780 matches
-
ermetica. Mie personal mi-ar fi chiar frică. Nu de alta, dar Apocalipsa, după Biblie, un fel de purificare prin foc, prin ardere, fie ea și doar interioară, ar căpăta doar nuanță cenușiului (de care oricum suntem sătui), provocat de plictisul omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îți provoace intelectul și dîndu-ți cheia misterului pe tavă mult prea repede. Poate exagerez, dar mi se pare la mintea cocoșului că, odată ce, concomitent, jignești cerebelul spectatorului și îl pui să îngurgiteze informații cu polonicul, sutura nu va funcționa și plictisul va interveni. Îmi pare rău de actori, sigur n-a fost plăcut să audă spectatorii prăpădindu-se de rîs în deschiderea de la Cannes. La urma urmei, la ce se gîndeau însă cînd au ales să joace în film? La cîte
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
ermetica. Mie personal mi-ar fi chiar frică. Nu de alta, dar Apocalipsa, după Biblie, un fel de purificare prin foc, prin ardere, fie ea și doar interioară, ar căpăta doar nuanță cenușiului (de care oricum suntem sătui), provocat de plictisul omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care se folosește chiar de o mică fanfară de la Cercul Militar), coregrafia Rodica Murgu. Scris în 1928 și interzis vreme de 50 de ani, textul „spune povestea unui șomer și a familiei lui, cu tensiunile și necazurile lor“: sufocat de plictisul unei vieții cenușii, într-un apartament cenușiu, agasat de umilința agresivă a soției și soacrei, Poțiekalnikov decide să se sinucidă. Sau, cel puțin, așa cred ceilalți și de aici se declanșează isteria argumentării motivelor, nebunie care se termină cu o
Agenda2004-19-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282388_a_283717]
-
și nu din cărțile lor - chiar dacă, în paralel, unii dintre ei sunt și scriitori remarcabili.) N-am să invoc cauzele sociale, economice și nu în ultimul rând de voință politică vinovate de această stare, cauze repetate - fără nici un efect - până la plictis. Rândurile acestea vor doar să le amintească scriitorilor înșiși că faptut că nu mai sunt capabili de un dialog între ei "cu cărțile pe masa" alimentează frustrările, falsele probleme și un spectacol dezagreabil în fața cititorilor. Nu trag pe nimeni de
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Și iarăși nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde, pe hîrtii obosite sub o emulsie de tus și cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocentă, cu imagini fosgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoala și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituie chiar
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty e un film provocator și melancolic, care poate fi citit și că o modernă "comedie" cehoviana: traseul "omului care moare stupid, după o existență stupida", plictisul răzbunat în vorbe, nostalgia evadării; o comedie a "urîtului vieții", care nu vrea să demonstreze altceva decît că "Viața e frumoasă! (unchiule Șam!)"... Și iată cum i-a fost dat unui regizor britanic să facă cel mai cehovian film american
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
ne plictisim, stăm acasă, așteptînd să vină mineriadele peste noi... Fiecare civilizație are divertismentele pe care le merită. Pînă la ediția 34, Zilele cinematografice ale Solothurn-ului aduceau în capitala acestui canton toate filmele făcute în cursul anului precedent. Democrație și plictis. Anul acesta, schimbare de politică - exprimată fără echivoc de directorul festivalului, Ivo Kummer: "Concepute pînă acum că un fel de panoramă a cinema-ului elvețian, ăZilele cinematograficeă se înnoiesc en douceur. Continuitatea travaliului unor realizatori nu mai este criteriul determinant
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
în prima parte a spectacolului este o abundență de fantezie, de detalii, de nuanțe, de găselnițe, firește pe direcția stabilită de regizor, în actul III (mai ales) și IV, imaginația și verva imaginativa dau semne de oboseală iar spectatorul, de plictis. Caută să mai descopere cîte un truc, cîte un amănunt subtil încărcat de semnificații, dar nu prea mai găsește. Chiar și cheia în care este construit spectacolul în partea a doua pare schimbată, lipită, într-un fel, la prima parte
