în noiembrie, anul acesta. Ecranul de lână Când au suspendat spațiile albe dintre cuvinte s-a lăsat întunericul a fost prima noapte în care morții au adormit cu televizorul deschis ultima
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
stins limbișoara unui fermoar de argint. Un clopoțel tremurător, pitit în cuta moale a pantalonilor reiați. Nu-l mișca moartea fetei. îi părea rău de ea, mai ales că murise sub fereastra lui. Dar era numai un fulg atârnat pe pleoape și atâta tot. Nici să pornească în căutarea criminalului n-avea chef. Bineînțeles, ar fi putut să scrie despre autorul filmului, care nu era prea greu de găsit. însă nimic din toate astea nu-l interesa. Gil stătea în fața ecranului
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
plînsul pietrelor calde în acest început coborît Pe scara luminiscentă Prinsă, salvator, în cădere. O fereastră princiară A Tristei splendoare între colinele reci Privită cu ochii îndrăgostiți de ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am născut, Evitată de ai mei care și azi se-ntreabă dacă Mare lucru am făcut, Steaua de deasupra ei n-o văd
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
mei se așează O plasă argintie; noaptea țese arcade de ceață Pe rîuri de fum. Nu mai vreau altceva. Patetic, sună clopotele de aburi, Tîrziu coborîte peste auz. La rădăcina părului Argintul greu al lunii adînc plecată-n somn Cu pleoapele lăsate ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
moartă inima mea, sângerândă, în palme. Uimit, tiptil apropiindu-mă cu răsuflarea, o duc la buze, încerc să o... Cu pași neauziți, se întoarce la locul ei. Apoi scriu, încerc să scriu poezie. Obsedanta amintire Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Mâinile înoată printre aburii ieșiți din gura mea. O armonie rece, a morții, mă face să ascult ninsoarea ce cade pe gânduri, obsedant sângerându-le. Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Mâinile înoată printre aburii ieșiți din gura mea. O armonie rece, a morții, mă face să ascult ninsoarea ce cade pe gânduri, obsedant sângerându-le. Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Aproape poem - Fecioarei - Mâinile mele, în îmbrățișare, se pleacă la umbra picioarelor tale. Poem neterminat Ca și cum mi-aș aduna oasele cu mâna, mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun în cuvinte, când
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
cîlțos și sur, cu fire groase ca țepii unei perii de bătut cînepa. Ședea cu bărbia în piept și părea pierdut în gînduri, dar de îndată ce Inman se apropie de el își înălță capul ca și cum într-adevăr l-ar fi văzut. Pleoapele îi erau însă moarte, confecționate parcă din piele de ghete și înfundate în niște orbite pungite, unde ar fi trebuit să se găsească pupilele. Fără să rostească măcar un cuvînt de salut, Inman l-a întrebat: - Cine ți-a scos
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
impune procedeul transpunerii sacrului în alfabetul concreteții de care au făcut uz și abuz poeții ortodoxiști: "turbată culoare e timpul tu sîngeri/ afară se descarcă sicriele cu îngeri// rup solzi de-ntuneric din propria-mi carne/ scarabeul de aur în pleoapa mea doarme// sigilii se sparg pe gurile morții/ puhoaie de rugină curg în lichidul porții// cînd vii mamă sfîntă să bați la fereastră/ să-mi sperii gîndul în livreaua albastră// tu treci prin uleiuri străvechi și altare/ eu cad în
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
și ochiul mi se prăbușește/ în inima cu solzi de pește/ sunt singur cuc/ și-aștept năuc/ spre ce pustiuri s-o apuc?/ De-atîtea nopți îmi cresc pe umeri/ Aripi că nu poți să le numeri/ Și-mi cresc din pleoapele cu sare/ Sute de poduri plutitoare/. Lovi-m-aș drept de norii goi/ Rămași cu semne de război/ Și-ntoarce-m-aș din nou în gînd/ s-aud materia plîngînd/ să văd materia dansînd." (p. 64) Versurile lui Cristian Bădiliță sunt o combinație
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
N-are a face, filiația e vizibilă și înrudirea flagrantă. Mi-am dat seama de asta pe când mă aflam sub vraja hipnotică a acestui spectacol ale cărui secvențe se succedau după logica proprie visului. La capătul fiecăreia, un soi de pleoapă sau, dacă vreți, de diafragmă, se închidea pregătind trecerea la următoarea, într-o mișcare onirică ale cărei efecte le resimțeam vertiginos. Mișcare ce te poartă pe căi neștiute, instituie relații bizare și schimbă deseori tonalitatea. Secvențele spectacolului erau una mai
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
zării, o, doamne, pe alee în strai bogat de catifea subțire cu falduri tremurînd sub alizee, un chip gingaș de dincolo de fire, de doamnă ce anume se gătise spre-a fi în lume ea cea mai frumoasă. cînd mă văzu, pleoapele-și închise și-și depărtă statura majestuoasă. în ea, subit, recunoscui pe Sissi și chiar din clipa-aceea eu eram suspinul greu ce-n inimă-și sădise, chiar textul care încă nu se scrise: acel necunoscut din amsterdam.
