177 matches
-
care sunt capabili de comunicare directă sau indirectă între ei (în funcție de caracteristicile locale ale mediului) și care rezolvă, în mod colectiv, problemele destul de complexe ale întregului. Din acest punct de vedere, putem realiza o fertilă analogie cu animalele sociale, organismele pluricelulare părând a fi formate din roiuri multiple, organizate ierarhic. Cu alte cuvinte, roiul de celule care formează organismul unui animal pluricelular poate fi conceput ca un roi de roiuri, ca un grandios roi format din roiuri diferite, suprapuse ierarhic. O
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
problemele destul de complexe ale întregului. Din acest punct de vedere, putem realiza o fertilă analogie cu animalele sociale, organismele pluricelulare părând a fi formate din roiuri multiple, organizate ierarhic. Cu alte cuvinte, roiul de celule care formează organismul unui animal pluricelular poate fi conceput ca un roi de roiuri, ca un grandios roi format din roiuri diferite, suprapuse ierarhic. O astfel de imagine poate fi oferită de funcționalitatea integrată a creierului în corp. Pe bună dreptate, Hoffmeyer consideră că, pentru menținerea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Este de-a dreptul impresionantă multitudinea celulelor cu rol în apărarea activă a organismului și capacitatea lor de comunicare și de mobilizare pentru atingerea unui scop unitar - asigurarea imunității. După Jacob Uexküll (1936), prin diferențierea celulelor și a Țesuturilor, organismele pluricelulare au dobândit o capacitate mai mare de a primi și transmite informații, astfel încât să manipuleze porțiuni mai mari ale mediului, atât în timp cât și în spațiu, înlesnind creșterea așa-numitului Umwelt. După cum bine este știut, există o multitudine de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
dintre celulele corpului se conturează ca un mutualism simbiotic, care funcționează pe baza principiilor biosemiotice. În totalitatea sa, situația presupune existența unui univers interpretativ comun. Discursul ecosemiotic stă la baza relațiilor dintre celule, asigurând astfel edificarea unui sistem complex - organismul pluricelular. 8. Tot ceea ce simte un organism are o semnificație pentru el. Hoffmeyer atribuie această declarație lui Uexküll. Fiecare acțiune, care consistă din percepție și operație, imprimă înțelegerea sa cunoașterii obiective și, prin aceasta, face ca relația subiectului să împlinească înțelesul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
semiotică a organismelor vii probează că simbioza, sau mutualismul simbiotic, este considerabil mai răspândită în lumea vie. Și nu este vorba doar de mutualismul simbiotic dintre partenerii unor specii diferite, ci și de relațiile stabilite chiar între celulele unui organism pluricelular. Individualitatea și mortalitatea sunt mai larg interconectate, iar dinamica granițelor dintre parteneri, în timp și spațiu, nu este impusă întotdeauna prin seturi genetice. Edificarea organismului unui animal pluricelular se realizează prin nașteri celulare și prin moartea unor categorii de celule
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
specii diferite, ci și de relațiile stabilite chiar între celulele unui organism pluricelular. Individualitatea și mortalitatea sunt mai larg interconectate, iar dinamica granițelor dintre parteneri, în timp și spațiu, nu este impusă întotdeauna prin seturi genetice. Edificarea organismului unui animal pluricelular se realizează prin nașteri celulare și prin moartea unor categorii de celule. Apoptoza celulară apare ca o condiție firească, impusă de edificarea unui întreg funcționabil. Limita dintre determinare și indeterminare este greu de stabilit, după cum la fel de greu de stabilit este
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
principiu al lui Jasper Hoffmeyer cele mai simple entități posedă reale competențe biosemiotice în celule. Fără existența unui discurs semiotic, organizat după legile gramaticii generative sau, cu alte cuvinte, după legi funcționale perfecte, nu vom înțelege structura și funcționalitatea organismelor pluricelulare. Principiul: corpul organismelor vii este un roi nu reprezintă o simplă metaforă, ci exprimă o organizare funcțională biosemiotică. Celulele unui organism pluricelular depind în existența lor unele de altele și de întregul edificat împreună, însă acesta ar fi nefuncțional dacă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
legile gramaticii generative sau, cu alte cuvinte, după legi funcționale perfecte, nu vom înțelege structura și funcționalitatea organismelor pluricelulare. Principiul: corpul organismelor vii este un roi nu reprezintă o simplă metaforă, ci exprimă o organizare funcțională biosemiotică. Celulele unui organism pluricelular depind în existența lor unele de altele și de întregul edificat împreună, însă acesta ar fi nefuncțional dacă celulele n-ar fi într-un permanent dialog semiotic, într-o continuă comunicare, ce permite constituirea „semiosferei” care reprezintă individul în integralitatea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
