789 matches
-
a petrecut în vechiul Vatican San Giovanni in Laterano, pe care îl străbăteam zilnic, adăpostindu-mă în el din cauza arșiței romane. La un moment dat, am văzut acolo un tablou mare al lui Giotto cu Mântuitorul și cu o pasăre plutind într-un văzduh albastru - nuanța lui Giotto - și care părea lipsit de legea gravitației. Puțin mai târziu am descoperit și ce scria Sfântul Ambrozio despre felul cum trebuie să pictezi, și aceasta a devenit motto-ul romanului de mai târziu
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
evitate. În preajma lui nu sunt corpuri, ci doar cărări. Nu oameni, ci vagi aure de prezență. Așa încît (unul din "testamentele" Sinuciderii din Grădina Botanică) "dacă un pictor mi-ar face, acum, portretul, ar picta o bucată de hîrtie sugativă plutind asupra golului și avînd asupra aceluia efectul astringent pe care-l are asupra epidermei coaja de pe o rană." Scrisul care strînge. Trecutul așezat în note zilnice se versifică, devine cadență, fără să aibă nimic solemn, ci doar o spațiere, un
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
tehnologic decît cea a lui Villiers de l'Isle Adam și posedînd o personalitate cu marca ei temperamentală. Dacă Wall-E este pătrățos și stîngaci, cu binoclul care-i ține loc de cap, Eva este asemeni unui ou, asemeni unui cocon plutind cu grație în spațiu a cărui "față", cu "trăsăturile" schematice ale unui emoticon, afișează niște "ochi" violeți și violenți. Pentru Wall-E se lasă cu coup de foudre, însă micuțul robot trebuie să găsească drumul spinos spre "inima" iubitei sale al
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
pe cineva, dar nu vedeam decât: Am vrut să plâng, dar n-am plâns, probabil că ar fi trebuit să plâng, ar fi trebuit să ne înecăm amândoi în camera aia, să pun capăt suferințelor noastre, ne-ar fi găsit plutind cu fața-n jos în două mii de pagini albe sau îngropați în sarea lacrimilor mele evaporate, mi-am amintit, chiar în momentul ăla, mult prea târziu, că, în urmă cu ani buni, smulsesem panglica din mașina de scris, fusese un
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
că mineriadele s-au mutat din stradă în instituții: în Parlament, la Curtea Constituțională și mai ales la TV. Pe regizorii mineriadelor de astăzi îi leagă, ca și pe cei de acum 20 de ani, ceva comun: umbra fostei Securități plutind pe deasupra lor sau miile de fire cu lumea veche. Strada a consumat ultimele episoade de violență minerească în 1999. De atunci, din zeci de motive, capacitatea de mobilizare a străzii s-a diminuat treptat. Structura societății s-a modificat radical
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
din cei bătrâni. Am cam trăit, Pâcule, și mi-o priit... După o vreme, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Gata, copii! La drum!... Au înjugat și au pornit. Undeva, deasupra Măgurii, și-a arătat bucla alb-aurie un nor plutind singuratec pe siniliul cerului. Moș Dumitru nu a scăpat prilejul să-l înțepe pe Pâcu. Pâcule! Atâta fum ai scos din pâclișâta ceea de lulea încât începe să se înnoureze. Si tu de colo. Un nouraș amărât și gata,tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
marginea orașului. Dumnezeule, ce idee!!!!! Ce idee!!!! Personajul lui va deveni un Tarski al școlii românești în arta furtului de benzină. Da, el va fi acela. Merge pe stradă cu un aer de om fericit pe față, își simte corpul plutind prin aer. Așa trebuie să se simtă cosmonauții când cuceresc spațiul cosmic, nu se poate stăpâni să nu chiuie de bucurie, uaaafff!!!, în văzul trecătorilor care desigur îl consideră țicnit, dar el știa că personajul lui va deveni cel mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
al speranței peste carapacele lucioase, patru-cinci mașini reușeau să scape, apoi deasupra se reaprindea ochiul injectat. Privirea lui sângerie părea că-și bate joc de tot regnul omenesc. Uneori, clipea jucăuș și se stingea, lăsând semaforul complet orb și coloana plutind În incertitudine, reaprinzându-se imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și cocoța pe tron
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmi găsisem nașul. Fusesem curățat de coajă, tăiat felii, fiert, Împănat și servit ca garnitură. Mă simțeam ca un frizer regal care tocmai a ciopârțit urechea suveranului. Ca un dresor de purici dând spectacole Într-o canisă. Ca un balon plutind printr-un poligon de tir . Nu-mi rămânea decât să trag obloanele și să mă apuc de o altă meserie, poate curățător de tancuri petroliere sau controlor al sexului la pui. Dar cum mă descoperise? Ce mă dăduse de gol
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
