1,866 matches
-
din om, poate, poate... Lăsați în pace sau cu faptele clasate, peste noapte s-au regrupat, au pus mâna pe par și, la vedere, ei, ai de neica nimeni, infestați (evident, la nivel de creier), au plecat la urat. Au plesnit în dreapta, în stânga, uitând de mâna ce i-a scos din rogozul și nămolul cretinismului blestemat. Domnilor, psihologic vorbind, ferească-te Cel de Sus de neica nimeni cel frustrat! Nu de alta, dar în mintea lui bolnavă, veșnic el se crede
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
al lui D. Ollănescu-Ascanio, diplomatul solemn și protocolar. Dar în jurnalul său politic n-am prea remarcat calități literare, în afară de un moment mai reliefat, unde ironia atestă o anume predispoziție spre caricatură: De ziua principelui Carol, adunați în biserică, "miniștrii plesnesc în redingote și Conțescu în frac, încărcat cu decorații de la gât până la splină". La Palat, "Șirele spinărilor domnilor miniștri se încovoaie ca niște săbii". Oricât am aprecia "firul epic" al expunerii totuși gazetărești, suntem departe de Hogaș și de Sadoveanu
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
deseori la suprafață), cu fraze lungi și cu metafore ardelenește cumpănite. Dar, recitindu-l, se vor convinge că nu greșesc. Ironia e învăluita, cum e carnea în șnițelul vienez, dar mușcătoare. Nu lipsesc jocurile de cuvinte, răsucirile de limbă care plesnesc pe neașteptate, pivotările etimologice, ghilimelele batjocurii. Și, una peste alta, Cornel Regman lasă despre literatura anilor '60-'90, pe care a comentat-o, o imagine personală și plauzibilă. Cronicarul literar merită un loc de frunte în bibliografia actualității. El este
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
unul lingvistic. La Chișinău, unde a aflat că doi congresmeni americani cred că revenirea sa la putere ar fi un deserviciu pentru România, dl Iliescu a afirmat că în cazul apariției unor noi declarații de acest fel: "trebuie să-i plesnim pe toți peste bot ca să stea în banca lor". Tot acolo, d-sa i-a numit capsomani pe cei de la BBC. Nu știu în ce mediu a făcut dl Iliescu aceste afirmații, dar dincolo de frăția de sînge dintre românii de pe
Datul peste bot în numele țării by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17204_a_18529]
-
avînd de trecut doar peste rezistența prea puțin convingătoare a unei vînzătoare nurlii. Instrumentul liric este evocarea detașată, circumspectă, care, fără a evita conținutul viu, libidinal al subiectului, îl îndepărtează cu finețe printr-un trucaj imagistic al contrastelor plastice: "Au plesnit sutiene/ s-au rupt jartiere, numai domnișoara Melania urcată pe masă/ trăgea cît putea catifelele chinezești dintre cizmele și bocancii/ dintre picioarele și spinările asudate. Sînul ei tînăr/ buzele ei spunîndu-le tuturor cu blîndețe/ gata, destul, e de-ajuns, nu
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
vegetative, daca nu de-a dreptul vegetale, cum creșterea insesizabila a unei frunze ori cel mult extinderea "telescopica", fragilă, a unor coarne de melc. Nimic din clamoarea cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa, ritualica. Pătrunsa de o taină solemnă, pe o linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
gustoase șanț pasajele an care Cioran e urmărit pas cu pas, așa cum o guvernanță al urmărește pe un copilandru zvăpăiat, spre a-l mustrului, spre a-l obișnui cu bunele maniere. Cu nuielușa vorbei mustrătoare, autorul Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a supraomului (cf. 910). M-aș miră și eu dacă nu s-ar găsi la Nietzsche urme apăsate de pozitivism. Gândire de
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
lui Buôuel, Viridiana, într-un castel părăsit de aristocrați - tocmai când se făcuseră pregătiri pentru o nuntă fastuoasa - năvălesc cerșetorii din partea locului. Aceștia organizează ei o nuntă, în stilul lor: o bătrână grasă și știrba îmbracă rochia de mireasă, care plesnește la subțiori, un bețiv nespălat de multă vreme se instalează în rolul de mire, în timp ce ceilalți își înfig mâinile până la cot în tortul de frișca, supraetajat sau duc la gură clondirele de cristal din care li se preling pe bărbie
