18,065 matches
-
-ți puseseși credința, perfect gospodar de cuvinte, exhalând vălătucii rotunzi ai ideilor, cu precizie, ca eu să-i prind ca pe niște colaci de salvare, aruncați în Atlantic. Nu bănuiam că voi rămâne închisă în plicurile tale de manufactură proprie, plicurile tale cu buzele strâns lipite, scotocind cu disperare prin tot ce-a fost și neînțelegând ce-a lipsit. Fulgi de-ntuneric Fulgi de întuneric îmi cad pe sub pleoape - copioasă zăpadă funerară. De veghe pe corabia-mi de carne, visez c-
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
lumînări mici ,galbene, mari, albe, pentru nuntă) în fața cărora stam fascinat. Erau firmele (citeam toate firmele cu o plăcere neasemuită), erau căruțele cu sifoane, erau gangurile sumbre, mirositoare, afișele silabisite de militari, closetele publice, hala cu legume și loz în plic, tramvaiele minuscule, ridicole ( în Iași erau niște tramvaie teribile, din categoria celor onirice, care te duc, te duc, și deodată te trezești pe cîmp!), erau, oh, femeile de după-amiază, funcționare cu flori în mînă, văduve subțiri și ochioase, curve de
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
Emil Brumaru Pirat duios, Începe seria plicurilor înguste și a sentimentelor nebune (din cînd în cînd o să trimit și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
Emil Brumaru Pirat duios, Începe seria plicurilor înguste și a sentimentelor nebune (din cînd în cînd o să trimit și plicuri normale, pentru calmare ), seria nervilor smulși cu penseta, a sufletelor împunse cu andreaua, a unghiilor băgate-n inimi, seria marilor persice și-a motanilor triști. În sfîrșit, mi-ai scris o scrisoare! Prima, zic eu, și trebuie să recunoști că
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;// Oh, pentru cruda lor corespondență/ Aveau cea mai naivă diligență!// Ei își tăiau cu zimții de la timbre/ Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,// Poștași înflăcărați puneau ștampile,/ Cântând din corn, pe sacii cu pistile,// Plicuri adânci pudra, sculat din zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
telefonistă cam curvă, dar destul de drăguță (i-am uitat numele mic; îi țin minte doar sînii mari, gura rujată, mîinile subțiri, ca și talia ce clătina, ca pe-o crenguță, două fese coapte; avea și o pungă cu lozuri în plic și, o dată, cu Adi Cusin sosit la mine, ne-am ruinat). Ceea ce mă face să insist asupra doctorului veterinar Mihăiescu este altceva. Scămoșilă adus de mic de la Fălticeni de la un doctor, mi se pare dermatolog (evreu), nu prea creștea, era
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
ca-ntotdeauna-n timp ce scriem, c-o pătură sau c-o plapumă, ca să nu ne tulbure inteligența artistică, pe grațioasa-n șolduri Tamara Nikolaevna! * Ne putem da seama acum, la a cincizecea scrisoare, și care ar fi procentul de plicuri dispărute în neant. Mă incită din ce în ce mai mult chestia asta. E ca și cum aș juca zilnic la loterie! Dar oare nu-i fermecător ca, din cînd în cînd, să comunici cu nimicul? Ideal ar fi ca toate scrisorile să nu aibă adresă
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
în ritmul normal de lectură și scris. E totuși bine să te aștepte, cînd sosești de undeva, o scrisoare. Nu m-a așteptat nici una! Îmi dau seama de absența scrisorilor mai ales cînd sînt plecat de acasă. Mi-ați arătat plicul mare, albastru, în care băgați scrisorile mele și pe care scrie: Emil Brumaru către Lucian Raicu!! Știu că scrisorile mele exclud, oarecum, răspunsurile, dar, din spirit diavolesc, voi lua și eu un plic enorm pe care voi scrie: Lucian Raicu
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
sînt plecat de acasă. Mi-ați arătat plicul mare, albastru, în care băgați scrisorile mele și pe care scrie: Emil Brumaru către Lucian Raicu!! Știu că scrisorile mele exclud, oarecum, răspunsurile, dar, din spirit diavolesc, voi lua și eu un plic enorm pe care voi scrie: Lucian Raicu către Emil Brumaru! Aceste două plicuri, unul doldora, celălalt vid, predate la Academie, vor stîrni stupoarea cercetătorilor!!! * Uneori mă apucă groaza cînd îmi dau seama cît de mult am de citit. Și e
