1,651 matches
-
doar la actul În sine, mândria, dacă vreți, mândria de a fi terminat liceul. Doi prieteni se Întâlnesc. „Am terminat liceul!", „Cerul e Albastru!". Exact aceeași Încărcătură informațională și emoțională poartă. Și acum că am subiectul, Îmi imaginez cea mai plictisitoare oră de literatură astfel: cartea e scrisă de un student În anul 2. Subiectul? Absolvirea liceului. Locul: lângă parcul de skateri sau pe debarcader. Momentul: Luna mai, prima zi când e cu adevărat cald, undeva pe la 16:08. Cine reușește
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
sufletească din acele lecturi tocmai din acest motiv. Era lectură forțată. Acestea fiind spuse, am să exclud personajele care m-au marcat, fiind complexe: Jane Eyre, Căpitanul Nemo sau John Snow. Îmi vine destul de greu să mă gândesc la cineva plictisitor. Eram gata-gata sa spun Ana, din Ion, dar Îmi dau seama ce greșeală aș fi făcut. Ei bine, nu cred ca am un personaj literar care să mă fi plictisit mai crunt decât eroul din Romanul adolescentului miop. Cum se
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
în sălbăticie. De aceea zic, poate un James Joyce sau o Virginia Woolf s-ar fi simțit mai confortabil în banca mea. Eu însumi m-am simțit mizerabil. Îmi este greu să singularizez o singură oră ca fiind „cea mai plictisitoare". În primul rând, pentru că ar fi necinstit și discriminatoriu față de celelalte ore, care sar revendica a fi fost la fel de plictisitoare. În al doilea rând, e dificil după atâția ani și atâta „neige d'antan" să mai dezgrop din masa amorfă
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
banca mea. Eu însumi m-am simțit mizerabil. Îmi este greu să singularizez o singură oră ca fiind „cea mai plictisitoare". În primul rând, pentru că ar fi necinstit și discriminatoriu față de celelalte ore, care sar revendica a fi fost la fel de plictisitoare. În al doilea rând, e dificil după atâția ani și atâta „neige d'antan" să mai dezgrop din masa amorfă care s-a numit a titre collectif „orele de literatură" o singură piesă de lego și să proclam că doar
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
se subînțelege, romanul este unul modern, dar Ulrich pare să fi renunțat chiar la a-și mai pune întrebările hamletiene, e un Don Quijote complet învins. Aș zice că „omul fără însușiri" este unul din acele personaje care devin atât de plictisitoare încât te înspăimântă. Romanul este, în mod evident, o metaforă a decăderii Imperiului AustroUngar, dar, zic eu, nu se cuvine nici să dansezi ultimul vals cu capul pe pernă. ADNANA LEIZERIUC, absolventă CNPR, fostă olimpică internațională la chimie Azi vom
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
zic eu, nu se cuvine nici să dansezi ultimul vals cu capul pe pernă. ADNANA LEIZERIUC, absolventă CNPR, fostă olimpică internațională la chimie Azi vom discuta comedia O scrisoare pierdută, de I. L. Caragiale". Așa a început una dintre cele mai plictisitoare ore de literatură din liceu. Aceasta era o recapitulare, fiindcă am tot discutat pe marginea acestui text și în anii anteriori. Lucrurile spuse erau știute și răsștiute, iar discuția despre acțiune și personaje nu mi-a atras nici într-un
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
anii anteriori. Lucrurile spuse erau știute și răsștiute, iar discuția despre acțiune și personaje nu mi-a atras nici într-un fel atenția. Povestea lui Alexei - Aleoșa, personajul central al romanului Frații Karamazov de Dostoievski, este ușor de intuit, chiar plictisitoare. Aleoșa pare fascinant prin sinceritatea sa debordantă, prin modestia și iubirea necondiționată față de oameni, dar aceste trăsături de caracter, care îi dictează fiecare acțiune, îl transformă intrun personaj previzibil. Aleoșa emană simplitate, dicursurile sale sunt scurte, adevărul este esența. Nu
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
America împreună cu Canada, unde lozinca tuturor este ,,Vivre et laisser vivre’’ (p. 217). ,,O artă a scrisului care combină în permanență o acțiune incitantă susținută de o ironie acerbă, o observație minuțioasă a lucrurilor, personajelor și întâmplărilor-evenimentelor, fără a fi plictisitoare sau prea detaliată, Omul care vine din Est este o lungă poveste de dragoste scrisă cu multă sensibilitate pe un fond istoric trăit de foarte mulți dintre noi, în care dramatismul întâmplărilor se împletește cu tehnica actoricească și de film
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
