272 matches
-
lui Mărțișor: - Să fugim, nene! Și cele două căciuli începură să zboare pe coridoare și pe scări, iar bâta de alun plesnea toți cioroipanii care le-apăreau în cale. Cioroipanii erau derutați de bâtă, că atunci când voiau să dea cu pliscul în căciuli se pomeneau plesniți de bâtă în cap. Iar bâta, când în fața căciulilor, când în spatele lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
mei, că sunt înfometați, săracii! Așa pleașcă pică rar pe la cetatea noastră. Și dădu să-i ia în gheare. Iute se feriră și alergară unul în dreapta și altul în stânga. Cum să se apere ei, niște biete mogâldețe, de ghearele și pliscul uriaș de deasupra lor? Inima le bătea în piept să le plesnească. Nu vedeau nici o scăpare. Bietul Mărțișor căzu în genunchi și strigă la Vultur. - Stai, Preaputernicule! Cu noi nu-ți astâmperi foamea! Vrem să mergem la Moș Vreme să
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
mai zici despre cele mari, despre cel mici despre bani, despre guverne lumea doarme așa cum își așterne; să nu le zici nimic, nu le sta împotrivă că dacă răzbate cine știe ce derivă vântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc, să nu se lase cu colivă! n-o mai căuta pe doamna ta de pică a plecat care va să zică era pe stradă, făcea autostopul să-și cunoască și ea horoscopul că te-a scos din cărți dar n-a vrut să
POATE NU ŞTIŢI CĂ DISEARĂ... de ION UNTARU în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_untaru_1446480521.html [Corola-blog/BlogPost/342810_a_344139]
-
ale stemei orașului Târgu Frumos, județul Iași Descrierea stemei: Stema orașului Târgu Frumos, potrivit anexei nr. 1, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp roșu se află o acvilă, ieșind, cu zborul coborât, de argint, având pliscul de aur. În vârful scutului, în măntăluță, în câmp negru, se află un lup rampant, ieșind, de argint, limbat cu roșu. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate: Acvila este pasărea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/137673_a_139002]
-
m, Bogdescu Ilie, Monumentul eroilor, Druncea Ioan, cămin cultural; Grădiniței, L = 1.000 m, Dumitrache Dumitru, Geageac Marin, Cantaragiu Anica; Crizantemei, L = 777 m, Oprea Gheorghe, Culica Emil, Ghebosu Gelu, Carata Petra; Pontonului, L = 550 m, Mamaua Ion, Nica George, Plisc Gavrilă, Iordan Tudor; Livezilor, L = 650 m, Nedelcu Aurel, Sediu CAP, Antonaru Gheorghe, Bogde Nicolae; Grădinilor, L = 403 m, Alexandru Vergilia, Popa Victor, Alexandru Vergilia, Prodan Petre; Parcului, L = 1.058 m, Boncota Tudor, Ceama Maria, Nuțu Nicolae, Iorga Marin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/238443_a_239772]
-
În interpretare heraldică, punctele și liniuțele din interiorul scutului oval reprezintă culorile steagului românesc (roșu și galben pe fond albastru). Deasupra se află coroana domnească închisă, iar în părți - grifoni încolăciți în spirale. În scut: acvila valahă cu crucea în pliscul întors spre dreapta. Sub aripi, în stânga Luna, iar în dreapta Soarele. În colțul din stânga jos se află trecute, în greacă și latină, data și locul imprimării: (Padova 1700). Deasupra acestora, într-un pătrat, sunt trecute (în greacă și latină) denumirile regiunilor
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
etc. Majoritatea cuiburilor săpate sunt construite pe malul unei râpe abrupte, nisipoase sau argiloase. Unele specii construiesc tunele de câțiva centimetri, de 50-90cm în cazul lăstunilor și până la 3 metri în cazul unor papagali (Cyanoliseus patagonus). Cuiburile sunt săpate cu ajutorul pliscurilor, membrelor inferioare, iar unele specii precum Tanysiptera, evacuează molozul din cuib cu ajutorul cozilor. Cuiburi în scorburi Unele păsări își fac cuib în scorburile copacilor verzi sau uscați, în schimb ce unele își construiesc cuibul singure, acesta fiind cazul ciocănitorilor, păsărilor
Cuib () [Corola-website/Science/312012_a_313341]
-
