181 matches
-
McDonald’s. Eu nu știu unde stai, dar cred că în București. La mine acasă nu e așa gălăgie ca la București. Raluca Ciobanu, str. Izvoarelor, nr. 45 Dar la D.V. să revin, la întâlnirea aceea din Romană. O Piață Romană înghețată, plouată, un noiembrie căcăcios, gri și grăbit când slalomezi printre băltoace vineții. Ce a fost ciudat - că D.V. din euforia inițială cu care mă întâmpinase, cum a auzit întrebarea, și-a pus coada pe spinare și m-a lăsat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aista, îngână el, dar nimeni nu deslușește ce bolborosește el acolo. Simte răsuflarea caldă aburindă a calului ce-și freca botul de umărul lui. Îl mângâie pe coamă cu drag și recunoștință. Ridică privirile: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! izbucnește el. Am izbândit doar! Să lăsăm morții să-și îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bucățică ruptă, zâmbește cu drag Sora. Cu cine să semene oare? Niște "Năzdrăvani". Îți amintești, Ștefan, câte năzbâtii făceai? spune Sora, îmblânzită, cu nostalgia unor amintiri. Doamne! Speriaseși Borzeștiul... Amarnic și neastâmpărat mai erai. Pe lângă tine, eu eram o curcă plouată. De atunci ți s-a tras porecla "Năzdrăvanul". Și așa ai rămas... Ștefan, în capul oaselor, cu un zâmbet blând, patern: Copii, Sora, copii... Le arăt eu "Năzdrăvanilor"! își recapătă Sora autoritatea, agitând amenințătoare nuiaua. Le arăt eu!... Pleacă. Boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o zână, ba, că-s o mâță plouată... Râde de mine. Maria, în panică, schimonosită, vrând să fie ironică: Nu s-a atins de tine?" Ștefan?!... Mira-m-aș! Haida-de! Lui nu-i scapă niciuna!... Jur! Să jur pe icoana Sfintei Fecioare?! țipă Voichița. Maria pălește: Adică... adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăcut, n-a ridicat ochii din pământ. Ștt!... Vine!... Boierii, cu capetele plecate, așteaptă într-o tăcere apăsătoare... Ștefan se apropie șchiopătând, gârbovit, urmat de câțiva boieri. Îi privește lung, crispat, stacojiu... Se răstește: Ce-mi stați ca niște curci plouate?! Ați aflat și... și v-a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni să le ocrotească. Arătam ca niște mâțe plouate, din creștet până-n tălpi. Ne-am fi întors să ne adăpostim sub podul de la Posen, dar, distanța era prea mare. Așa că, ne-am luat inima-n dinți și ne-am continuat mersul. Apa curgea de pe noi ca dintr-o varză
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Oricum, eram foarte prevăzător. Cum se întîmplase, atunci, să uit de asta tocmai în mo mentul pentru care mă pregătisem cu atîta logistică ? Dacă tipa rămîne gravidă ? Am încurcat-o ! Tocmai cînd gîndeam așa, apare și Ioana cu o față plouată și îmi zice : „S-a întîmplat o nenorocire“. „Cum, chiar ai rămas gravidă ?“ - sar eu. „Care-i chestia cu «gravidă» ?“ „Păi, dacă ai rămas gravidă, sîntem terminați amîndoi !“ Tipa se repliază imediat și începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
n-a putut-o face; l-a scos pe Drăgușanu [18] și iar nu, apoi pe Ionescu și tot nu. Și atunci preotul Săvel m-a scos pe mine și eu am făcut-o. Și când au plecat toți trei plouați că fiii lor n-au știut, i-au zis: "Bună ziua părinte!" Și preotul Ioan Săvel n-a zis nimic. S-a uitat pe fereastră ca și cum ar zice: " Ați venit să mă controlați că eu mi-s drept?" Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Dresat să-și urmeze instinctele, corpul li se transformă în unealtă de atac. Unul dintre primele mele colaje de texte în care descopeream rima și regele suna astfel: și-ntr-o palmă sta iaca regele îl plouă și-i tare plouat treaba stă și-așa ce să-i fac am intrat nevrând să dau ochii cu mine și-n cealaltă palmă sta iaca regele jocu-i pierdut n-are un’ să fugă ce să-i fac am intrat și m-au tuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rang. Câteva versuri intitulate de autoare: Excursia și câinele Am fost într-o excursie Și am ajuns într-un sat și ploua. Nu m-am dat jos din autocar, Dar priveam pe geam, da priveam. Și un câine slab și plouat Care tare mult m-a impresionat Se lupta acest câine... Să roadă o coajă de pâine. Dar acest câine în sus se uita Și spre marea mea durere Că acest câine nu putea Să roadă și el o coajă de