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
scrisorile mele și pe care scrie: Emil Brumaru către Lucian Raicu!! Știu că scrisorile mele exclud, oarecum, răspunsurile, dar, din spirit diavolesc, voi lua și eu un plic enorm pe care voi scrie: Lucian Raicu către Emil Brumaru! Aceste două plicuri, unul doldora, celălalt vid, predate la Academie, vor stîrni stupoarea cercetătorilor!!! * Uneori mă apucă groaza cînd îmi dau seama cît de mult am de citit. Și e vorba doar de cîțiva, maximum zece autori, pe care deja i-am trecut
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
negru. Am numerotat și voi numerota scrisorile, pentru că, vai, am senzația (și uneori certitudinea) că de cîțiva ani corespondența mea e supravegheată. Desigur, nu-mi face plăcere, dar nici nu mă incomodează prea mult. Singurul reproș ar fi că, uneori, plicurile mele, uitate pe vreo masă de funcționar prea ocupat, întîrzie. Și lui Dostoievski i se controlau scrisorile; încă un motiv să mă simt mare! La trecuta conferință a scriitorilor am vrut să atac această problemă. M-am abținut. La următoarea
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
dinainte cunoscute ca și cele de pe vremuri, subsidii pentru publicații confidențiale; aceiași care supseseră până la sațietate și cu o vocație particulară mamelele comunismului și se lăsaseră căutați peste tot. Nu mă simțeam singur, ci stingherit. Deseori, de-a dreptul paralizat. Plicul, pe care l-am găsit în cele din urmă, venea din Paris și purta în colțul stâng, sus, o minusculă stemă tipărită în negru, ce-mi amintea stema Komarovskylor, și adresa unei cutii poștale. M-am dus spre ieșire, să
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
oferim spre lectură cititorilor noștri i-a fost dăruită de destinatar profesorului Șerban Cioculescu în iulie 1973, la Mogoșoaia, împreună cu o alta către Arșavir Acterian pe care am publicat-o în urmă cu ceva timp tot în România literară. Pe plicul acesteia din urmă, Petru Manoliu a scris cu cerneală verde următoarea dedicație "Lui Șerban Cioculescu, ca răspuns la neuitata sa vizită la Mogoșoaia, această scrisoare a unui prieten de departe" La rândul nostru publicăm scrisoarea de față ca un mic
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
alunga cineva din el, mi-ar fi frig și-aș tîrîi inutil dimineața spre prînz și prînzul spre seară. Am la ce mă gîndi, am la ce spera că voi face a doua zi. Cînd lipesc, în final, timbrul pe plic, îmi spun că, iată, nu-i totul pierdut, pot să bag o scrisoare-n cutia galbenă și poștală, e-n regulă! Încă! Să nu uit "...grăsana ceea de Alexandra...", fiica mai mare a Epancinilor, visează două găini!!! Ce-ar zice
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
încă mai adînc! Nu frica, nu groaza, ci neputința, certitudinea că nu mai pot scrie ceva care să-mi placă, că nu mai am spațiul necesar, mă determină să mă arunc cu capu-n jos și sufletul în sus în plicurile ce se cască zilnic ca niște prăpăstii ocrotitoare! Dar să nu uit un amănunt esențial. Aceste scrisori, sînt scrise vis-a-vis de dumneavoastră. Vă implică tot atît de mult ca și pe mine! Culmea, după trei sau patru săptămîni de tăcere
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
ocnaș ce scoate-n loc de sare zahăr, să caut odihna, salvarea, deliciul și loboda într-o poezie!! Drept care, din nou, ați fi direct implicat! O scrisoare mă scutește totuși de "lucru", de "muncă". O scriu, o bag voios în plic, o trimit. Nu mai pot, orice-aș face, fiindcă n-o mai am în față, modifica, aranja, oranja! O scrisoare, din această ștampilă de vedere, nu poate fi ratată decît atunci cînd nu ajunge la destinatar, conținutul necontînd și atingerea
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
din teribila lui puritate. Doamne, mă gîndesc acum, eu am văzut poezia întruchipată într-un om! Mă întreb și-acum: ați primit oare prima mea scrisoare pentru dumneavoastră? Apăruse cronica la Versuri în R.l. Nu vă știam adresa. Am trimis plicul, cu foaia pe care cred că erau trei-patru rînduri, la redacție. Ce ciudat. Doar cu ziarul în mînă, uitîndu-mă, nu exagerez, ceasuri întregi la pagină, nu citind-o, m-am simțit "scriitor"! A fost ca o investitură, ca o spadă