tendința să-și piardă substanță umană și să-și vădească șforile, mecanismele. Genurile se perimează. Trebuie să se facă un efort permanent de reînnoire tehnică, de primenire. O tragedie clasică ne pare o zi convențională. Majoritatea teatrului clasic sau romantic, plictisitoare. În schimb, jurnalul, proza memorialistica, mărturisirile, (gîndiți-vă numai la cîțiva memorialiști: Pepys, Swift, Montaigne, Rousseau, Saint-Simon, Jules Renard; dar gîndiți-vă și la alții mai mici: Amiel, frații Goncourt, etc.), cresc în valoare, ca vinul, pe masura ce se învechesc. Lipsa lor de
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
Fundației Culturale Libra, col. "Contemporaneea", 2004 (versuri). 102 pag. Traian T.Coșovei este cel dintotdeauna, un poet inventiv, exuberant, care îl invită pe cititor la un vals al cuvintelor. Nu s-a plictisit de poezie și nici n-a devenit plictisitor. Totuși, mișcările lui sunt executate cu o anumită prudență, ca și cum trecerea anilor i-ar fi adus dansatorului un început de reumatism: "Iubito, dimineața pe plaja pustie/ Părul tău e aidoma unui curcubeu/ fotografiat de turiștii japonezi...// Noaptea. ești ploaia de
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
sălile de taină ale Raionului, veneau (cu anasâna), vreo cincizeci de profesori lehămisiți și totuși agresivi și bătăioși, se înghesuiau să ia cuvântul fluturându-și mâinile zănatic ca elevii, iar dacă-l obțineau (la concurență) se avântau în dizertații lungi, plictisitoare despre apariția conștiinței sociale, despre esența educației comuniste, despre reflexe condiționate, sisteme de semnalizare și toată tevatura pavlovistă, despre colaborarea diriginților cu colectivul de profesori, cu organizația de tineret și cu familia sau despre orientarea activității cadrelor didactice în lumina
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cei mai generoși dintre noi, s-a născut tocmai în anul ei de naștere și nu s-a născut mai devreme sau mai tîrziu. Astfel ar fi evitat să facă parte din acea ficțiune numită Generația ’80 și teoretizată mai plictisitor decît enumerarea stațiilor din Mersul trenurilor de către Gheorghe Crăciun, un grafoman notoriu și un campion al umorului involuntar.
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
pună vreodată-n cap. Mie mi s-a întîmplat o singură dată nasol și mi-a ajuns. Eram studentă în anul I și, ca orice studentă în anul I cu un instinct de conservare sănătos, mă ascundeam de niște cursuri plictisitoare, în garsoniera unei colege de grupă. În garsonieră se mai aflau două persoane (colega de grupă și prietenul ei), niște mobilă și o sticlă de coniac Napoleon. De la asta din urmă mi s-a tras. Sau, mă rog, de la vreo
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
cu unii care o fac? Nu în ultimul rând, nu aveți dumneavoastră de unde să știți cum e poporul român, nu cunoașteți nici 10% din el, deci, statistic vorbind, părerile dumneavoastră despre poporul român sunt nerelevante. Faptul că unu este needucat, plictisitor, nesimțit, nu are nicio legătură cu apartenența să la nația Română. Faptul că întâlniți mai mult de o persoană cu caracteristicile mai sus amintite, iarăși nu are nicio legătură cu nația, ci doar cu cercul de persoane care va înconjoară
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
pentru sine, un experiment riscant care, însă, i-a reușit, dacă e să dau crezare celor care au văzut deja rezultatul: Anul acesta la Cannes “Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” a făcut ca majoritatea filmelor de ficțiune să pară banale și plictisitoare. Richard Porton, “The Daily Beast” Joi la 0ra 18.00 aveți un bun motiv să fiți la Sala Palatului. În locul unde Nicolae Ceaușescu a citit în noiembrie 1989, la cel din urmă congres al PCR, un discurs de 6 ore
Ceauşescu se întoarce la Sala Palatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82564_a_83889]
-
că m-am simțit puțin în plus. Ținusem să văd spectacolul pentru că eram curios să văd dacă Royal Fashion, pe care l-am văzut săptămâna trecută, a fost o eroare, sau doar începutul sfârșitului. N-am văzut niciodată ceva mai plictisitor semnat de Dan Puric. Am plecat din sală trist și, într-un fel, înciudat. Narcisismul acestui bufon de geniu pare să-l fi aruncat în cel mai convențional manierism: Royal Fashion mi s-a părut pur și simplu un colaj
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
