27,990 matches
-
Nici nu știi unde se poate ascunde fericirea! Merele, câtă simbolistică are mărul! Poate însemna fructul oprit cules din mâinile jumătății tale. Mărul și dragostea dintr-o grădină edenică îndulcit într-o plăcintă e visul ascuns printre norii plini de ploi. Mereu am rătăcit gustul, pe urmă am pierdut bucata cea bună și m-am rătăcit pe mine asemeni Albei ca Zăpada ce a prins a gusta partea otrăvită a mărului. Acum stau pe această bancă. În spatele meu se află viața
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
bună și m-am rătăcit pe mine asemeni Albei ca Zăpada ce a prins a gusta partea otrăvită a mărului. Acum stau pe această bancă. În spatele meu se află viața ce am trăit-o până acum câteva zile, până când o ploaie de vară a spulberat totul. Clopoțelul a anunțat finalul anilor de studiu, anilor petrecuți la cămin. Trebuie să las totul în urmă și să plec mai departe, dar unde? Puteam rămâne șef la un atelier. Eram foarte priceput, atât de
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
prea dureros, dar nici o viață în sclavie nu aș suporta. Până la urmă știu ce am de făcut. O să las în urmă clădirea ce mi-a fost adăpost, mamă și tată, banca ce m-a găzduit câteva zile, o să ascult notele ploii de vară și o să fiu asemenea ei, o să pășesc spre necunoscut cu încredere. Astăzi poate o să car câteva bagaje și primesc un colț de pâine, mâine pun câteva cărămizi la vreo construcție, dar poimâine o să am propria mea colibă unde
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
-nfășoară iară. Unde-i romantismul, cu al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1427578596.html [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
vom înțelege măreția creației lui Dumnezeu și vom fi în miezul iubirii cu care El ne înconjoară și că pentru asta îi suntem mereu și mereu datori ... Când surpușul a cășunat așa din senin asupra Văii Strâmbii a făcut prăpăd, ploile care căzuseră necontenit câteva zile la rând rupseseră brutal din malurile deja zimțuite halde de grohotiș, înnămolise prundișul gârlei, căpițele de fân fleșcăite și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic al torenților învolburați, negri ca mâzga cea mai adâncă
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
mai mult ca sigur că pașii l-ar fi purtat spre raiul lui, în singurătățile dintre malurile Dâmboviței. Acum însă, acele locuri i-ar fi învolburat tristețile din sufletu-i anonim, sedimentate parcă de picuri mărunți și deși ai unei ploi nesfârșite de toamnă. În dragoste, ca și în toate cele, teoria este una iar practica cu totul alta. * Anonimatul și superficialitatea fac casă bună chiar dacă nu se condiționează reciproc. Fără să-și dea seama cum, Anna a ajuns să fie
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1470738908.html [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > MOARTEA UNEI MUZE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului MOARTEA UNEI MUZE Din ploaia toamnei și din zori O muză a căzut așa Cu aripi frânte de văzduh Și nu putea deloc zbura. În zbor se înalțase mult Căci fericită se simțea, Dar aripile de văzduh S-au frânt căzând cu tot cu ea. Dar nimeni
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1463894239.html [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
toți în jur pariu făceau Că este ruptă din poveste. Sub șoaptele bănuitoare Se întrebau de este vie, Dar nimeni n-ar fi bănuit C-a stat o viață-n colivie. Și i-a venit așa deodată În zori cu ploi și cu tristețe Să iasă ea din colivie La lume ca să dea binețe. Și cam împleticită-n pași Mergea aiurea făr' să știe Că toate drumurile ei Mergeau 'napoi la colivie. Zărise-o dâra de lumină Și s-a-nălțat cam mult
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1463894239.html [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LAS Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului LAS nu dorm mă doare neliniștea cuvântului nerostit ploaia plânge în bătaia crudă a timpului pierdut și niciodată regăsit pe străzi obosite multe plictisite curg gânduri se scurg în amurg în vechiul târg plec departe de lume prea departe de tine departe de tot las în urmă lumina ochilor
LAS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1478352974.html [Corola-blog/BlogPost/372674_a_374003]
-
