290 matches
-
vorbim că din cauza asta plătește întreținerea la bloc, el - o singură persoană, ca și noi ceilalți... Nu e drept! Nu aveți pe cineva? - Aș avea eu pe cineva, a răspuns gânditoare madam Gurnișt. O femeie splendidă, divorțată o singură dată, plinuță atât cât trebuie, fostă chiar dansatoare în ansamblul sindicatelor din Cernăuți. Dar nu cred că i se potrivește Marcu... - De ce? am vrut noi să știm. De ce nu? - Pentru că, vă rog să mă iertați, Marcu e cam bleg. Dacă ar fi
SCHIŢE UMORISTICE (42) – O PROPUNERE DE ÎNSURĂTOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1435832381.html [Corola-blog/BlogPost/343328_a_344657]
-
Între cărți și printre cărți, mici obiecte, ca un despre preocuparea librăriei nu pentru cartea în sine, ci pentru cartea ca obiect. Deja din prima încăpere, senzația de librarie-muzeu-instalatie se strecura în aer, insidioasa că umezeală venețiana. Librarul, un italian plinuț și jovial, te imbia, asemenea unui cârciumar, să treci și în odaia cealaltă. Aici, aceeași dezordine frumoasă, doar că actorii erau cărți de anticariat. O ușă lăsată deschisă în buza canalului dădea o perspectivă lichidă întregii scenografii. Într-o cadă
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
o coincidență. Era mișto să defilăm și noi cu cititorii pe sub Arcul de Triumf. Dar n-a vrut Simona, că cică nu e fotogenică pe sub Arcul de Triumf, iar Kiseleff pur și simplu o arată cu 500 de grame mai plinuță, ceea ce e inacceptabil. Simona: Cu 8 kile mai plinuță. Dar, chiar dacă nu vom defila cu ea pe Kiseleff, măcar are coperta galben-muștar, numai bună să întingi în ea cu micii oferiți de autorități. Iar lansarea o să fie, de fapt, pe
O carte galben muștar, numai bună să întingi cu micul în ea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18450_a_19775]
-
cititorii pe sub Arcul de Triumf. Dar n-a vrut Simona, că cică nu e fotogenică pe sub Arcul de Triumf, iar Kiseleff pur și simplu o arată cu 500 de grame mai plinuță, ceea ce e inacceptabil. Simona: Cu 8 kile mai plinuță. Dar, chiar dacă nu vom defila cu ea pe Kiseleff, măcar are coperta galben-muștar, numai bună să întingi în ea cu micii oferiți de autorități. Iar lansarea o să fie, de fapt, pe 10 decembrie, la ora 19, în The Bankers, pe
O carte galben muștar, numai bună să întingi cu micul în ea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18450_a_19775]
-
tău ! ce se întâmplă dc mănânci mucozități din nas porumbei fac cacă verde despre adolescentul ascultător, echilibrat imagini cu șoareci drăguți pe hârtie cum fac să mă urmărească cineva pe facebook lume care fac cacă cârnăciori somon porecle pt iubite plinuțe inel se dă când ceri soția andreea pora biografie ce facem dacă găsim o scrisoare despre suicid glume cu fructe vecină care imi jignește copilul
Porecle pentru iubite plinuțe by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19163_a_20488]
-
o femeie tânără și frumoasă, a acceptat imediat. Noua împărăteasă a Braziliei a sosit la 3 septembrie 1843. După ce a văzut-o în persoană, Pedro și-a dat seama că portretul fusese o idealizare; Teresa Cristina cea reală era scundă, plinuță, când mergea avea un șchiopătat pronunțat și deși nu era urâtă nu era nici drăguță. Pedro n-a făcut prea multe ca să-și ascundă deziluzia. A doua zi, a avut loc ceremonia căsătoriei. De la sfârșitul anului 1845 până la începutul lui
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
și nuvela Bulgăre de seu, o capodoperă a genului. Intriga acestei nuvele se desfășoară pe fundalulul cuceririi orașului Dieppe de către prusaci, în timpul războiului franco-prusac din 1870. Elisabeth Rousset, o femeie de moravuri ușoare, poreclită Bulgăre de seu, datorită formelor sale plinuțe, scapă din mâinile unui ofițer prusac un grup de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
foarte frumos relicvar de aur, bătut în pietre scumpe și se păstrează în bazilica Sfântul Anton, la Padova. Acolo o poate vedea oricine. Iată și portretul Sfântului Anton. Era de statură mijlocie, brunet și delicat. Avea o față rotundă și plinuță, care îl făcea să pară mai tânăr decât era. Ochii negri și vioi, fruntea înaltă, serioasă, și toată înfățișarea lui veselă, îngerească și atrăgătoare. Deși făcea pocăințe aspre și muncea mereu în via Domnului, el își păstra pururi înfățișarea neschimbată