pe acolo aude și ea povestea și pune un rămășag cu moșul pe o punguță cu doi bani de aur că o să găsească punguța în șapte zile oriunde ar ascunde-o moșul. Moșul agață punguța cu cei doi bani de pliscul cocoșului de tablă de pe acoperiș. În acea seară, circarul fioros îi povestește fiicei sale povestea „Punguța cu doi bani”. Fata iese pe furiș din casă și se întâlnește cu muzicantul, dar circarul îi surprinde și-l fugărește pe tânăr. O
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
fioros îi povestește fiicei sale povestea „Punguța cu doi bani”. Fata iese pe furiș din casă și se întâlnește cu muzicantul, dar circarul îi surprinde și-l fugărește pe tânăr. O furtună izbucnește în timpul nopții, iar vântul smulge punguța din pliscul cocoșului de tablă de pe acoperiș. Cocoșelul pornește după punguță, o prinde în plisc, dar, pe când se întorcea în zbor spre casă, este împușcat de tâlharii păguboși. Punguța cade pe o punte ce traverseză un râu, este găsită de muzicant. Acesta
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
furiș din casă și se întâlnește cu muzicantul, dar circarul îi surprinde și-l fugărește pe tânăr. O furtună izbucnește în timpul nopții, iar vântul smulge punguța din pliscul cocoșului de tablă de pe acoperiș. Cocoșelul pornește după punguță, o prinde în plisc, dar, pe când se întorcea în zbor spre casă, este împușcat de tâlharii păguboși. Punguța cade pe o punte ce traverseză un râu, este găsită de muzicant. Acesta o pune ca miză la un joc de cărți cu cei doi tâlhari
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
că a schimbat basmul. Ea le cere banii celor doi tâlhari păguboși, muzicantului și circarului, dar banii nu se aflau la aceștia. La trecerea celor șapte zile, moșul se urcă pe casă, dar nu găsește punguța cu doi bani în pliscul cocoșului de tablă. Zâna vine și-i cere moșului punguța, dar banii nu se aflau nici la el, ci la baba care reușise să-i găsească înainte de începerea furtunii. Moșul reușește astfel să câștige rămășagul și să rămână în posesia
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
ajunge primul în contact cu insecta, și nu antera. În regiunile tropicale este răspândită și polenizarea prin intermediul păsărilor. Adesea, păsările care realizează polenizarea (păsări colibri și alte păsări consumatoare de miere), nu sunt mai mari decât un bondar. Acestea utilizează pliscul lor aproape închis și limba pe post de piston, pentru a suge nectarul. Albina lucrătoare, de miere, după ce a consumat din belșug, își umple săculețul de polen și transportă conținutul în stup. Mai târziu vizitează o altă floare și având
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
timpului și consemnate în literatura de specialitate atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta cel puțin din epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de picior de vas de lut, de la sfârșitul epocii bronzului, În punctele la Cremeniș, Cânepiști și la „Râtul Jii” (Viei) au fost descoperite, în anii 1846-1847, mai multe obiecte din epoca română
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
a lungul timpului și consemnate în literatura arheologică atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta începând cu epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o secera de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovala, un fragment de picior de vas de lut, datate la sfarsitul epocii bronzului., În punctele la Cremenis, Cânepiști și la „Ritul Jii” (viei) au fost descoperite, în anii 1846-1847, mai multe obiecte din epoca
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
și peste niște peceți vechi ale târgurilor Piatra și Bârlad. Urechia a publșicatț o pecete a Pietrei, dar asta e altfel. Iar cea a Bârladului este fșoarteț interesantă - o tânără femeie având în mâna stângă un corb cu crucea în plisc, în mâna dreaptă un snop, în jur pomi, deasupra nouri. Tare-aș vrea să știu dacă actualul președinte al Comisiei heraldice - I.C. Filliti - o cunoaște sau ba! V.A. Urechia a făcut un mare bine, dar cei în grija cărora
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