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
fatalitate. Domeniul lor e acela al naturii, ca uraganele, cutremurele, maladiile sau morțile. Omul e dezarmat în fața lor. Se manifestă instinctual. Melodrama desparte biată noastră inima de precară noastră inteligență. Pompează sînge numai în cea dinții, pîna o face să plesnească. În această constă forță de răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
ori mai puțin stilata) la livresc. De la mărturisirile "scandaloase", gen "Încrîncenat stau în jurul inimii" ( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau: "diminețile ca niște fițuici" (ibidem). Sau: "Vai! Zac uitat că o jiletcă-n cuiere" (ibidem). Sau: "Vorbele mari tot plesnesc fără voie" (ibidem), autorul se convertește la idealul textului, al Cărții. "E un soi de mistica laică ("că o timidă religie/ ascultînd cum îmi crește o fereastră"). O concepție aparent mallarméană, care-l atrage însă nu direct, ci pe calea
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Mi se pare, însă, că imaginea pe care o reconstituie Devizes, cu toate contradicțiile și extravagantele ei, ar putea fi înțeleasă drept o metaforă superbă a întregii lumi medievale. O lume forfotind de înși ciudați, gălăgioasa, pestrița, bolnavă și totuși plesnind de vitalitate, locvace și totuși într-un fel sobra. În tot cazul, un univers colorat și izbitor de viu, în care încap figuri extrem de diverse, chipuri anonime, dar bine conturate. Este, evident, universul medieval văzut prin lentilele istoricilor de la Scoala
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
cu Victor Ponta că ar fi "servit". Victor Ciutacu i-a răspuns lui Adrian Sârbu, pe pagina sa de Facebook. Realizatorul a scris că "Sârbu e tatăl șmecherilor de televiziune. Și mă bucur că s-a însemnat că l-a plesnit Ponta la mine-n emisiune. Nu-mi permit să-i dau sfaturi, eu sunt o umilă viețuitoare". Jurnalistul Victor Ciutacu a subliniat: "Dar, dacă prin absurd aș fi în locul lui, aș lăsa-o mai moale cu interviurile servite. Nu de
Ciutacu îi răspunde lui Sârbu, după atacul la interviul cu Ponta by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/24597_a_25922]
-
ea și fiindcă îi beau vodca și ceaiul. Dar unde-ați vrea să mă duc, așa respingător cum sunt? Mă văd într-o oglindă. Ce mai! Cele mai dramatice presimțiri se împlinesc în dimineața asta. Ochiul meu stâng e iarăși plesnit în gheare roșii de sânge, gata să întoarcă lumea cu susul în jos. Fie! Iată-mă, lume! Motanul fuge după mine, lăsând continuu în urmă-i, în spațiu, fire de păr în aer și un praf fin. Trosc, ușa se
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
nume: P.D.S.R.) aruncă umbre asupra bunului nume al președintelui Constantinescu. Amnezia se întinde ca o pată de ulei peste România, iar cei mai mulți dintre români au o privire de câine bătut. Câinii bătuți sunt liniștiți și țin aproape de cei care îi plesnesc peste bot. Probabil acum traversăm pustiul deznădejdii. Harta e roșie dar nu de la cerneala tipografică, e roșie de la sângele celor peste o mie de tineri, care încă mai mustește. Iar câinii bătuți ling flămânzi pământul roșu. Este ceea ce merită cei
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
ci, dimpotrivă, de a ne curba și mai mult spre interior. A-l vedea pe un domn Sălăjan sau Sălăgeanu (fost lucrător pe la agenția de presă guvernamentală comunistă, cum rezulta din felul în care se bătea pe burtă cu Vadim) plesnind de mândrie de isprăvile lui Ceaușescu e, într-adevăr, comic. Iată, sub privirile, când melancolice, când indignate ale lui Adrian Păunescu, neo-protocronismul prinde viață și e gata să-și ia zborul spre noi culmi de imbecilitate! Măruntele manevre în raport cu ocupantul
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
știi?" Povestea cu cocoșul mi-o spusese și Virgil Ierunca, fost, el, elev al Pompiliei și al părinților mei. Curios e că, în anii '50, cînd mă duceam eu la Pompilia, eram agresat de un cocoș de care mă feream plesnindu-l peste cioc cu caietul de franceză, devenit un veritabil ciur. Era vorba de cocoși diferiți, dată fiind trecerea deceniilor, dar cu siguranță rude, de vreme ce se comportau la fel. Asemenea uimitoare punți peste timp au mai fost în întîlnirea mea