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
Lucian Raicu, Să facem un mic, dar delicios, calcul. Dacă eu, mort-copt, aș reuși să scriu zilnic, cîte o scrisoare, timp de trei ani, am ajunge ca pe la jumătatea lui '83 să aveți un valizoi ticsit cu o mie de plicuri! Ceea ce ar începe să semene a operă!! Scriindu-le, după cum v-am spus, în direct, fără ciorne, fără copii, risc să se piardă, datorită poștei, vreo, să zicem, două-trei sute. Rămîn opt sute; e de ajuns! Plus că am scuza că
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
ce cîndva, nu știu cînd, voi lua creionul și voi scrie. Important e totuși altceva. Sînt curios să văd ce va ieși! Ce voi mai zice? Ce voi mai ascunde?! Să fie, mă întreb acum, o pacoste pe capul dumneavoastră plicurile mele? Pentru că avantajul meu este enorm: acela de a nu dori un răspuns. (S-ar putea să mint!) Ei bine, iată un final grosolan, josnic: întrerupt totul ca să mă duc să iau de la reparat un uscător de păr tip UP-5
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
cifră dintr-o adunare statistică, O pagubă colaterală, o pată de ulei Pe coala albă de hârtie. Scrisorile întrec numărul celor Care au puterea să le citească, Într-o biserică din Roma Micul Christ a murit sufocat De avalanșa de plicuri rugăminți și lacrimi. Cei slabi scriu celor puternici Petiții, cereri, memorii, Pe care le risipește vântul, Vântul cu gust de uraniu din Kosovo. Lampa de măslin E aprinsă-n deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
icoană Ieși un înger fâlfâind Și fulgeră în zboru-i foaia Pe care nu puteam să scriu. Avea în ochii lui o poartă Spre un ținut de neatins, Și când mi-a străbătut privirea Am devenit ce nu vedeam. Corespondență Cald plicurile mi se-ntorc Nedesfăcute înapoi, Ca un răspuns la rugăciunea: " Nu mă citi, nu mă deschide". Ce vreau să-Ți spun nu e-n cuvânt Și n-am căderea să destăinui Minunăția ce se-aprinde În inimă când Te presimt
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
la avizierul Scării, iar polițaiului i-am interceptat niște mailuri către un prieten, în care o vorbea de rău pe soacră-sa. I le afișez și la avizier, să se enerveze nevastă-sa, dar le trimit și anonim, într-un plic, la soacră-sa, să turbeze și aia. Asta ca prim avertisment. Dacă nu se potolește și continuă să mă înjure, am și niște înregistări de la el din dormitor din care reiese că are oareșce probleme de erecție. Le fac publice
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
și am simțit atât de multe emoții. Nu urci să-ți vezi cameră?, mă invită Maria. Ba da, cum să nu? Mi s-a rezervat iatacul otoman, un hogeac decadent care invită la șoapte și huzur. În mijlocul patului tronează un plic enorm pe care zăresc de la o poștă sigla Scabal. Ce-i asta? Cadoul tău, îmi explică Dalila, care filmează conștiincioasa totul. Deschide-l, ce mai aștepți? Nu-mi vine să cred. Încă un cadou după toată ziua asta!? În plic
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
plic enorm pe care zăresc de la o poștă sigla Scabal. Ce-i asta? Cadoul tău, îmi explică Dalila, care filmează conștiincioasa totul. Deschide-l, ce mai aștepți? Nu-mi vine să cred. Încă un cadou după toată ziua asta!? În plic găsesc o scrisoare - sunt invitat la Casa Frumoasă pentru a mi se lua măsurile. Casă Frumoasă este probabil cel mai luxos și mai elegant magazin de haine bărbătești din oraș. Ei sunt cei care aduc faimoasele costume Scabal și Brioni
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
știindu-mă, probabil, un ,fan" al lui Tudor Arghezi (căruia, însă, nu i-am fost nicicând ceea ce vrea să zică acum abrevierea citată, pe-atunci necunoscută, ci doar un devotat însoțitor printre imponderabilele și îngeriile poeziei), mi-a dăruit un plic cu următoarea dedicație: ,D-lui Gh. Pienescu, aceste patru fotografii inedite și probabil de nimeni acum posedate (eu am păstrat clișeele), în amintirea unui timp de două ori revolut: acum cel din 1937, și peste ani cel pe care-l
Tudor Arghezi, naș - patru fotografii necunoscute by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11482_a_12807]