cântă cu pleoape, Din care curg lacrimi de floare. Dar tu nu ști ce greu îmi vine Să îmi ascund iubirea-n șoapte Când înspre noi numai ruine, Vin din întunecată noapte. Dacă ai ști cum îmi plâng norii Cu ploi de dor torențiale, N-ai mai lăsa să-mi fie zorii Aisberg de ere glaciale... Dar tu nu simți ești prea departe Când amintirea mea te cheamă Iar eu închid filă de carte Și-mi pun iubirea într-o râma
DAR TU NU STII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dorina_omota_1476548104.html [Corola-blog/BlogPost/377016_a_378345]
-
întuneric, Când timpul ne refuză nopți și zile, Se șterg mereu permise și ștampile, Dorințele devin ceva himeric. Își pierde toamna tot mai multe file, În vântul cu vârtej nebun sau sferic, Dispar și stele-n cerul șters, eteric, Iar ploile ne cuceresc, abile. Prea repede rămânem fără soare, De frunze nici măcar nu ținem minte, Ne sângerează sufletul, ne doare, Că nu putem să mergem înainte Și stăm pe loc, așa, în așteptare, Chiar dacă inima e tot fierbinte. - Leonte Petre - Sursa
VÂRTEJ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1475759937.html [Corola-blog/BlogPost/382470_a_383799]
-
fel și grămezile de porumb din curțile oamenilor, ritualul mustului, al pastramei... Frunzele nu au părăsit copacii, dealurile sunt încă verzi. Nu plouă, e cald și totuși e tristețe! Toamna de acum e tristă! Simt în mine copaci goi, o ploaie măruntă și frig! Privesc în zarea ferestrei și știu că natura nu se schimbă, ci doar își desăvârșește gena prefacerii! Și-mi caut de zâmbet prin amintiri cu zâmbetul lui, precum toamna aceasta! Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/miron_ioan_1445404893.html [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
lui Dumnezeu și toți enoriașii îl cinsteau în mod deosebit.Duminica și în zilele de sărbătoare păstorea enoriașii iar în restul zilelor își păștea turmele sale de oi. La vreme de secetă, rugăciunile sale au adus, prin milostivirea lui Dumnezeu, ploaie și ogoarele au rodit din nou ca să nu sufere oamenii și să moară de foame. Un negustor bogat din cetate strânsese mult grâu pe care nu voia să-l vândă și din lăcomie aștepta să crească prețul pentru câștigul său
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/12_decembrie_sf_spiridon_f_ion_untaru_1386822970.html [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
dea pe datorie până la recolta următoare iar el nu avea cu ce să-și hrănească familia. Sfântul Spiridon l-a rugat să aștepte până a doua zi și la rugăciunea sfântului, în timpul nopții, s-a dezlănțuit o furtună cu multă ploaie care, pătrunzând în hambarele negustorului, i-a risipit tot grâul prin cetate și oamenii strângeau fiecare cât putea. Într-un caz asemănător, negustorul nu voia să vândă pe datorie ci numai pe aur, atât de avar și fără inimă ajunsese
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/12_decembrie_sf_spiridon_f_ion_untaru_1386822970.html [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
copleșitoare griji de zi cu zi se adunau în restul săptămânii. Serviciu, casă, dezmierdările serii cu acorduri muzicale, idei pentru cină, rufe întinse pe sârmă, nevoia de a învăța ceva nou, apoi... durerile, deja prea cunoscute, de articulații. Se apropie ploaia. Dar cât de frumoasă e, uneori, ploaia! Mira adora, în copilărie,să privească pe geam, ascunzându-se sub perdea, spectacolul romantic al ploii. Zgomotul ploii o liniștea de fiecare dată. Urmărea mișcarea dezarmantă a frunzelor în fața picăturilor căzute din înalturi
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
adunau în restul săptămânii. Serviciu, casă, dezmierdările serii cu acorduri muzicale, idei pentru cină, rufe întinse pe sârmă, nevoia de a învăța ceva nou, apoi... durerile, deja prea cunoscute, de articulații. Se apropie ploaia. Dar cât de frumoasă e, uneori, ploaia! Mira adora, în copilărie,să privească pe geam, ascunzându-se sub perdea, spectacolul romantic al ploii. Zgomotul ploii o liniștea de fiecare dată. Urmărea mișcarea dezarmantă a frunzelor în fața picăturilor căzute din înalturi. Cu câtă fericire și umilință, în același
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
pe sârmă, nevoia de a învăța ceva nou, apoi... durerile, deja prea cunoscute, de articulații. Se apropie ploaia. Dar cât de frumoasă e, uneori, ploaia! Mira adora, în copilărie,să privească pe geam, ascunzându-se sub perdea, spectacolul romantic al ploii. Zgomotul ploii o liniștea de fiecare dată. Urmărea mișcarea dezarmantă a frunzelor în fața picăturilor căzute din înalturi. Cu câtă fericire și umilință, în același timp, primeau aceste corecții ale naturii. Cu câtă sete și recunoaștere se lăsau devorate de hazard