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
Radu Petrescu. Drept urmare, notațiile consacrate unor aspecte ale începuturilor de lume evoluează, prin materia lor, la o subtilitate melancolică, la tonurile de amurg: "Pămîntul dintre copaci e decolorat, stă parcă sub ape mîloase, iar acum se zvîntă încet, în umbră, plesnește ascuțit și emană mirosuri de început de lume. Departe, la capătul culoarului de verdeață grea, se vede tot mai bine ieșirea, pata de cer alb care se fixează pe retina Cezarei, îi luminează toată fața". Peisajul în cauză aparține unei
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
în cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi băut căpitanul Roberto/ De n-ar fi plesnit inocența-n surdină/ Poseidon de n-ar fi dorit o mașină/ De n-ar fi atîtea picioare bolnave,/ Comori îngropate cu resturi de nave,/ De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi murit căpitanul Roberto..." (ibidem
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din sinagogi:/ Cereau desigur - altfel ai fi voit să
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
schimbe numele în Beselnescu, tovarășul locotenent major Beselnescu."( Sunt prost. Ieri...). Personajele care participă la aceste evenimente sunt radiografiate caricatural dar cu simpatie, în mici dramatizări și interviuri: "Femeia româncă: Privesc în jurul meu mulțumită. Soțul cîntă o polcă. Bat tactul plesnind șlapii din plastic în iarba rară din preajma cortului. Asta fac!" Predispoziția pentru analiză o descoperim sub forma unei mărturisiri din Gîndesc intens cum vine miorița: Recunosc că aici îmi place să mă exersez analitic, aici sunt în largul meu, aici
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist ne-ar
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
boală?" Nu știu și nu contează ce-a răspuns proaspătul arestat, dar știu la ce se gândea juna gazetăriță: la foarte probabila invocare ulterioară de către prezumtivul infractor a "nesuportării regimului de detenție" și a altor maladii declanșate la țanc. Atleți plesnind de sănătate, veritabili "cipăndeili" ("Chip-and-Dale", pentru poligloți!) ai partidelor sexuale și ai orgiilor din baruri cu circuit închis, o dată arestați se năruie și exhibă judecătorilor (cu care adesea chefuiseră în draci) psihice labile, boli incurabile și o cumințenie îngerească. Prin
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
își va reduce tonul și va dilua mesajul politic agresiv de până acum, impactul partidului va descrește simțitor. Mulți dintre cei care-au votat pentru PRM visau la o România evoluând în arena circului, cu Vadim pe post de magician plesnind din bici și cu partidul în rolul trăpașilor înzorzonați și înzurgălăiați. Că Vadim își face o socoteală greșită imaginându-și că, schimbând tonul, îi va convinge pe români să-i voteze partidul, se va convinge cât de curând. Nu e
Lumea după Vadim by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11895_a_13220]
-
poate fi, de unul singur, dacă nu un Amnesty International, măcar unul National! Cum economia merge splendid, cum grevele au supraviețuit doar în manualele de istorie, cum libertatea de circulație în străinătate a românului e un fapt împlinit, cum populația plesnește de fericire, dl. Iliescu și-a spus c-a venit momentul reconcilierilor. După ce-a fost amnistiat de către Rege (pentru că asta e semnificația celei mai recente vizite a Monarhului, de pe urma căruia n-a avut, se pare, de pierdut nici familia
Amnesty National by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16077_a_17402]
-
rochia aia. O oră jumate m-am lăsat purtat de valul prețuirii adânci pe care i-o port ca om, iar restul de juma’ de oră m-am întrebat cum dracu’ s-a îmbrăcat cu rochia aia, care stătea să plesnească pe ea, ca femeie. Am tot sucit pozele alea, le-am tot învârtit, n-am zărit nici un fermoar, nimic. Deci ori a fost cusută rochia direct pe ea, ori au ajutat-o să se îmbrace nici mai mult, nici mai
Un pitic care nu mai are loc de ţiganii mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19879_a_21204]