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
acestor mici ode deghizate în versificări complicate rezidă tocmai în ineditul revelării delicateței unui spațiu/domeniu perceput drept inabordabil, altfel decât la modul fizic riguros: "Scrutând-o și mai de aproape, / ca-n străveziu adânc de ape, / prin fanta strânselor pleoape / și printr-o lupă cam de două / sute cincizeci de ori mai nouă / și clară ca un glob de rouă, / cu franjuri, panglici, curbilinii / de octopuși sau de actinii / ce-și unduie și-nvoaltă clinii, / necontenind să se bifurce / asemeni limbilor
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
pletele excesive, elefanți roșcați pe pereți, prietena amăruie, zumzete minerale sau dimineața senzitivă, altele coborâte parcă din poemele lui Dimov (licorne, grifoni, pasărea cu gheare de argint, rosignolul). Iată o invitație a poetului în atelierul lui de creație: "Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Iată, scriu ierburilor albastre/ Pe care tu le crești sub arcadele sânului./ Nu sunt bolnav, nici întreg sănătos,/ Cu arcul și cu haitele nu mă mai întrem,/ Cum nu mă mai desfată nici cerurile de lemn./ Din
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
cetatea sângelui,/ Iată, scriu ierburilor albastre/ Pe care tu le crești sub arcadele sânului./ Nu sunt bolnav, nici întreg sănătos,/ Cu arcul și cu haitele nu mă mai întrem,/ Cum nu mă mai desfată nici cerurile de lemn./ Din turnul pleoapei,/ Din cetatea sângelui,/ Scriu această carte/ Ca un inorog nespus de urât,/ Să știe ierbile tale albastre/ Că încă trăiesc, și atât. " De la primele volume la cele din ultimii ani, se poate vorbi de o schimbare a vocii lirice a
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
Cîte trupuri de femeie - ciocolată, lapte, teracotă - oricum mult mai apetisante decît coaja rumenită a unei gogoașe. Totul e minunat, straniu, și ceva-ceva, poftim dacă vreți, cunoscut; o blîndețe fără sfîrșit coboară odată cu asfințitul din munții Caucaz. închizi ochii - peste pleoape pete purpurii pătrund cu îngrijorare, ca o eczemă, ca o infecție. Soarele din Kobe e încă sus, deasupra Moscovei și deasupra Ritzei, la zenit doar singur vulturul montan veghează peste ambele locuri. Păstrează ceea ce știi, ascunde-te, fii asemenea pupilei
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
de moarte, pricinuită de o atât de mare dragoste și de o atât de puternică credință, „nu pare a sta cu nimic în urma mor Întrucât primiseră trupurile sfinților pe brațele și în poala lor, după ce le-au tras în jos pleoapele și le-au închis gura, îi luau pe umeri și, îmbrățișându-i cu drag, după ce-i spălau și-i îmbrăcau, îi înmormântau. La scurtă vreme după aceea au ajuns să primească și ei aceleași îngrijiri, întrucât tot timpul cei care
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
mai greu decât un buchet de trandafiri, fără a putea evalua greutatea sufletului. Cu un singur cuvânt: țărâna, în locului trupului, Lucian Blaga adâncește imens ideea-forță exprimată de versul: Greu e numai sufletul, nu țărâna. Al treilea poem blagian, ,Munca pleoapelor" , are aerul unei demonstrații aproape ,teoretice", unde tropii ar fi inutili față cu pregnanța și demnitatea discursului, ca și cu ineditul conținutului. În acest text, viață și moarte lucrează împreună, necontenit. Pentru ca pleoapele noastre să-și poată împlini truda de