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
ba. Fiecare dintre genurile enumerate mai sus este tratat în mod echilibrat, în așa fel încît să nu existe nici un fel de discrepanta. Paliere aparținînd unor zone diferite capătă coerentă în ansamblu, ceea ce nu ferește însă întregul de momente de plictis ori amorțeala. Deși apelează în egală măsură la combinarea efectelor speciale cu cele ale tehnicilor narative provenite din surse variate, Mumia are parte de un paradox a spectaculosul și diversitatea nu sînt suficiente pentru a-l transforma într-un film
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
umanizează doar iluziile și felul în care ne justificăm eșecul prematur”. Dobândind și un nou sentiment al timpului, narațiunea se concentrează în jurul acestuia, încetinit în apropierea tulburărilor decembriste. Jurnalul de campanie, cu inițierile de la Hațeg și infernul din Bărăgan, cu plictisul din Caracal, timpul soldatului novice din prima parte a romanului se transformă odată cu zilele Revoluției într-unul al individului de pe margine ce rememorează istoria amănunțit, in slow motion. Dislocat din timpul uniformizant, eul multiplu autorizează biografia să certifice o nouă
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
un menuet v-a înnoptat pe fire, 14 D Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu rădăcini de nuci. pornind înspre
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
vedere (...) Gândurile de final aduc un mesaj de poemul „Despre mine” își exprimă se pierde apoi printre mestecenii vindecare a rănilor deschise de neliniștea că „simțurile zornăie pe Sentimentaliei, țara de el zidită și rațiune, prin „rugăciune rostită către claviatura plictisului”. Lumea în care deocamdată numai de el știută, genunchi, nu către inimă” (p.126). trăiește poetul este o lume a întinsă până la marginea lumii...” Așadar, poetul n-a vrut numai „să „suferinței tăcute” și „nu aparține (Desinvolt și temerar poetul
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
celorlalți și oferindu-l la rîndul nostru. Ce ne învață manualele de eticheta, si anume că regulile de politețe și conduită ar fi o descoperire a secolelor civilizate, deci implicit măcar la origine a unei culturi a salonului, cumva a plictisului existențial dispus să se complice în ritualuri, e fals. Originile gentileței față de Celălalt, se pare, merg mult îndărăt, către un soi de primitiv fundamental al naturii umane. Sîntem politicoși, sau ar trebui să fim, unii cu ceilalți, nu pentru că răspundem
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
tacă/ Tenebroasă, nunta nuntea înainte// Instrumentiștii instrumentau o horă de cantină/ Era un duh de rezona/ o duhoare de dărîma borna// Și nici nu m-am mai dus acasă/ nici de scris nu mi s-a dat// Eram plin de Plictis/ Eram gata/ De groază eram// Doar că vedeam bine, auzeam mult/ Poate trebuia să adorm/ Poate ar fi trebuit să simt enorm/ Poate ar fi trebuit să văd monstruos// Dar cea mai nervoasă era mașina de lux/ Fără zeu în
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Figaro dîmbovițean care e nea Gică este adus în mediul boemei optzeciste. Mod de a indica atît relativitatea simplității, a reducției "omului comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea Gică ascultă Ella Fitzgerald, It's only a papermoon, și taie cu foarfeca lui
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
ura între clase, imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difizuate în mass-media zi de zi, ceas de ceas, de "sacerdoții" noii religii, nu au provocat, nu au indus în rîndul "enoriașilor" fervoarea, ci greața și plictisul". De remarcat franchețea cu care autorul îi amintește aci și pe acei poeți despre care cei mai mulți contemporani preferă a păstra deocamdată tăcerea, fie pentru că au pozat într-un soi de disidență "de cafenea" (Eugen Jebeleanu), fie pentru că mai sînt în
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
discreția brutal-senzuală a pețitorilor orgiatici. Bunurile la care rîvniseră cîndva, ispita confortului ce-i mînase spre "aventura" conjugală lasă loc doar femeii, abia acum pe deplin solitară și confuză. Gogol nu are verbul ambiguizat de reziduuri romantice. Nici un sentiment, în afara plictisului, al vidului cînd nu este al avidității. Servitorul Stepan (Orban Atilla) se întreabă, redundant și desigur fără rost, dacă i-a murit patriotismul, iubirea pentru Rusia, ca și cum ar vrea să-și verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