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
trebuia să mergem mai departe. Și, cu rucsacul, mama avea nu știu câte haine pe ea și... Asta Își amintește soră-mea, care e mai mare decât mine. Avea și o oală cu unt, că noi eram răsfățați... soră-mea era mai plinuță, mama - mai plinuță și Îmbrăcată cu mai multe straie, iar eu eram un copil foarte zburdalnic. Eu m-am desprins de rând - de rândul care trebuia să meargă mai departe, pe jos, bineînțeles -, căci văzusem un copil mai În față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai departe. Și, cu rucsacul, mama avea nu știu câte haine pe ea și... Asta Își amintește soră-mea, care e mai mare decât mine. Avea și o oală cu unt, că noi eram răsfățați... soră-mea era mai plinuță, mama - mai plinuță și Îmbrăcată cu mai multe straie, iar eu eram un copil foarte zburdalnic. Eu m-am desprins de rând - de rândul care trebuia să meargă mai departe, pe jos, bineînțeles -, căci văzusem un copil mai În față, și am fugit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu mai țin minte conversațiile Între părinți. Mama avea grijă să nu avem păduchi, ne scălda și ne căuta de păduchi. Eu eram cu copiii din cartierul acela - era o periferie. Ne duceam iarna la săniuș - sora mea era mai plinuță, dar eu eram ca un băiețoi: iarna la săniuș și vara la Nistru la scăldat. Într-o zi ucrainencele de acolo au zis să trecem Nistrul, pe o insuliță care era la jumătate, dar nu exagerez. Era reflux sau nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sunt în continuare la Prigoană. Așa că vreau să mă lansez în afaceri. Îmi deschid un atelier de modă, am o cameră care este goală la etaj, îmi iau o croitoreasă, vreau să mă apuc să fac haine pentru persoanele mai plinuțe, care nu-și găsesc haine pe măsura lor. Și voi începe cu tricouri pe care le voi stiliza. Am imaginație, așa că voi deschide afacerea cât de curând. Eu de ce nu aș putea să fac moda, nu vedeți că acum toată lumea
Ce a decis să facă Adriana Bahmuțeanu pentru a obține mai mulți bani () [Corola-journal/Journalistic/73129_a_74454]
-
de a umbla brambura Începea să devină un obicei, Rupert și Harry luptându-se pentru primul loc În topul celor mai lenți. Când s-a adunat În sfârșit toată lumea, domnișoara Rong a Început să numere capetele: doamna de culoare, bărbatul plinuț, bărbatul Înalt cu coadă de cal, fata pupăcioasă, bărbatul care a băut prea multe beri, cei trei cu șepci de baseball, alți doi cu pălării de soare, și așa mai departe până a ajuns la unsprezece, moment În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
București, indiferent unde, doar să fiu aproape de casă: compromisul părea minim, nu deranja pe nimeni. În timpul unei ședințe, au fost primiți noi membri: jurau tâmpenii sub tricolor, cu vocea gâtuită de emoție. Atunci a apărut colega Gloria, de la Limbi Străine, plinuță și sclifosită ca o bombonieră. De fapt, stătea acolo de multă vreme, dar eu n-o văzusem, nu-i remarcasem aerul simpatic și trist. Tristețea ei nu conținea nimic misterios (de altfel, nu tulburase pe nimeni), era discretă și haioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l găsesc. Până la urmă, l-am recuperat.“ „Și unde era?“ „Într-o scrisoare a lui Ladima către iubita lui «Emy». Asta era Emilia Răchitaru, prostituata, pe care toți criticii o condamnă, de parcă ar fi fost ciumată. În realitate, Emilia cea plinuță și-ncăpătoare respecta idealul de frumusețe al epocii (canonul, cum spunem noi prețios la facultate), nu aschimodia de Doamnă T. Și, la urma-urmei, dacă ar fi fost atât de indezirabilă, de ce se-nghesuiau bărbații la ea-n budoar? Că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe holuri de grupurile golanilor de-a douășpea: „Da, mami. Arăți aproape splendid.“ Culmea e că derbedeii aveau dreptate, nimeni nu părea perfect în liceu, cu-atât mai puțin fetișcanele care fugeau semețe din cancelarie cu catalogul sub braț. Picioarele plinuțe, fustele nehotărâte (fără crăpături și cu pliuri la limita genunchilor), poșetele-bombardier (ar fi încăput și-un fotoliu în ele), zâmbetul cubic, țuguiat - nimic nu anunța un început stimulativ de proces didactic. La română, nu găseai pe nimeni sub 55 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
