534 matches
-
un ochi. A intrat băut într-o luptă cu croații - explică el lui Metodiu și grecului - și i-a sărit o suliță-n ochi. De-atunci nu mai bea. Bea mă, tot aia e. Ienicerul clătină din cap. Turcul-comandant luă plosca și-o ținu îndelung la buze. — Vreun mezel, ceva, o măslină, cașcaval, piper și două-trei scobitori s-ar găsi pe-aici, jupâne? - zise el strâmbându-se nițel de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se uita spre Orșova. — Matale ești surd sau ne dușmănești? - întrebă atent turcul. — Mă cam lasă o ureche - răspunse Metodiu. — Care? — Asta - arătă Metodiu. — Și dacă tot nu-ți folosește, de ce s-o mai ții lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primul moment păru a fi șeful grupului, îi făcu un semn pilotului, iar acesta dădu fuga până la elicopter, dar când ajunse la el, se întoarse și strigă: — Să aduc și cafea? Gacel încuviință și îndată pilotul se întoarse cu o ploscă, un termos și câteva pahare din plastic. Intrară. Străinii se așezară în fundul cortului, iar Gacel în fața lor, cu arma pe genunchi; se priviră ca și cum fiecare dintre ei i-ar fi așteptat pe ceilalți să înceapă dialogul. — Ei bine? se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înfruntam cu deșertul și că cel mai important lucru era apa. — N-am uitat de ea. — Ah, nu? Atunci cum se face că n-am adus decât două butoaie? — Am adus trei... - interveni Cesar Mendoza. Am calculat că dacă avem ploștile pline și trei butoaie, câte unul pe zi, ar fi fost mai mult decât suficient. — Trei...? repetă surprins sud-africanul. Și unde este al treilea? — Parașuta nu s-a deschis. S-a spart în aer. Se putea crede că nesperata mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe pilot. Aici e bine! zise. Celălalt aprobă cu un gest și începu manevra de coborâre, aterizând apoi fără intenția de a opri motoarele. Mafiotul cu cămașa roz scoase un șiș ascuțit și-i tăie legăturile prizonierului, în timp ce-i arăta plosca mare ce se afla sub scaunul său: — Dacă o lungești bine, apa asta poate să-ți ajungă două zile. Marc Milosevic îl privi cu ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și-i făcu un gest semnificativ pilotului ridicând degetul mare, așa încât în câteva secunde aparatul se înălță și-și continuă drumul ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Marc Milosevic reacționă după mult timp. Rămăsese întins pe jos, ținând strâns plosca, orbit de praful pe care-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sus de bârnă drumul, Unde seara țese fumul Multor mreji: Pe subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vezi! Țipa la mine. Nu a stat să-i răspund. Mi-a vorbit răstit și a plecat. - De ce ești legată? - Și tu ești. Pe tine te-a legat și la picioare. Ai grijă că ești goală. Sub tine ai o ploscă. Nu te smuci pentru că o vei vărsa. - Dar....ce-am făcut? - Ai vrut să te omori. Și eu la fel. - Vreau apă. Doamna din dreapta mea a strigat la o asistentă să vină la mine. Auzeam pașii. Erau apăsați. Sigur va
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
tine? Că ce știți voi, proastele dracului ce sunteți, să vă omorâți? Hai? Zi fă fată ce vrei? că aici io am treabă nu stau după niște neica nimeni ca voi. - Vă rog, vreau o cană de apă.... - Îți dau plosca să o bei, nerușinato care ești. Nu vezi apă.... A plecat. - De ce vorbește așa cu mine? - Așa vorbește cu toți sinucigașii. Mă priveam în oglindă. Nu simțeam nimic. Auzeam doar râsete. Râdeau de mine. Râdeau... - Mănâncă ceapă. Ce? Ce are
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
ești? Ai părinți? - Sunt din oraș. Am doar mamă. - Și cum o anunți? - Am o cunoștință în spital. Sper să pot ajunge la ea. Vreau să dorm. Am făcut pipi iar. De la perfuzii faci mai des. Nimeni nu-mi schimbă plosca. Vreau să dorm. Vreau să....vreau.... Adevărul e un păcat iar păcatul devine patimă. Suferința are un singur sens, poate sa fie mântuirea sau ființarea tot către tine. Noi suntem singuri. Oameni cu oameni. Singurătate dar nu libertate. Cred că
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul. Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile spre locul devenit extrem de periculos odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
de Etnografie oferă o imagine complexă a mediului de viață tradițional din zonă. Într-una din săli se află unelte tradiționale pentru munca la câmp, în centru o masă rotundă, joasă, înconjurată de scaune mici, obiecte de uz casnic: pirostrii, ploscă, putinei, dublă pentru măsurat cantități, vase de metal: căldărușe, talere, tăvi, oale de ceramică. Vizitatorii pot admira un costum tradițional păstoresc pentru bărbați alcătuit din iamuruc „glugă ciobănescă”și torba „traistă” țesută în război, cu figuri geometrice de diferite culori
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