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
nu țărâna. Al treilea poem blagian, ,Munca pleoapelor" , are aerul unei demonstrații aproape ,teoretice", unde tropii ar fi inutili față cu pregnanța și demnitatea discursului, ca și cu ineditul conținutului. În acest text, viață și moarte lucrează împreună, necontenit. Pentru ca pleoapele noastre să-și poată împlini truda de fiecare clipă, ele trebuie să conteze pe ajutorul (le ajută / moartea și viața) celor două entități. O muncă de fiecare clipă, de fiecare, îndeplinesc pleoapele. Are nevoie de ea subt zare lumina noastră
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
text, viață și moarte lucrează împreună, necontenit. Pentru ca pleoapele noastre să-și poată împlini truda de fiecare clipă, ele trebuie să conteze pe ajutorul (le ajută / moartea și viața) celor două entități. O muncă de fiecare clipă, de fiecare, îndeplinesc pleoapele. Are nevoie de ea subt zare lumina noastră. S-o săvârșească de dimineața pân' la-ntunecoasa strajă, pleoapele singure n-ar fi în stare. Le-ajută moartea și viața. Clipă de clipă moartea le închide, viața le deschide. Reperul cel
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ele trebuie să conteze pe ajutorul (le ajută / moartea și viața) celor două entități. O muncă de fiecare clipă, de fiecare, îndeplinesc pleoapele. Are nevoie de ea subt zare lumina noastră. S-o săvârșească de dimineața pân' la-ntunecoasa strajă, pleoapele singure n-ar fi în stare. Le-ajută moartea și viața. Clipă de clipă moartea le închide, viața le deschide. Reperul cel mai evident al identității umane, fie și doar printre semenii noștri în societate, este poate numele cuiva. Oricât
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
cale viitorul s-apropie. Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii. Pân-adineaori a fost incoruptibil distant. S-apropie-acum, e aici, e prezent. Alchimie e încă totul în lume. După pravila ei, pe-o neștiută dimensiune a locului, tu te ascunzi în dosul pleoapelor mele, devenind sufletul meu. Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune. Așadar, după legile alchimiei, cel căruia i se adresează poetul se ascunde în dosul pleoapelor mele, / devenind sufletul meu. În cele din urmă, nu văd o mai
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ei, pe-o neștiută dimensiune a locului, tu te ascunzi în dosul pleoapelor mele, devenind sufletul meu. Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune. Așadar, după legile alchimiei, cel căruia i se adresează poetul se ascunde în dosul pleoapelor mele, / devenind sufletul meu. În cele din urmă, nu văd o mai nimerită identificare a celui nenumit decât cea a viitorului însuși, cu o promisiune de durată: Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune.
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ele,/ ca într-o abluțiune, mă spăl de neputința mea cu puterea lor/ și-mi zic: ai avut dreptate, supărarea ta a rămas veșnică,/ dar acum, cînd te-ating, peste lucruri e un foșnet strident,/ culori vineții se deschid peste pleoape/ și nu pot vedea mai în adînc/ decît pînă la vorbele tale care se lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea mai semnificativă fiind în Statele Unite, unde ajunge
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]