jucător nou, unu’ Antonio. Auzisem de el, locuia două străzi mai încolo, în spatele sifonăriei, numele îți dădea o indicație destul de clară despre potențial și originea familială. Abia acum, însă, îl vedeam prima oară; semăna destul de mult cu ce îmi imaginasem: plinuț, puternic, măsliniu, cu părul tuns scurt, militărește. Genul care îți dă ordine și tu te conformezi. Sărise gardul dezinvolt, ca un animal mare și elastic, și-aterizase tocmai lângă banca muncitorilor. Doar marii jucători se-așezau pe ea. Cineva avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fiind ceva inovator sau care îi aduce beneficii imediate. Sau poți să apelezi la trucuri cum ar fi: * femei frumoase... Apropo, ai văzut în vreo reclamă pentru șampon de păr o femeie obișnuită sau mai urâțică sau o femeie mai plinuță în reclamele pentru haine? Sigur că nu; * berea care face spumă sau sunetul unei beri care curge; * sau pur și simplu poți să oferi gratuit un produs sau un test gratuit, o perioadă de probă. Bine, dar ce e dorința
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
ar fi așteptat. Apoi, un ocean de bucurie Îl inundă. - Ai crescut, flăcăule... spuse Oană, strângându-l În brațe. Trecuseră patru ani de când Alexandru se Întorsese la Veneția. Avea acum unsprezece ani. Se Înălțase binișor, dar avea aceeași față rotundă, plinuță, cu ochi mari și negri ca ai contesei. Privirea devenise, parcă, mai melancolică. Sau poate doar felul În care Începea să privească lumea era unul mai adânc, mai atent la nuanțe. Purta pantaloni de catifea maro legați sub genunchi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îl dădeam pe linie mai spre interior, unde linia era mai stabilă, și-acolo Îl lua locomotiva și se ocupa de el altcineva. Cum era Coriolan Gherman ca brigadier? Era bărbat destul de frumușel, ca și aspect fizic, era un papanaș plinuț, se vede că era hrănit, era roșu la față... Față de mine n-a avut nici o atitudine, n-aș putea spune că aș fi fost bruscat cândva sau că m-ar fi lovit, da’ am văzut că a lovit pe altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
obicei înfățișării sale, era îmbrăcată într-o rochie verde închis, dintr-un tricot subțire italienesc, pe care i-o cumpărasem eu din Roma. Nu purta bijuterii și-și strânsese minunatul ei păr auriu într-un coc simplu. Stătea acolo, înaltă, plinuță, cu un șold împins înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la Sud, de peste pod și calea ferată. Spre "Astra"! Spre Rafinărie? "La Mizerabilii"? Dugheana mânjită cu graffiti, unde se vând și lumânări, și coroane, pentru morți? Da' cum să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
va analiza cazul. Dar trebuie să urce doctorul aici sus să-i completeze un bilet de trimitere. Medicul militar e un locotenent-major, nu vine decît de două ori pe săptămînă - În lipsa lui, operațiile pe creier le face infirmierul, un caporal plinuț, pe care Îl auzim cum vorbește toată ziua cu cîinii unității care, cînd nu sînt În ușa cantinei, vin aici, la tratament. Ulcerosul e convins că-l vor scuti În cele din urmă de armată, dar o spune cu o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl cheamă... — Călin, ce-i cu el? — Are o față care cere. — Cere? — Pare să și-o caute. O să-l Îndoaie ăștia. — Crezi? Nu e chiar așa, mie mi s-a părut un tip ca lumea. Călin e un tip plinuț, dar agil, cu un păr ondulat și o privire vioaie, inteligentă. Se vede că vine dintr-o familie bună. Din indolență, a pierdut startul În viață și s-a trezit Într-o situație care nu-l cruță. Încă nu-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
terenului, oprindu-se lîngă punctul de la unsprezece metri, de unde altădată fotbaliștii executau loviturile de pedeapsă dictate de arbitru. Aici, descrise cu privirea un cerc vag peste capetele tuturor celor prezenți. Întreaga adunare Încremeni. Joanna-Jeni era mică de statură și cam plinuță, Însă În acele momente, datorită În bună măsură și rochiei sau pelerinei sale lungi, părea mult mai Înaltă, statura ei avea ceva solemn și impunător. Ridică o mînă deasupra capului. Nimeni nu știa ce Înseamnă asta, În afară de Valerian, care apăru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]