SINUCIDERE PENTRU O ZI - ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vreau să dorm. Am făcut pipi iar. De la perfuzii faci mai des. Nimeni nu-mi schimbă plosca. Vreau să dorm. Vreau să....vreau.... Să fie singurătatea tămăduitoare? Nu trec de cenușă ci cu putere mă confund cu spațiul dintre mine și pământ. Ce să fie viața mea? Aerul acesta? Viața mea e aerul acesta, verdele ce-mi
ULTIMA PARTE AUTOR DORINA SISU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367161_a_368490]
-
cădea ultima “nea a mieilor”, imediat după “babe”. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos o găleată cu apă proaspătă și rece și-a umplut plosca din lemn de cireș sculptat, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș, un om avut din Moșneni, un sat megieș. A scos caii din grajd și i-a înhămat la căruță. Trebuia să ajungă la lotul de pe
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpul cât va sta pe câmp. Era
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
dezmeticit. „Tâmpitule!” se apostrofă în gând. Se aplecă, o prinse și o scutură cu putere de umeri, strigându-i. - Măi, fată! Trezește-te! Ce ai? O plesni ușor cu palma peste obraji. - Hei! Trezește-te! Amintindu-și că are o ploscă cu apă la mașină, dădu fuga și luând-o în grabă de sub scaunul mașinii, reveni și stropi abundent obrajii fetei, continuând să o strige. Romelia a tresărit. Dând semne de trezire, își mișca genele lungi, deschizând ochii mari, verzi, de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
să zâmbească. A mers la grupul sanitar în ideea că, după operație, nu va putea ajunge singur dacă ar fi avut nevoie. Și nu suporta să vină vreo infirmieră ori asistentă la patul său cu acel vas special numit acolo "ploscă", așa cum văzuse că se obișnuiește. Adevărat că erau oameni cu operații complicate, cu lipsă de membre ori cu coloana operată și nu se puteau da jos din pat. Pe când el, rușinos și orgolios, se putea deplasa într-un picior, glumind
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
pielea bruna, Un bulibașa, barbă-n brâu, Argonaut clădit din huma. E noapte... Focuri se aprind, Lângă fântână părăsita, Țiganii cântă și petrec, O dansatoare-i dezgolita. Sub versantila Luna vin, Mici spiriduși cu barbă sura, Țiganii beau rachiu din ploști, Fără regrete sau măsură... Nu au nici țară, nici trecut, Monarhi sau dinaștii celebre, Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Sunt fiii buni ai unui timp Apus, demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
de vară vor fi foarte secetoase. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos din fântână o găleată cu apă proaspătă și rece și a umplut plosca din lemn de cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
vin „ai noștri”, Transpirat cumplit pe frunte, Și,-cum suntem din Balcani- Miau! Noi rămânem tot ca proștii. Sete mi-e și-aș bea de toate, Noi în foame, ei în bani, Însă bere nici că vreau, Proțăpiți la gura ploștii, Sunt sătul de bere, frate, Următorii patru ani, Miau! Se vor ghiftui „ai noștri” Vine august cu mașina Să înghită-n sec „ai voștri”, Si-l întreb direct, pe șleau, N-o să moară câțiva ani, Tu cu cât ai luat
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
de vară vor fi foarte secetoase. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos din fântână o găleată cu apă proaspătă și rece și a umplut plosca din lemn de cireș sculptată cu motive florale, moștenită de la bunicul său din partea mamei, de-al lui Frunteș din Moșneni, un sat megieș, aparținător al comunei 23 August ca administrare. A scos caii din grajd, i-a adăpat și i-
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
la roată, decorate la cald și la rece, în culori naturale, calde, de nuanța pământului sau a lemnului. Piesele lucrate de dumnealor utilitare și decorative aduc în actualitate vechi motive ale vieții materiale și spirituale ale poporului român: blidare, butoiașe, ploscă, opinci, vaze de forma stupului împletit din nuiele, folosit acum 200-300 de ani, figurine reprezentând țărani, cobilițe, sticle ce reproduc chipuri de domnitori: Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș etc. Dorința familiei Postăvar este de a produce obiecte tradiționale românești
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
28 mai 2014 Toate Articolele Autorului Iar ne-a trezit din somnul infernal scandalul unei stări nedefinite și ne grăbim la modul ireal să ne tratăm de boli, de scenarite Nici medicul nu are ce să facă groparu-i beat din plosca fără vin nici terapii nu sunt să-l scot pe ”dacă” dintr-un scandal etern și misogin Sunt scribi ce zilnic scriu în ziare din unghiuri moarte se filmează iară suntem actori în marea înscenare pe-o scenă-ntunecată și
BOLNAVI DE SCENARITĂ de NICU CISMARU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350588_a_351917]