112 matches
-
te ascunde, spuse bărbatul așezându-se Între picioarele mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile, pentru ca Noriko să poată vedea mai bine. Dezgustată, Noriko Își Îndepărtă privirea, dar apoi, când Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă să-și elibereze mâinile legate strâns cu sfoară, dar nu reuși decât să Întindă și mai mult cordonul de cauciuc care-i ținea răsfrânte buzele despărțiturii de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lumina lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-au suit și ei și s-au apucat să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit decât plescăitul vâslelor. Abia atunci mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-am spus și, în clipa aceea, mi-a fost scârbă de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zâmbi. — V-am văzut de-afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că avea dreptate. Bărbatul vorbea o setswana corectă, dar accentul lui îi confirma semnele vizibile de la o poștă. În spatele vocalelor, se simțeau plescăiturile și șuierăturile care se chinuiau să iasă la suprafață. Era o limbă ciudată, limba san, care aducea mai mult cu sunetele scoase de păsări în copaci decât cu graiul uman. Se prezentă așa cum se cuvenea, apoi se întoarse spre Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece un cal În galop... Ulise și-a Încheiat aventura, acum prevalează zgomotele uscatului. Mă Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spaghete la prânz și Finn l-a obligat să le mănânce cu lista de bucate larg deschisă în fața farfuriei, așa încât să nu fie nevoit să privească pastele îngrămădite în gura lui Barney. Acesta l-a torturat pe Finn și cu plescăitul, încât Finn n-a vrut să-i mai vorbească două zile. Nimic neobișnuit. Ei sunt mereu într-o continuă ceartă. Cred că doar Rebecca e cea care ar trebui să apară la serviciu în cizme de cauciuc și plesnind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la fiecare pas ceva te taie la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par grațioasă lui Jake, dar renunț imediat, mă mulțumesc doar să împiedic vreun incident neplăcut. Ar fi penibil să alunec și să cad în fund. Mă gândesc că am putea veni iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
oamenilor de la țară, răspunse succesorul părintelui Russe cu superioritate. Orice preot care a stat în același loc timp de patruzeci de ani e un om bun. Când vorbea, parcă-și molfăia dinții la fiecare cuvânt, dar, de fapt, era tot plescăitul galoșilor prin noroi. Thérèse îi întâmpină în ușă. Cu gentuța în mână, preotul urcă scările în urma ei - un meseriaș ducându-și uneltele. N-avea timp de pierdut; în zece minute era înapoi în hol și-și punea galoșii. Din colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atunci când purta tocuri soră-mea era la fel de înaltă ca James. Mândria lui de bărbat pur și simplu n-a putut suporta așa ceva. 14tc "14" La culcare. Iată ce-avea să urmeze: căscaturile, întinsul brațelor, frecatul la ochi cu pumnii strânși, plescăitul din buze și o serie de „mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un mozaic natural de-a dreptul fabulos. Înot cu ochii deschiși, privind desenul pe deasupra căruia lunec și, o vreme, nu mă gândesc la nimic. Apoi, constat că e prea multă liniște, prea multă pace. Nu se aude nici un zgomot, în afară de plescăitul apei. Dar, nu. M-am înșelat. Un pescăruș lansează un țipăt scurt. Mă întorc pe spate și lovesc apa cu mâinile numai cât e necesar ca să plutesc. Acum pot privi cerul. Un nor subțire, ca un pumn de praf azvârlit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
al armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Eighth Avenue, de unde bulevardul se întinde pentru a-și lua în primire porțiunea din noaptea newyorkeză. Acolo dă Shadow drumul scâncetului său de durere. Totul începe cu un fluierat neliniștit care pornește din sinusuri. Totul se termină cu niște plescăituri umede prin care aerul e înghițit cu nesaț. O fi având vreo mamă acolo, sau poate surori, frați? Îmi fumez ultima țigară, în timp ce privirile îmi aleargă spre Twenty-Third și centru, cu trosniturile lor de căldură electromagnetică, locul în care viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce se întîmplă, adaugă. E tot ce mi-a mai rămas, se gîndește domnul Președinte, lăsîndu-se cu șezutul pe colacul de plastic al veceului. În sfîrșit, o ușurare, își zice, silabisind cu voce tare ca să se audă pe sine printre plescăiturile excrementelor eliberate în apă, mottoul său preferat, deviza lui în viață, mens sana in corpore sano. O scrijelise cu mîna sa deasupra tocului ușii, ca să-i amintească în fiecare dimineață că se află într-un locșor sacru, singur cu gîndurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