unește este structura lor care nu exclude vagul, ca dat fundamental ce explică fascinația. De n-ar fi el și de n-ar fi fundamentul edificat în fascinație (nu în vreun alt fel de utilitarism), lumea ar fi cu adevărat plictisitoare. Așa, rămasă în permanență în stadiul ipoteticului, desfășurîndu-se ca actualizări accidentale, dînd impresia fatalității, ea lasă măcar impresia contribuției, chiar și fără nici un fel de deliberare, a individului. În treacăt fie zis, cum să ne explicăm altfel amestecul ciudat - firesc
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
nevrozata fire a dramaturgului nostru a putut născoci asemenea infamii discriminatorii. Noroc că piesele lui nu mai sînt citite azi de nimeni, iar de jucat pe scenă nici atît, și asta pentru că ele, cu încîlceala lor de idei, sînt prea plictisitoare pentru corectul și fidelul nostru public de teatru. Dar piesa în care infamia incorectitudinii atinge apogeul nerușinării discriminatorii este Jocul ielelor: aici nu numai că se insinuează că bărbații pot avea niște idealuri morale pe care femeile le-ar arunca
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
primul mărțișor Se stinse-ncet al lor amor. Rubesciană, binișor, Uitând ce-nseamnă „un coafor”, Ea-i face și-azi pui la cuptor. El, Bandi chel și fumător, De tescovină amator, Rar o invită-n dormitor Și-n traiul lor plictisitor, Când Marte-apare în decor Urăsc cuvântul mărțișor. Referință Bibliografică: Când Martie plutea-n decor / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂND MARTIE PLUTEA-N DECOR de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380664_a_381993]
-
istoriei cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
este mai bogată, mai plină, mai densă decît contrariul ei - este zonă liberă, a tuturor posibilităților, a tuturor proiectelor - nu e bine să o îngustăm prea tare, de dragul sensului unic totdeauna, mai sărac și mai trist și (încă o dată) mai plictisitor". Concepție ce rimează cu cea a unui Gianni Vattimo care consideră că trăim sub zodia unei "epistemologii debile" care certifică faptul că literatura bună evită decisivul, categoricul, formulele nec plus ultra. Așa-numitul postmodernism e chiar regiunea în care precumpănește
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
senzație bat la poarta marelui ecran? De ce aș mai (re)vedea filmul acesta și ce îmi spune el nou față de ceea ce știu din manualul de istorie (istoria se termină în rezumate stil epitaf, a trăit a domnit etc.), din documentare (plictisitoare) sau din ceea ce pot citi din cărți (dacă nu sunt prea groase)? Sunt întrebări pe care le poți lista rapid alături de oricare spectator tentat de noutate, care chiar de la apariție se dovedește că a întîrziat puțin. Răspunsul meu: o poveste
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
la etajul trei. Acolo, în cele două camere de sus, cu vedere asupra orașului, cei doi petreceau un weekend agreabil. În seara de duminică, mătușa cobora la etajul doi, unde locuia luni și marți, scriind scrisori și rezolvând toate acele plictisitoare hârtii de care nu poți scăpa când ai de-a face cu instituții publice, bănci și magazine. Miercurea și joia le petrecea la etajul întâi, unde își ținea colecția de bibelouri din secolul al XIX-lea, pe care o contempla
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
nu pot suporta decât ordonarea, nu ordinea. De ce dăm, de exemplu, în cărți? Pentru că orice pasiență reușită reprezintă o victorie asupra lipsei de ordine a vieții. Dar, după ce pasiența a ieșit, după ce victoria a fost câștigată, nimic nu pare mai plictisitor, și amestecăm iar cărțile cu un sentiment de rușine, de parcă am fi făcut ceva ce nu se cuvine. De aceea nu se putea ca unchiul și mătușa să-și fi continuat viața, neîntrerupt, în aceeași ordine de paternoster, în sus
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Vroiam să nu fiu deranjat / Am închis ușa, răsucind cheia de două ori / Am pus afiș la intrare că s-a născut un copil / Ce chin ! / Odihna era lucru străin / Mi-am amintit de părinți, de bunici . // Trăirea lor, deloc plictisitoare, / își modelau tot rostul după Soare. Comportamentul poetului se oficiază în jurul unei modernități vizibile, însușită structural, chiar de la titlu: Contemporane,Geneza, Orizont, Lumi paralele, Noaptea întrebărilor, Sunt zeul umbrei mele, Destin, Pagină de jurnal, Coaxiale, Generații, Preț pentru luciditate ș.a.
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]