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și pe mine. Dar acest câine s-a aplecat iar Să roadă coaja de pâine, Care de ploaie s-a mai înmuiat Și eu l-am privit cu mare durere Că nu aveam nimic de mâncare Să ajut acest câine, plouat și nemâncat. Cu lacrimi l-am privit și am plecat Cu gândul la acest câine nemâncat Care nici atât nu putea Să roadă o coajă de pâine. Ce păcat! Călina În anii trecuți a fost internată și Călina, de fiul ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
penibil. Doctorul Pacienza a dispărut. Frigul și televizorul au devenit insuportabile. Se plânge soțului ei. Mi-e până-n gât, du-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-aici!" Soțul ei se întoarce plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
terminau aperitivul când ușa s-a deschis cu zgomot. Un câine mare, negru înaintă până în mijlocul sălii. Salută pe toată lumea, în dreapta și-n stânga, dând vesel din coadă. "Hector, nu ți-e rușine, închide ușa!", îi porunci șeful de gară. Plouat, câinele se întoarse ca să împingă ușa cu botul, apoi veni să se așeze dinaintea șefului de gară, privindu-l drept în ochi. "Hai, nu mai fă mutra asta, mergem!" Câinele se duse atunci să amușine cizmele locotenentului și, mulțumit de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
internații vor fi liberați în schimbul celor sosiți din Moldova, chiar cei din Bulgaria trebuiau să sosească. Știrea era plăcută, dar nu mă bizuiam pe simple vorbe și cerui o confirmare scrisă. Trecu în cabinetul faimosului Hartenstein, Oberpolizeimeister, și reveni destul de plouat, ca să-mi spună că pentru noi nimic nu era hotărât; îmi aduse însă prelungirea cerută de dr. Elias, declarând că va fi ultima. Noi depindeam de poliția militară politică de sub conducerea contelui Addelmann. Bărbatul meu, care mă însoțise, se bucura
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prelungirea cerută de dr. Elias, declarând că va fi ultima. Noi depindeam de poliția militară politică de sub conducerea contelui Addelmann. Bărbatul meu, care mă însoțise, se bucura deja de buna știre, dar avu o mare decepție și ieși de acolo plouat și turtit. Eu mă așteptam la așa ceva. A doua zi, la orele 10, mă pomenii cu căpitanul Jelkmann acasă pentru a-mi anunța din nou punerea în libertate, de vreau să merg în Moldova. Am refuzat să părăsesc pe soțul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu le-ar fi pasat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lăsase hainele într-o scorbură, ca să le ia repede după aceea. Avea un arc care trimitea săgeata cu vârtej și-l ținea doar pentru evenimente speciale. A tras în el cum l-a văzut pe mal, zgribulit ca o cioară plouată, și nici nu s-a mai uitat să vadă cum cade; a luat-o imediat de unde venise și dus a fost. Pentru Teodosie și pentru Zogru a fost cumplit, căci săgeata era otrăvită cu un amestec care intra greu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cer, apoi rămâne în vârful unui copac fără îndoială, arborele cosmic al vieții, precum cel al Evei sau al hesperidelor, frasinul Ygdrasil al nornelor, socul din Tirol sau chiparoșii perșilor. Făt-Frumos se urcă în copac, ia săgeata și se întoarce plouat, urmat de șapte bufnițe. Cea mai mare dintre ele se vâră în patul lui, iar el nu îndrăznește să se culce din pricina lighioanei; dar, minunată surpriză, ea se preschimbă într-o prințesă frumoasă. Ca s-o păstreze în forma aceasta
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cană; călduri; cămașă; cîrlig; coftă; context; copilărie; demult; distracție; Dochia; elegant; frigă; friguros; frumos; fufaică; gaură; Ghiță ciobanul; haină de blană; haină de iarnă; hăinuță; îmblănit; îmbrăca; joc; să joc; mantă; maro; măsură; meseria cojocarilor; mînă; nașpa; de noroc; oi; plouat; poloboc; portocale; profesor; protejare; rupt; sacou; sat; scoarță; siguranță; stan; stat; stînă; straie; din strămoși; subțire; suman; șapcă; tradiții; trib; trist; urît; vestă din piele; vișiniu; vremuri trecute (1); 793/133/54/79/0 colac: salvare (136); pîine (100); apă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
superior, cu războinici desprinși parcă din Apocalypto (2006) al lui Mel Gibson și ceva decoruri din Mad Max (1979) al lui George Miller, cu Cain-tubal et comp. în rolul bikerilor. Nu e de mirare că tot acest ghiveci a ieșit destul de plouat.