odaie dintr-un cu totul alt secol, de pe o cu totul altă planetă. 347 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Practic, n-aveai nevoie decât de o voce bălaie și nevinovată, care să-ți înceapă: "...Lacul codrilor albastru". Deslușeai imediat plescăitul apei (îmbîcsită de mareea aceea de nuferi galbeni), repezindu- se ritmic în placa frontală a șifonierului. Nemaiavând de zăbovit decât patru versuri, până cînd: "Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fusese un memento, inserat pe tastatura de vînătăi, al faptului că trebuia să găsesc urme noi pe calea ce ducea către ucigașul familiei Hollinger. Am stat să ascult zgomotul mașinii de tenis care Împușca mingi peste plasa de antrenament și plescăitul echipei de Înot fluture. În căutarea unei țigări, cel mai bun antidot la atîta sănătate și dinamism, mi-am ridicat haina de pe birou și am scotocit-o prin buzunare. Caseta pe care o luasem din dormitorul Annei Hollinger se ițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar fi azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote se ridicau și cuvinte spuse În minte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
strălucitor, care-ți lua ochii, și a trebuit să-l ținem locului pe Unu care se zvârcolea, dorind să-i Înhațe. După ce ploaia se opri, simțirăm o mișcare care ne Învăluia alene, dindărătul tufelor din jur. Apoi, auzirăm iarăși acele plescăituri, din ce În ce mai apropiate, dar nu puteam să zărim nimic, căci din pământ Începuseră să se ridice aburii groși de după ploaie. Nu trecu mult și, deodată, Îi văzurăm. Erau peste tot, Îndărătul fiecărei tufe, ascunși pe jumătate de trunchiurile de copac, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
primul foc făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme și se veseliră strașnic, iar carnea friptă Îi făcu să horcăie și să râgâie neîncetat vreme de o seară Întreagă. Tot flecăreau cu vorba aceea ciudată a lor - plescăituri și păcănituri, sorbecăieli și scuipături. Nu trecu mult și ne Învățară și pe noi câteva cuvinte de-ale lor, iar Unu fu cel dintâi care le deprinse. Despre Unu acum. Deja Începuse să spună și el câteva vorbe rămase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
folos. Și, pentru că În noaptea aceea s-a Încălzit pe neașteptate, spre dimineață am căzut cu toții Într-un somn adânc, mai puțin pândarii care iscodeau să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asta te neliniștește, ambiguitatea asta: ori e moară, ori e industrie locală, ori o casă mai Încoace, ori două) și nici vreo lumină nu se zărește În capătul lui. Te oprești o secundă pentru a nu mai tulbura liniștea cu plescăitul noroiului sub pantofi și nici zgomot de motor de moară nu se aude! Privești cerul Întunecat, norii nu se mai văd, e Întuneric adevărat, dar nici mai devreme când se vedeau nu păreau nori de furtună ca cei de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
umple holul, atinge timpanele pacienților, se desprinde de pe pământ, urcă printre coroanele golașe ale castanilor din curte, străpunge norii, părăsește atmosfera, se revarsă în galaxie. Curios, copilul se desprinde din mâna mamei și se îndreaptă spre ușa deschisă. Se aud plescăituri ca de țesuturi moi dezlipindu-se. Un bărbat în halat alb apare de după ușă. Du-le sus la trei la Varga, se aude din cabinet o voce de femeie. Să le citească asistentul lui dacă nu e el. Da’ azi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-ar putea părea cam multe, Aurica ne lămurește din spatele șorțului: „Soldații depun mari eforturi, aerul de munte, vremea schimbătoare cer hrană consistentă”. Înțelegem că vremea-i schimbătoare și soldații sînt Înconjurați de un fel de apă, din pasajul următor: „Plescăitul proiectilelor de calibru mic nu se aude”. Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Într-o perfectă armonie cu eructația inițiatică, cu progresul, cu undele electromagnetice radio: screamăt de bătrîn, vărsături echivoce, țîrÎitul tot mai anemic al urinei din polipii cancerosului, țîșnetul ei victorios după operație, din nou vărsătură, acum imperială, În subwoofer, plescăitul placentei pe tăviță, hîrÎitul bărbătesc În vederea adunării flegmei În gît urmat de scuipatul ei pe ușa liftului, scuipatul pe obraz, scuipatul În sîn, scuipatul ca modus vivendi, În semn de protest, zeci, mii de minuscule expectorații În tweeter, În ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu care m-am pricopsit de la domnul Sing. Era o mușcătură pe cinste - am dat cu niște tinctură și pe urmă m-am așezat la cîrmă, Întrebîndu-mă dacă mușcătura unui chinez e otrăvitoare, ascultînd motorul vasului cum rulează blînd și plescăitul apei care se prelingea de-a lungul bărcii mele, și m-am gîndit că, pe dracu’, n-are cum să fie otrăvitoare. Un om ca domnu’ Sing probabil că se spală pe dinți de vreo două-trei ori pe zi. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]