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
nevoia de a învăța ceva nou, apoi... durerile, deja prea cunoscute, de articulații. Se apropie ploaia. Dar cât de frumoasă e, uneori, ploaia! Mira adora, în copilărie,să privească pe geam, ascunzându-se sub perdea, spectacolul romantic al ploii. Zgomotul ploii o liniștea de fiecare dată. Urmărea mișcarea dezarmantă a frunzelor în fața picăturilor căzute din înalturi. Cu câtă fericire și umilință, în același timp, primeau aceste corecții ale naturii. Cu câtă sete și recunoaștere se lăsau devorate de hazard! Asemeni lor
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
în văzduh. În pauza melodiilor, liniștea este desăvârșită. Florin îi cere o țigară. Ea știe că își dorește, de fapt, să îi simtă aroma buzelor ei. I-o aprinde și el o savurează satisfăcut. În apropiere de Arcul de Triumf, ploaia care abia începuse, se transforma în gheață, ce tropăia, cu copite nărăvașe pe plafonul mașinii. Nu se mai vedea drumul, iar autoturismele se opreau, cu avariile pornite, pe marginea șoselei. Pentru o clipă, Mira realiză cât de impredictibil poate fi
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
potoli setea cu aerul înalt, Dansând cu îngerii sub cerul de cobalt. Uitând că am fost oameni într-o lume de ceară, Exilați pe pământ într-o toamnă stelară Vom evadă în mitul lotusului albastru, Îmi vei fi aerul și ploaia, lumina din astru. Mă vei zidi într-o mie de petale ca pe Ana, Două ceruri atemporale plutind în Nirvana. Referință Bibliografică: Nirvana / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016. Drepturi de Autor
NIRVANA de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/tamara_gorincioi_1477081979.html [Corola-blog/BlogPost/384252_a_385581]
-
martor și tu scumpă doamna doamna mult iubita sufletului meu. Sufletului meu îi tremura ziua, ziua-i răstignita, fără căpătai, căpătâiu-i spart, spartă este piua, piua-mi curge-acuma jalnic în călcai. Călcâiu-mi se frânge de atat prisos, prisosește apă, ploaia și izvorul, izvor, ce se varsă, aducând prinos în natură, toamnei să-și țeasă covorul. Covor ce se-așterne într-o toamnă suie, suie și sașie, șleampăta și șchioapa, șchioapătă c-o dor tot aceleași cuie, cuie ce ne-au
TOAMNĂ ȘUIE de DORA PASCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1474221415.html [Corola-blog/BlogPost/373901_a_375230]
-
în bătaia vântului. Ochii mari și albaștri ai Anei priveau cu teamă în jur. Începea furtună și ea... era singura. S-a îndepărtat prea mult de grup și acum nici drumul de întoarcere nu îl mai zarea. Primele picături de ploaie au început să cadă, iar Ana continuă să alerge sperând că într-un final îi va prinde pe colegii ei din urmă și se vor ascunde cu toții de furtună. Dar speranțele Anei nu se concretizau. Cerul tuna de se cutremura
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului TUNARII Sfărșitul lui noiembrie, cu ploile astea sâcâitoare și cu stolurile de frunze galbene spulberate în vârtejuri prin fața parbrizului, îl indispunea teribil pe Mototolea, ajuns șofer de taxi particular pe biata lui Dacie, călărită barbar de Nae Mărunțelu. Banii obținuți din vânzarea chioșcului se risipiseră pe
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
niște dezmățate!..Îi furau ultimele fărâme de speranțe, pe care le spulberau în neant...Claxonul colegului din spate îl trezi din întunecatul coșmar. Trebuia să meargă mai departe. Dar, degeaba! Mai are-n față patru. Iar frunzele și stropii de ploaie...tot în parbriz și în creierul său... Nici nu a observat când un tuciuriu cu mustață i-a deschis portiera. Să sară la gâtul lui: --Cum îți permiți? --Potolește-te, omule, spuse calm șocolatiul mustăcios.Nu ai nevoie de clienți? --Dumneata
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
privindu-l lung, satisfăcut. După aproape un minut de tăcere și studiere reciprocă, mustăciosul zâmbi: --De ce vrei să dai cu piciorul la ocazie atunci când se ivește și se roagă de tine? --Ce ocazie? murmură Mototolea. --Dacă mă ții în ploaie și nu-mi dai voie în mașină, n-ai să afli! Abia acum observă Mototolea că țiganul era ciuciulete, că din borurile largi ale pălăriei șiroia apa ca din burlanul unui acoperiș. Iar haina soioasă de pe el lucea de parcă era
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]