care reprezintă individul în integralitatea sa. Nu întâmplător considera Hoffmeyer că roiul celulelor cu rol în imunitate interacționează cu roiul celulelor nervoase în menținerea ecologiei somatice. Două aspecte se detașează pregnant din tezele lui J. Hoffmeyer, și anume: celulele organismelor pluricelulare se asociază și funcționează pe baza unui mutualism simbiotic și întregul corp pluricelular este format dintr-o multitudine de ecosisteme somatice care se constituie într-o totalitate funcțională (Emmeck et.al, 2002). Roiul funcțional de care vorbește Hoffmeyer are la
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu rol în imunitate interacționează cu roiul celulelor nervoase în menținerea ecologiei somatice. Două aspecte se detașează pregnant din tezele lui J. Hoffmeyer, și anume: celulele organismelor pluricelulare se asociază și funcționează pe baza unui mutualism simbiotic și întregul corp pluricelular este format dintr-o multitudine de ecosisteme somatice care se constituie într-o totalitate funcțională (Emmeck et.al, 2002). Roiul funcțional de care vorbește Hoffmeyer are la bază un alt principiu, care ne facilitează înțelegerea multor aspecte legate de nivelurile
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ecosisteme somatice care se constituie într-o totalitate funcțională (Emmeck et.al, 2002). Roiul funcțional de care vorbește Hoffmeyer are la bază un alt principiu, care ne facilitează înțelegerea multor aspecte legate de nivelurile de integrare din edificarea unui individ pluricelular și de relațiile de simbioză. Este vorba de faptul că fiecare organism simte și înțelege ceva despre el. Acest principiu se aplică și celulelor integrate într-un organism pluricelular: fiecare celulă simte și înțelege ceva despre ea. Acestui principiu i-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
multor aspecte legate de nivelurile de integrare din edificarea unui individ pluricelular și de relațiile de simbioză. Este vorba de faptul că fiecare organism simte și înțelege ceva despre el. Acest principiu se aplică și celulelor integrate într-un organism pluricelular: fiecare celulă simte și înțelege ceva despre ea. Acestui principiu i-am putea asocia un altul, care trebuie să lărgească sfera comunicării și a înțelegerii: fiecare organism simte și înțelege ceva despre el și despre sistemele superioare în care este
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unde hrana se găsește din belșug. După care societatea se dezagregă, indivizii se dispersează și fiecare își reia viața separată. Remarcabil în aceste observații este că substanța produsă de amibe, cu ajutorul căreia ele se atrag și constituie o ființă socială pluricelulară, nu e alta decît o substanță chimică foarte cunoscută din alt punct de vedere : adenozina monofosfat ciclică ; ea comandă comunicarea dintre celulele ființelor pluricelulare - cum sîntem și noi - și face așadar din fiecare corp individual o imensă socie tate. Or
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
este că substanța produsă de amibe, cu ajutorul căreia ele se atrag și constituie o ființă socială pluricelulară, nu e alta decît o substanță chimică foarte cunoscută din alt punct de vedere : adenozina monofosfat ciclică ; ea comandă comunicarea dintre celulele ființelor pluricelulare - cum sîntem și noi - și face așadar din fiecare corp individual o imensă socie tate. Or, aceasta este și substanța pe care o secretă bacteriile cu care se hrănesc amibele. Acestea din urmă le găsesc tocmai prin perceperea ei. Altfel
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nu tot asta ilustrează, dacă le acordăm oarecare credit, și cele trei exemple ale noastre ? în ordinea colectivă, expansiunea demografică ne-a apărut ca un ricorso al proliferării canceroase, codul lingvistic ca un ricorso al codului genetic, iar sociabilitatea ființelor pluricelulare ca un ricorso al sociabilității văzute la scară monocelulară. Fără îndoială, Vico își restrîngea teoria la istoria societăților umane așa cum se derulează ea de-a lungul timpului. Dar, dincolo de datele empirice, pentru el era mai ales mijlocul de a ajunge