castravete pipernicit... — Și totuși, nu e nimic din toate astea. — Ai dreptate, Iuffo. Cum naiba faci tu de ai mereu dreptate? Iuffo se gîndi apoi că semăna mai degrabă cu o calotă de craniu. Sau cu o lentilă de apă plutind În văzduh. Sau cu orice altceva rotund și, eventual, transparent. Oftînd, Pumpkin făcu semn unuia din soldații cu cagulă să-l urmeze. Din proprie inițiativă, Iuffo veni după ei. Înaintară prudent de-a lungul plajei. Soldatul mascat Își fixase pistolul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pisică poznașă, cu spatele arcuit, și cu un șoarece taciturn, alunecând spre crăpătură. Cele două animale, Înmărmurite Într-o dușmănie receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră adiacentă. Din aceeași cameră, doctorul Röser se apropie - fără a scoate un zgomot, aproape plutind, ca o meduză În apă. Zărindu-mă, afișă un zâmbet budist. — Ce dorește domnul? Bibliotecarul nu părea să mă recunoască. Cu toate acestea, mi-am zis să fiu precaut. — Bună ziua! Întinzându-mi mâna, am Încercat să găsesc un punct de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar entuziasmat În același timp, dornic să-i aud reacția printre bătăile puternice ale nimii. Dar tot ce-am reușit să disting a fost un țiuit sec, urmat de un clic. Îmi Închisese telefonul. Ziua următoare, cu fulgi de zăpadă plutind În rafale cum se Întâmpla În aprilie, am ajuns cu o jumătate de oră mai devreme - plin de dorințe nebune. Totuși, trecu mai mult de o oră, În ciuda faptului că minutarele ceasului montat deasupra barului păreau a fi bolnave de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decorator. —Milton, nu cred că-mi permit să te angajez, i-am spus, convinsă că asta Îi va domoli elanul. Nici un răspuns. M-am Întors și am descoperit că Milton ieșise din cameră. Câteva clipe mai târziu l-am găsit plutind ca un nor portocaliu prin dormitorul principal. Cred că aici ți-ar trebui aspectul acela de terminat-dar-neterminat. Nestudiat. Ca și cum ai fi făcut finisajele tu Însăți, dar cu maximă perfecțiune. Ai nevoie de o tăblie de epocă pentru pat, tapet chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de ori) doar în momentele ciudate, atunci când cerul se înnegurează a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima (cu Pipiță) într-o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai uitat privirea într-un borcan de muștar. Se prea poate ca în acele clipe să se rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Am lăsat cărțile să-mi intre-n vise și, uneori, m-am visat și eu În cărțile respective. Am ținut-o pe Natasha Rostova de mijlocelul fin, i-am simțit mîna odihnindu-mi-se pe umăr și am dansat, aproape plutind În cercurile valsului, alunecînd de la un capăt al parchetului strălucitor al sălii de bal pînă la celălalt și ajungînd afară, Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vadă ce conține acesta, vîra iute articolul de contrabandă Într-o pungă simplă maro pe care scria PEMBROKE BOOKS, Însă nu Înainte ca o aromă de Paris - Gauloise Bleu și vin roșu și miros de țeavă de eșapament - să iasă plutind din seiful deschis pentru a se topi În mirosul de cafea ce se ridicase la tavan. Iar eu mă gîndeam, bietul Norman, are și el nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care-l purtam în buzunar, nici să-i infig un stilet în rinichi n-aveam chef. - Hai, cheamă-l pe Șefu’, am repetat idiot. - Șefulee! Danee! strigă nebuna. Hai că am probleme cu un căcănar aici! Șeful, Dan, apăru parcă plutind în cele 150 de kile din care era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei, am început eu, este sub orice... Dar Pascu m-a întrerupt, cuprinsă de furiile iadului. - Auzi, Dane, ce vorbește găinarul ăsta nefutut! Numa’ ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Primul lucru pe care-l scot din șosetuța mea este un ursuleț koala de pluș, din ăla care-ți prinde creionul cu labele lui pe arcuri. Asta mă cred părinții mei. Mama îmi dă ciocolată caldă cu bezele în miniatură plutind pe deasupra. Eu zic: — Mersi. Sub micuțul koala e o cutie pe care nu reușesc s-o scot. Ai mei încetează orice activitate, se apleacă peste ceștile lor cu cafea și se uită fix la mine. Perry Como cântă „Oh, Come
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zăpăcită, din pricina rapidității și îndrăznelii sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai rapidă și mai îndrăzneață. Chiar viața se trecea mult mai repede. Părea că în față se înalță o oglindă către care se îndreaptă cu pași din ce în ce mai mari, aproape plutind, o oglindă încă neclară, încețoșată. Nu știa ce va ajunge să vadă în ea, multă vreme nici nu l-a interesat, era prea interesantă calea, drumul, decît ceea ce îl aștepta la capăt, însă, încetul cu încetul, în suflet s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu siguranță lumina senină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sâsâind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tânărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într‑un suflet pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul de croazieră scufundat, apoi se dă legătura corespondentului de la fața locului, și vezi un vapor răsturnat și punctele portocalii ale vestelor de salvare plutind în jurul lui. Pe al doilea monitor, spune blonda, e ceva și mai trist. Acolo, în colțul celălalt, îl vezi pe fraierul care a intrat în segmentul A al programului, un babalâc care și-a pieptănat peste chelie șuvițele de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]