979 matches
-
mulțumesc mult pentru grija dumneavoastră. Orice scrisoare e importantă dacă nu e factură. - Și alea sunt importante. Dacă nu le plătim la timp, plătim mai mult după. - Fiecare lucru trebuie făcut la timpul său pentru a nu fi penalizați ulterior. Poștașul își luă rămas bun, iar Karina îi mulțumi încă o dată pentru gest și coborâră împreună. Ridică corespondența cu o ușoară strângere de inimă. Printre revistele publicitare și două facturi nu mai găsi nici un plic alb. De ce mai aștepta un semn
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tânără bronzată). Monica:Bună ziua!Aici locuiește Americanu? Nelu:Nu stă aici. Costel:Ce doriți de la dânsul? Monica:Am citit un anunț pe un stâlp de cafenea:”Inchiriez o cameră pentru o persoană fără obligații.Adresa: strada Brațul Borcea nr.15”. Poștașul m-a îndrumat aici.E liberă? Nelu(către Costel):A venit pentru cameră?! Coste:Da,e liberă! Nelu(către Costel):Popa a fost fair-play. (către Monica)Păi,să vă arătăm camera. Poftiți!E la etaj!(O conduce la etaj) Scena
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un timp, nu-i mai trecuse nimeni de poarta aia legată cu sârmă. Auziseră că Zamfir se luase la bătaie, în celulă, și înfipsese un cuțit în burta unuia. Și că avea să stea acolo, după gratii, mult și bine. Poștașul se exprimase chiar așa, mult și bine, după ce-i dusese lui moș Zamfir o hârtie. Mult mai era cum era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am bălăcit până am simțit frisoanele. Lord înota pe lângă mine. Și lătra. Doamne, ce mai lătra! Am uitat să vă spun că Lord lătra aproape tot timpul, nu numai în apă. Era un câine cu personalitate, așa s-a exprimat poștașul, într-o după-amiază ploioasă când adusese niște facturi de-astea aveam tot timpul parte, indiferent de anotimp și tata înjura de mama focului, de dumnezei și de alte alea, știute numai de el. Era o zi tare frumoasă, de vară
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
poștale, mandatelor de pensii etc., aparține de Oficiul Teritorial de Poștă Pașcani. Diriginții de poștă de după război au fost Gheorghe Caba, Maria Caba, Ioan Calistru, Dumitru Bitter (19621997), Niculina Grigorie (1997 2003), Ana Budușanu (2003 - 2009), Camelia Mitrea (2009 - prezent). Poștași: Sandu Butnaru, Vasile Miron, Petru Spataru, Lucica Spataru, Nicolae Spataru, Mina Muraru, V.Mărculeț, I.Tiron; M. Prisacaru, Valerica Ionică, Aurica Camer, Aurica Spataru - telefoniste; M. Rotaru, P. Muraru, întreținători de linie. COOPERATIVA DE CREDIT. Prin 1925, învățătorul Vasile Pienescu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
și-am dat la o parte cartea pe care o aveam alături. Nu voiam să mă scald. Voiam să citesc, dar apa prelinsă din jgheab uda și mânjea paginile. Marea asta era un cimitir enorm. Învățătoarea murise. Și primarul și poștașul. Cum nu existau morminte să povestească despre aceste morți, putea fi adevărat sau nu ce se zvonea despre ele. Ploaia ștergea toate amintirile. Nimeni nu se mai gândea să mănânce. Nici măcar Wilson. Mona, a zis Wilson din ușă. Mă cheamă
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Dar nu mi-am urnit picioarele de pe trepte. Cuvintele mele trădau și ele delăsarea și lipsurile zilnice. La răstimpuri, un avion, mai degrabă nechibzuit decât îndrăzneț, se aventura să decoleze pe furtună și ploaia îl făcea una cu pământul. Pe poștaș nu l-au omorât. A murit într-un accident de avion. Nici contrabandistului nu i-au venit de hac. Chiar și învățătoarea ar fi putut fi una dintre victimele accidentelor de avionetă. Zborul cu avionul era singurul mod de a
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
fost săraci...”. Este prezentată ca fiind o persoană luptătoare, dornică să Își depășească condiția socială, În ciuda descurajărilor pe care le primea din partea persoanelor din jur, fie acestea prieteni, rude rău-voitoare sau profesori de la școală: „... «A, da... tu ești fată de poștaș... analfabetă și tu nu poți mai mult decât, [de exemplu, să ajungi secretară»... În clasă nu era privită foarte bine... colegii ei făceau parte din familii foarte bune... și atunci diriginta ei din clasa a VIII a i-a spus
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și tata este dispecer șef la o fabrică din [...]. Pentru mine, mama a fost un exemplu În viață datorită faptului că părinții ei au fost săraci la viața lor... adică bunica mea a fost casnică toată viața, iar bunicul era poștaș, sau factor poștal, cum se spunea pe vremuri... Iar bunicul nu a lăsat-o pe bunica să se ducă la servici, pentru că ele au fost trei fete și se considera pe vremuri că să crești trei fete este ceva foarte
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mai lucrează; acum are 42 ani. La mama am apreciat foarte mult că a fost o luptatoare; ea a vrut foarte mult să Își depășească condiția de acasă și felul cum era ea privită: «A, da... tu ești fată de poștaș... analfabetă, și tu nu poți mai mult decât, (de exempluă să ajungi secretară». și-a dorit foarte mult să Își depășească condiția; În clasă nu era privită foarte bine... colegii ei făceau parte din familii foarte bune... și atunci diriginta