Nicolae în târgul Iașiloru"" . În semn de mulțumire, Ștefan cel Mare a ctitorit Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași. În secolul al XVIII-lea pe locul acestei localități s-a aflat tabăra tătarilor nogai, cu denumirea de Ördek-Burnu (în traducere "plisc de rață") . Satul Erdec-Burnu a fost fondat în 1752. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
nânașilor o găină fiarta așezată pe un paltou și ornamentata cu grijă, prilej de dialog hăzos cu nânașa, căci ea era cea cu care înturna răspunsul. În acompaniament muzical, socăcița/drușca chiuie: La aceasta stăruitoare invitație, nânașa punea banii în pliscul găinii și răspundea (sau nu) socăciței. După plata găinii răspunsul (dacă îl dă) nănșei, socăciț îi spunea: Trecerea în rândul femeilor căsătorite a nevestelor era marcată de renunțarea la părul lung, lăsat pe spate, împletit în una sau două cozi
Huta, Cluj () [Corola-website/Science/300332_a_301661]
-
pornind de la ideea simplă că un oarecine din anturajul fetei trebuie să știe unde e sau ce se întîmplase cu ea și, din motive despre care experiența lui îi spunea că sânt puternice, acest cineva nu vroia "să-și deschidă pliscul". Îi fu ușor acestui anchetator abil să afle că fata se îndrăgostise de un student cu care vroia să se căsătorească, și să-l ia pe acest student sub focul strâns al întrebărilor. Eu eram acel student. Spre uluirea mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis Dana. —OK, a bătut Diego în retragere. Mă chemați când v-ați hotărât. Leon a privit lung la pahar, a luat o gură și a zis, printre lacrimi: Știam eu. Ăsta nu e Pepsi. E Coca-Cola. Oh, ține-ți pliscul și bea-l, a zis Dana. Fără a răspunde, Leon și-a luat meniul și a început să-l studieze. Îl auzeam plângând. A reușit să se adune îndeajuns cât să comande o porție de vânat, dar a clacat în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acolo la ora zece, pe mine personal m-a băgat la anchetă... M-a așezat pe un scaun și a pus un aparat... Mi-a fost frică, că io nu mai văzusem și am zis că mă curentează. A făcut plisc și am zis eu, În capu’ meu, că gata, am murit. Da’ nu, că m-a pozat! Da’ eu n-am știut asta... M-a tuns, așa cum ești mata (la chelie - n.n.), și mi-a dat o căciulă-beretă, de aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita cu ochi arzători la filozoful care se ridicase, cu spinarea curbată și ochii ieșiți din cap, ca o pasăre uriașă, cu pliscul crud, hulpav. Părintele Bernard era cufundat într-o liniștită meditație când primise, în acea dimineață, scrisoarea prin care Rozanov îl chema să-l viziteze la Camere. Era timpul să primească o veste, pentru că Rozanov nu-i mai dăduse nici un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera în poală, niște țigări subțiri și răsucite, cafenii, care trăznesc demențial a camfor, a eucalipt, a mosc și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând o săgeată și un corb cu un inel în plisc, cu aripile deschise și orientat dextrogir, către o stea în șase colțuri, păzită de o semilună, învecinată de-a stânga, cu un leu încoronat). Precum și o spadă simplă, ceva mai lungă de un metru, cu șanț median pentru drenarea sângelui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar trebui să zdrobim la fiecare pas pliscul amabil și scuipăcios al câte unei amabile lichele. Suntem mai civilizați decât presupunem și mai artificiali: salutăm și adăugăm și o metanie la salut. Această dramă mi se pare mai imensă decât toată bătaia". Apariția locutorului în enunț semnifică, pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mi-e foame și mănânc tauri, dacă mi-e foame și mănânc ghindă, dacă mi-e aur și mănânc aur, dacă mi-e sticlă și mănânc oglindă, dacă mi-e pământ și mănânc grâuri, dacă mi-e vulturi și mănânc pliscuri, dacă mi-e apă și mănânc râuri, dacă mi-e munte și mănânc piscuri, rămâne scuipat până la urmă, ceva printre dinți, sau printre priviri, un fel de disperată turmă, un fel de învinse oștiri. Rămâne până la urmă cuvântul... Finalul menționatului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]