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
goală trapeză (carafa cu vin, ciorba cu de toate ale verii, fasolea gătită, cu salata de varză aferentă, iar carafa cu vin) de către una din dalbele copile în negru, poate doar ea, masa aceasta cuviincioasă, să aline cît de cît plouata dezamăgire. O noapte în luxosul hotel părințesc și, rugîndu-mă celui de sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o șterg humulește. Contact motor. Și urmează cele mai frumoase serpentine pe care, șofînd, le-am
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
profereze, și revenin-du-și parcă încet, strigară, nu ca o injurie, ci ca o scurtă caracterizare psihologică, rostiră cu glasuri obișnuite, în care nu intra nici o idee războinică, ... spuseră pe un ton al lor, cântat, plin de dispreț, doar atât: români plouați!... Vasăzică, numai plouați. Ai naibii, cum de le venise în minte?... Mândrilă speculează momentul aparției adevăraților turci, pe care țiganii, „arși" data trecută, îi cred iarăși munteni —, și prind deodată curaj, amăgiți de gândul că istoria se repetă. „Țiganii - notează
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
parcă încet, strigară, nu ca o injurie, ci ca o scurtă caracterizare psihologică, rostiră cu glasuri obișnuite, în care nu intra nici o idee războinică, ... spuseră pe un ton al lor, cântat, plin de dispreț, doar atât: români plouați!... Vasăzică, numai plouați. Ai naibii, cum de le venise în minte?... Mândrilă speculează momentul aparției adevăraților turci, pe care țiganii, „arși" data trecută, îi cred iarăși munteni —, și prind deodată curaj, amăgiți de gândul că istoria se repetă. „Țiganii - notează el - zicându-și
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
timp din funcție, șeful circulației rutiere îmbătrânise prematur, dar se chinuia să pară drept, jovial și să stabilească dialoguri cu notabilitățile Capitalei, însă puține îl mai luau în seamă. În absența stăpânului său, Codru Furgoteiu se prezenta ca un câine plouat, nereușind încă să se lipească de Gellu Globescu: rămânea, deocamdată, de partea celui mai puternic, chiar dacă acesta se afla la mii de kilometri depărtare de el. Deși continua să fie cel mai apropiat om al ambasadorului itinerant, vistiernicul ezita să
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
cu totul mirosul de fum, ud și cald/ senzația aia de transpirație și floare de fân lipită de vertebrele ascuțite/ nămolul spârcâind printre degetele picioarelor/ în rutele întotdeauna fericite ale vânătorii.". După excursia imaginară la origini, acesta se va întoarce, plouat, în civilizația care îl absoarbe, productivă, prozaică, fără nici un mister: "am vagabondat pe străzi care se bifurcau/ în străzi care se bifurcau la capătul blocurilor faraonice,/ până la casele promiscuurbane/ unde aerul e dintr-o dată mai curat iar pomii însuflețiți/ unde
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]