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect. eu, ca un iubit corect, le-aș fi luat pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și nemiloase vor să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ce scriu gazetele... Mai încape vorbă, moș Dumitre? Moșneagul grăise parcă jumătate în șagă, jumătate serios, dar se ținea de cuvânt, ca și cum ar fi făcut jurământ. Marțea, când se întorcea de la târg, se oprea întâi la primărie: „Iaca o sosit poștașul. Uite colea ce teanc de jurnale ți-am adus. Numai să nu-ți uiți făgăduiala.” Care făgăduială, moș Dumitre? Păi, cum rămâne treaba cu școlitul? Vorba ceea: „Să nu mor prost”. Uite cine vorbește de prostie. Apoi, dacă toți ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
unul obișnuit, ci un copil foarte sensibil care nu pierdea nici un prilej să-i amintească cât de mult dorește să-și cunoască tatăl, să-l iubească, să se bucure de ocrotirea acestuia. Bărbații constituiau pentru Răducu adevăratele modele. Cunoscuse un poștaș, un fotbalist, un vânzător de înghețată, un nene care vindea ziare la chioșcul din centrul orașului... s-ar fi bucurat mult ca unul dintre ei să fie tăticul lui. * Simona își amintea cum într-o zi, când îl aducea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc nu cred că-i nevoie să mai intru acum în sufletul ei și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
le spusesem adevărul. Îi mințisem că aveam vacanță, dar de fapt gândeam să nu mă mai întorc înapoi, ci să muncesc cu sora mea împreună. Tata parcă bănuia ceva, dar nu-mi zicea nimic. Într-o bună zi, ne aduse poștașul o telegramă. Era pentru mine. Trebuia să mă prezint urgent la universitate. Sărmanii mei părinți, nu înțelegeau ce făcusem. Nu-și puteau imagina că aș fi putut face ceva rău, fapt pentru care aș fi putut fi exclusă din universitate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un privilegiu absolut să aibă un statut social atât de special, atât de aparte precum cel al vrăjitorilor. Un statut plin de respect și măreție: intermediar Între cer și pământ... Un soi de mesager sacru, de - am spune noi azi - poștaș Între Dumnezeu și oameni. De câteva zile piciorul mă sâcâie Într-un mod de nesuportat: furnicături, mâncărimi, junghiuri tăioase. Ar trebui să mă vadă un doctor, să-mi facă un calmant intravenos, ceva ameliorator. Ar trebui... dar nu mă bizui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi venit mai greu cu spionajul! Dar mai sunt și altele: spre exemplu Vera Atkins, tot româncă, pe care unii o considerau... Se auziră niște bătăi În ușă, Într-un fel cunoscut. M-am ridicat să deschid. Era dom’ Petrică, poștașul, care-mi aducea pensia, Împachetată toată În zâmbetul său larg, știind că mă va face fericit pe moment și că va primi și el un bonus pentru gestul său de a-mi aduce banii acasă. Am schimbat câteva cuvinte (avea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prea lejer dincolo. Numai tâmpenii și ifose. Mă uitam la el cum se umflă ca un broscoi de importanța funcției lui și mă mângâiam la gândul că, peste un an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care să-i aducă pensia. Mai era însă până atunci, moșul dorindu-și mai mult ca sigur să moară eroic peste încă un deceniu, două de acum încolo, perorând senil în amfiteatru, dinaintea unor studenți plictisiți care să-i amintească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și neutronii micii noastre comunități, iar dacă, prin absurd, cineva ar fi reușit totuși acest lucru, toată lumea noastră s-ar fi spart În bucăți și respectivul ar fi fost aspru pedepsit. Într-o zi, tata a venit de la serviciu (era poștașul cartierului) cu vestea cea mare: primise o ofertă ca pilot de crash-test la Marele Accelerator de Particule CERN din Elveția. Ce frumos suna: Elveția! Îmi imaginam că acolo fermionii curgeau În șuvoaie albe și mătăsoase, că nici una dintre horele și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp, se pare c-a vrut doar să se distreze. Cât despre noi, după ciocnire am Încercat să ne Întoarcem acasă, dar locuința noastră fusese și ea spulberată și azvârlită Într-o nebuloasă Îndepărtată. Tata nu s-a reangajat ca poștaș (de altfel, apăruse Între timp f-mailul, poșta fotonică, așa că nimeni nu mai avea nevoie de lentul quarc pentru a trimite vești) și a scris o carte de memorii despre Întâmplarea ai cărei eroi fuseserăm, intitulată Ziua În care Pământul a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate, cu o ironie tandră, cu un sentimentalism la vedere, cu cunoscutele efuziuni și zburdălnicii pe care le-am văzut și în Underground (1995) sau în Vremea țiganilor (1988) și mai ales
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
cînd unul, cînd altul. Povestea de dragoste rămîne la marginea războiului, îl suspendă pentru o clipă, așa cum patul cu îndrăgostiți se găsește suspendat deasupra pădurii, iar regizorul apelează la un colaj cinematografic naiv, ca în jocurile copiilor, așa cum primarul și poștașul, plecați la vînătoare cu fanfara după ei, fac tumbe pe zăpadă. Lichidat de concurență, primarul suflă în goarnă în timp ce sîngele îi năvălește pe gură, iar trupul său se rostogolește neverosimil de mult pe zăpadă, mișcare căruia îi răspunde în ecou
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
ți-ar fi ieșit mai bine, norocosule, e ca și cum dintr-un singur foc ai împușca doi iepuri, se gîndește. în scaunul său cu rotile Bătrînul întoarce pe toate fețele bucata din România liberă, Scînteia, Adevărul, Viitorul, Drumul nou, pe care Poștașul i-o strecoară pe sub ușă, și simte că e din nou în pragul unei crize de nervi care o să-i dea palpitații. După cîte servicii mi-ai făcut, nu mă poți refuza chiar acum, îi spune trăgînd zăvorul, deschizînd larg
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]