în facil, în manierism, eliminînd seria de trucuri ieftine care să stîrnească rîsul cu orice preț. Cafeneaua strînge laolaltă oameni, povești, istorii mărunte, afaceri, soluții pentru existență. Încurcăturile provocate nu sînt altceva decît sarea și piperul, ieșirea din rutină și plictis. Cafeneaua, hanul altor secole, devine martorul întretăierii unor destine, dedublărilor mascate sau nu, agitate din cînd în cînd de vîntul Canalelor, de freamătul apelor lovite de pontoane, de muzica ființei explodînd în canțonete sau arii celebre din opere italiene la fel de
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
perspectiva unei hermeneutici a timpului de zi cu zi este mai cu seamă secțiunea intitulată Cotidianul ca repetiție și obișnuință : "Una dintre semnificațiile cele mai cotidiene ale cotidianului este cea de repetiție, rutină, banalitate, care sfîrșește cel mai adesea în plictis. Ea este legată de o anumită ciclicitate (...) și este exprimată adeseori prin termenul rutină a cărui înrudire cu roata ori cu ruta ne trimite imediat la imaginea unui drum în formă de cerc, un drum care se întoarce mereu de unde
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
neînvins, în fața micului monument gotic, din piatră gri-ardezie, care își înalță, pe versantul de nord al parcului, în memoria lui George Sturdza, o replică în miniatură a turnulețelor, crenelurilor, rozetelor și ogivelor din construcția principală. Trist mausoleu jucărie, de culoarea plictisului, unde se precizează și se perpetuează, vai! ceea ce te derutează aici, în timp ce, din toate părțile te năpădește desișul copacilor și te strânge zidul care înconjoară Miclăușenii. Să fugim! Să fugim! Să ne găsim refugiul sub cerul nesfârșit, să bem și
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
victime tardive ale unei demistificări operate cu programatică statornicie, ca o exasperare a antiidealizării: "În noaptea asta Pan cerșea în cer/ O linguriță neagră de piper/ Și apostolicele frunți cedară/ Prînz gratuit nebunului o vară" (Noaptea cărăușilor). Sau: Și ce plictis era pe mare/ Dormea zeița de-a-mpicioare/ Prin pîlnia de lut, ovală/ Da drumul norilor din cală/ Ce-asupră-i se-abăteau apoi/ Mugind a palizi văduvoi" (De n-ar fi toate acestea). Sau: " În jilțul rupt îmbătrînită geme/ O muză vitregită multă
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
pe an, va fi în putere nu numai să muncească și să poată spera la a se menține profesional, dar și să profite de un anume răsfăț material, nu de soiul aleșilor soartei din zilele noastre, învățați a refuza cu plictis bonificații de câteva sute de mii de dolari, ci la buzunarul obișnuiților de localuri unde curent se lasă pe masă chinta de bancnote ale republicii cu cea mai spornică cifră înaintea roiului de zerouri. În fine, bătrânul verde, căruia un
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
argou și expresii familiare al limbii române (1998) de Anca Volceanov și George Volceanov, sictir (neutru, cu plural în -uri) e definit ca "stare de lehamite", a se sictiri are sensul "a se supăra, a se enerva", iar sictireală este "plictis, plictiseală" (în alt sens, "dojană aspră"). Transformarea unei formule de imprecație într-un mijloc de a exprima nepăsarea, dezinteresul, plictisul e destul de firească (nu altfel au evoluat formulele de tipul "ia mai dă-l naibii"). Putem de altfel adăuga și
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
e definit ca "stare de lehamite", a se sictiri are sensul "a se supăra, a se enerva", iar sictireală este "plictis, plictiseală" (în alt sens, "dojană aspră"). Transformarea unei formule de imprecație într-un mijloc de a exprima nepăsarea, dezinteresul, plictisul e destul de firească (nu altfel au evoluat formulele de tipul "ia mai dă-l naibii"). Putem de altfel adăuga și alte citate care să ilustreze sensurile actuale ale substantivului sictir: "Din inconștiență, din blazare sau, de ce nu? din sictir (...), vor
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]