793 matches
-
albastră, de culoarea unui cocteil. Marele Rigoberto tocmai Își termina numărul cu un pumn strâns dramatic la piept: N-au găsit nimic În casă, ah, Doamne, nimeni nu-i văzu cealaltă față. Cugetară deci: „De ce n-am lua ale muncii poame și n-am face din a Închide ochii o artă?“ Trecuse un sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în piept, să insulte, să pufnească din nas disprețuitori și, mai devreme sau mai târziu, să lovească. Ah, și mai știu, geniile astea, să iasă la pădure înarmați cu o pușcă, să răpună căprioarele nevinovate, căprioarele care noșn3 liniștite cu poame și cu iarbă, iar apoi își văd de treabă. Fără să supere pe nimeni. Voi, goimi proști ce sunteți, vă întoarceți acasă duhnind a bere, cu muniția terminată, cu un animal mort (înainte vreme viu) legat fedeleș de fiecare aripă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi văzut-o pînă acum. Tu nu vezi decît femeile ce vin la teatru rîde secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar în timpul petrecerii ce a urmat căsătoriei, și atunci era crispată, la pândă, gata să dispară dacă-și imagina că este amenințată de vreun pericol. I se urăște omului și de o poamă dulce, darămite de aguridă! Acum vine să mi se plângă, vezi, Doamne, am avut dreptate! Ovidiu e așa și pe dincolo, eu ce să-i fac, ce să-i fac dacă n-a știut să și-l țină. Nu mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O să te-nvăț să săruți, a declarat Iordan. Să nu începi dragostea prost. Ferească Dumnezeu s-o începi prost". Gustul sîngelui izbucnit pe buza de jos era dulce-acrișor. Semăna cu gustul de vișină metisă. "Și tu ești dulce-acrișoară. Ca orice poamă dată-n copt. Îmi lasă gura apă după tine. Du-te, trăiește cu 120 pe oră". I-am purtat sărutul, proastă și fericită, toată seara. Mă simțeam numai cap. Mă gîndesc la floarea cu cap de fată din bestiarele Evului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sau dă în muguri, piatra se desface nisip sau încolțește floare, grinda sugrumă razele lunii sau odihnește zborul. Semnul șarpelui, foame și sete deopotrivă. Nedefinit ești, Doamne, în intenții! Cu mană ai hrănit evreii izgoniți din Egipt. Cum se cheamă poama ceea ce-mi lasă gust de lumină și întuneric în cerul gurii? Este Dragoste! Moare apa în setea de nor, moare pâinea în foamea de păsări, moare Dumnezeu în nostalgia icoanei. Cine este mai singur: cel ce a inventat singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe sub fereastră, parcă sunt decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva, se chinuiau să salveze satul de lipsa absolută a arborilor rodi tori. Iar vița-de-vie, afară de cîteva
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu lipseau de pe masă tăițeii și lăștile cu brînză, guiașul, plăcintele cu curechi și cu cartofi, popricașul de pui cu smîntînă, cîrnații făcuți ca la șvabi, zupa cu găluște, zama cu groscior pe poame ca vișinele ori cireșele, iar la sărbători, fiert Îndelung, cîte un bograci, un laboș de gomboți cu prune bine tăvăliți prin pesmet și o tavă de haioșe. Greu a fost numai cu varza acră. PÎnă n-a bătut bucovineanul Întregul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
găsî un copăcel să-l răsădesc așa de bun venit lui Tudorel. Să creascî odată cu el... N-a fi rău să găsesc și un butaș-doi de vie, pe care sâ-i pun În spatele casîi... A mânca și băietu’ un struguri de poamă... „Vezi tu ce Înseamnă țăranul gospodar? N-a lăsa locul gol, ferita Sfântului. Și unde mai pui că pomul și vița vor crește odată cu băiatul!” - a apreciat gândul de veghe. „În multe locuri din țară a sădi un pom când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele lui Constantin-hicleanul în spate și în coaste, era mai mult decât o simplă amenințare. Hrana lipsea cu desăvârșire. Apa de băut așijderea... Noroc de ploi și de fulguieli... Caii rodeau scoarța copacilor. Poamele ce se mai găseau prin livezi pricinuiau pântecărăi sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
insistând. -Nu se poate, cum să pleci așa de la mine, ce să ți dau eu? -Te rog, moșule, să înțelegi, noi avem pomăt, adevărat este că nu-i unul mare, dar de pe urma acelor copaci ne hrănim cu tot felul de poame meri, peri, nuci, goldane, perje, ce să-ți mai spun, până și curcudele avem, ca să mă crezi, când treci odată pe cotul nostru, strigă la poartă, să ți arăt, să nu crezi că mă laud. Mă uitam la el și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cocostârcii fac de rond pe vale, prin grâu pitpalacii își caută prepelițele anunțându le unde sunt și pasărea măiastră, ciocârlia, urcă la ceruri unde mulțumește divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am compus și am închinat poezia: „Splendoare.” După ce am trecut de vârsta maturității, am revenit în pădurile natale unde am găsit același
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în pădure răcoare, se auzea și un concert nemaipomenit al păsărilor din acea pădure. Am străbătut pădurea la pasul calului ceva timp, apoi am pătruns într-o poiană deosebit de frumoasă. În mijlocul ei străjuia un măr bătrân cu ramurile încărcate de poame. Pe liziera pădurii, de la rădăcina unui fag, ieșea un izvor ce susura pe calea care o urma către vale. În rest, iarbă multă presărată cu foarte multe flori divers colorate. Albinele abia mai puteau căra polenul colectat din flori. De