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să vedem ce și cum la „antipozi“, să mai facem un pas. Marea e conservatoare: În două miliarde și jumătate de ani a fost În stare să Împingă evoluția animală doar până la pești, iar pe aceea vegetală doar până la alge pluricelulare, În vreme ce uscatul, În următoarea mai puțin de jumătate de miliard de ani, a făcut restul, chiar și omul, pentru care plantele au ajuns la grâu și crin. Dar marea e și tentantă: mamifere, vârf al evoluției pe uscat, s’au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Euglena, până mai-mai să ajungă pești. De altfel uscatul, complet steril, le-ar fi condamnat la foame. Cu traista plină cu de-ale gurii - accesul la energia Soarelui adică - plantele leneviseră În tot acest timp, ajungând doar alge, fie ele pluricelulare dar, sătule de decimare, s’au decis să evadeze spre libertatea uscatului. Dar pentru asta au trebuit să se debaraseze de ghiuleaua legată de picior, adică de pluricelularitate, care nu le Îngăduise decât să se așeze pe stâncile scăldate de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s’a „botezat“ ca prima celulă eucariotă, adică cu nucleu. Membrana a protejat-o o vreme, hrănind-o din jur, până ce „subțirimea“ s’a dovedit depășită. Celula s’a „cârdășit“ atunci, cu suratele ei, Îndărătul unei noi membrane, devenind organism pluricelular, sub o piele care adăpostea o nouă picătură din marea vremii. Toate trei „mările“ succesive: mediul intranuclear, cel intracelular, respectiv lichidul interstițial, au fost păstrate apoi cu sfințenie până astăzi, exact cu compoziția aflată la vremurile respective. Tot „cârdășia“, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din marea vremii. Toate trei „mările“ succesive: mediul intranuclear, cel intracelular, respectiv lichidul interstițial, au fost păstrate apoi cu sfințenie până astăzi, exact cu compoziția aflată la vremurile respective. Tot „cârdășia“, dar de-acum Între cele mai diverse/diferite organisme pluricelulare și nu numai a salvat viața de următoarea degradare a mediului. Dar o nouă membrană, cât Terra chiar, era imposibil de realizat. Și a devenit, din pur materială, ideatică: „cârdașele“ au devenit biocenoză, iar membrana relațiile dintre organismele componente ale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i - ca bază a vieții - Întreaga informație genetică, inclusiv câte crăci are de gând să odrăslească; nu și câte va avea... Deci, să luăm o celulă - dintr’o frunză ori un mugure - și s’o forțăm să devină un organism pluricelular, unul regenerat dar care, cu genomul identic, e tot teiul sfânt. Și am convingerea că, În acel moment, vechiul tei se va usca, sufletul lui trecând În cel nou. Dar... De punem o celulă În glastră, pe ea vor tăbărî
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acel moment, vechiul tei se va usca, sufletul lui trecând În cel nou. Dar... De punem o celulă În glastră, pe ea vor tăbărî Încă mai multe celule, dar bacteriene, spre a o devora. Lipsită de integratoarea protecție a Întregului pluricelular, ea nu se poate nici barem apăra, darmite - primul pas Întru reconstituire - multiplica. Deci, În primul rând, e nevoie de un mediu steril, unde e doar celula. Căreia Îi trebuie hrană, de astă dată oferită de noi, căci nu mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
două, patru, opt - mereu dublare - În condiția În care le și asigurăm energetic. Amintita tehnică asta face: asigură celulei - devenită primordială - mediul sigur, În care doar ea e stăpână, și energia; ba chiar și factorul de unitate a viitorului organism pluricelular - căci n’avem nevoie de un pumn de celule identice, ci de un arbore, În care o celulă e frunză, alta rădăcină... - adică fitohormonii. Dirijată astfel, multiplicarea celulară - prima reacție a celulei - și diferențierea - specializarea celulelor fiice spre a deveni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care-i bem ori/și mâncăm zilnic - acesteia cu o alta, străină, nu e pe placul prototipului care e fiecare dintre noi; motiv de stress. À propos: când câteva organisme unicelulare au găsit cu cale să formeze un organism pluricelular, izolându-se În spatele unei piei, au făcut-o Împreună cu oleacă din marea acelui moment, lichidul interstițial de astăzi care păstrează cu sfințenie compoziția aceleia, cu mult mai dulce decât aceea de astăzi. Vorbeam de stress? Păi, În fața lui suntem complet
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iar lacul Începe să capete orice altă culoare: verde, roșu, după feleșagul algelor adică, În amestecul lor, brun. Și capătă alt nume: eutrof, adică bogat În nutrienți. Miau Motiv ca să tabere acolo bacterii, protozoare,... dar și alte heterotrofe, tot mai pluricelulare, c’au ce mânca. Dar au și de ce muri, Moti. De pildă În perioade lipsite de oxigen, fie că algele sunt oprite a-l produce, fie că sunt ele heterotrofele prea multe, fie că algele Însăși Îl consumă, În lipsa luminii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o obține din mare. E mare nevoie de ea, căci orice organism animal, inclusiv omul, reconstituie În sine, mereu și mereu, o „mare“ interioară, lichidul interstițial adică, cu o compoziție sacralizată, aceea a mării propriu zise din vremea nașterii primelor pluricelulare; asta ca să fiu simplistă... Așa vorbind, sunt tentată, eu, picătura de apă, să vă plâng, pe voi dar și pe alții care hălăduiesc pe sare, precum dacii lui Cristi pe oricare prunc: băgați În voi, iar amicul Cristi face din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]