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
asculți, totuși, ca pe difuza melodie a vieții, asta sînt perechile de linii, spunînd, în mai împrăștiate cuvinte, ce spune poezia dintotdeauna. Că mersul omului, în șiruri niciodată drepte, e scris de ciudatul comerț pe care-l fac păsările și poamele cu stelele. Din cînd în cînd, căzătoare. Foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzută a pupilei" (I) sînt tablele de argilă pe care se scrie această poezie pe cît de vanitoasă, pe atît de fragilă. Și nu fiindcă verbele ei
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
Dacă Răpciune e cald, Brumărel (Octombrie) e rece și umed, scrie adevarul.ro. Credințe populare Dacă rândunelele pleacă devreme, e semn că iarna va veni repede. Dacă înfloresc scaieții în această lună, toamna va fi frumoasă. În septembrie începe culesul poamelor și se pregătesc gropile pentru altoi. Tradiția împarte luna septembrie în: Săptămâna Sântămăriei Mici, Săptămâna Strugurilor, Săptămâna Averii și Săptămâna lui Mioi. Prima săptămână din lună îi este dedicată Sfintei Fecioare Maria. Săptămâna a doua este cea în care se
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]
-
în plâns, cu folos liric; alături de exotism și umor, cucerește împletirea postmodernă a mai multor straturi culturale (de la homerica Odisee la Edwin Lugo): ŤMagdalena, o fată de la câmpie/ unde se-mbrățișează Apure cu Orinocco/ era o plăsmuire din ierburi și poame/ Ťuna chica llanera de pura cepať/ cu arome de roșcove și odolean.../ În ajun de Crăciun/ boabele de cafea dădeau în copt roșu/ buzele ei ardeau în pâlpâiri stacojii, aidoma;/ și legăna brațele moi/ cu miez din nectar de lechosa
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
trimitere la lictariu: un ardelenism (împrumut din maghiară), explicat la rândul său ca „miere de prune". În uz și în dicționarele ulterioare, acest sens se va impune tot mai mult: la Șăineanu, în Dicționarul universal, magiunul este și „fiertură de poame" - „magiun de prune, de struguri, de dovleac", iar la Candrea - „pastă făcută din poame fierte", „de prune, de gutui". Sinonimele sale regionale sunt povidlă (împrumut din ucraineană și poloneză) și pecmez (tot din turcă, ca atâtea alte dulciuri: peltea, șerbet
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
de prune". În uz și în dicționarele ulterioare, acest sens se va impune tot mai mult: la Șăineanu, în Dicționarul universal, magiunul este și „fiertură de poame" - „magiun de prune, de struguri, de dovleac", iar la Candrea - „pastă făcută din poame fierte", „de prune, de gutui". Sinonimele sale regionale sunt povidlă (împrumut din ucraineană și poloneză) și pecmez (tot din turcă, ca atâtea alte dulciuri: peltea, șerbet etc.). Dintre celelalte cuvinte ale seriei, gem (pasta obținută din fructe fierte, cu adaos
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]
-
mic ca la un bolnav contagios izolat de lume, mi-au examinat fruntea și cartea, apoi pe un ton aspru: treci la școală, derbedeule, și lasă omul să muncească! Nea Gheorghe sta lângă mine cu un aer vinovat, îmi adusese poame noi dintr-un măr nedescoperit încă, stă aici și citește, domn' director, nu scap de el, dar nu face alte prostii. După ore am revenit de câteva ori, până să cadă bruma, în grădina cu citanie pe furate, adevărat locus
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
pe care le emit religiile sînt patente. Cu un singur exemplu: potrivit Bibliei, vîrsta Pămîntului e de 6000 de ani. Chiar și numai acest amănunt face ca un vulpoi rafinat precum Carl Sagan să înceapă să vadă în religie o poamă putredă. De fapt pe renumitul astronom nu religia îl preocupă, ci pătura de idei care plutește în capul celor care sînt legați prin ea. Nu pravila bisericească, ci schemele teologice. Nu rînduiala pămîntească, ci teoria macră înfățișată ca revelație divină
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
înțeles cum s-a născut în el gustul pentru imaginar, Márquez se referă la o zonă a Columbiei în legătură cu care se povesteau minuni. Tot ce relatează mi se pare anost: „Se spune că în mijlocul ei se află un copac cu poame de aur, de trunchiul căruia era legată o luntre care, în fiecare zi de 2 noiembrie, Ziua Morților, plutește singură până la țărmul celălalt, păzită de caimani albi și de șerpi cu clopoței de aur...” Am să reiau Toamna patriarhului (veacul
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
parcă îngropate în pământ sub cerul străin și el pe care se fugăreau nori albi, iar noaptea se aprindeau alte stele decât cele știute dincolo. Altfel de azur, mai adânc, iarbă până la brâu și ape iuți de cleștar. Altfel de poame, chiar și altă dulceață a a aerului...”. Și, pe urmă, ca în Deșertul tătarilor, celebrul roman al lui Buzzati: „Dar și pustietate cât vezi cu ochii, de care poți să-ți dai seama ce înseamnă cu adevărat doar dacă încep
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]