1,541 matches
-
pur și simplu un colaj din toate producțiile sale de până acum, si, în plus, un colaj de mâna a doua. Vis mi s-a părut neconcludent. Are, totuși, cateva (puține) elemente originale, dar formulă spectacolului este aceeași. Mai multe poante și chiar scene întregi sunt reciclate din spectacole mai vechi. Singurul lucru nou în aceste două spectacole sunt implicațiile filosofice. Pentru că n-aș vrea să credeți că doar Peter Brook e-n stare de așa ceva. Nu, are și maestrul Puric
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
regăsim aceleași idei în spectacole, prelegeri, cărți. Doar totul este ‘one mân show’. Cred că ai descris perfect senzația care ți-o da un spectacol Dan Puric - ceea ce face el acum face pentru fani, pentru cei care îi știu toate poantele și toate replicile și totuși le savurează de fiecare dată când le văd; pentru un outsider că ține sau ca mine senzația de excludere și de plictiseală este perfect naturală... Îți mulțumesc pentru textul acesta, care mi-a mai redus
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
o glumă născută într-o seară târzie după câteva pahare băute cu prietenii: o zi de progenitura de bani gata (știu că e costisitor, dar cineva, cândva, știu sigur, tot îmi va oferi cadoul asta) E drept că mai reluasem poanta de câteva ori, dar eram absolut convins că nimeni nu și-ar bate capul să pună în scenă o asemenea năzbâtie. Când am văzut capul de știre, mi-am dat seama că-mi subestimasem prietenii. Rădeam deopotrivă de naivitatea mea
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
au combinat, iar poza asta mi s-a părut relevanță: http://twitpic.com/rg9mx ce imaginație...ai plantat până la urmă cu nitoiu și caragea... brilliant Din păcate, mai grav e când nu e o glumă. Eu pățesc ceva asemănător, fără “poanta” finală însă, de vreo luna. Am fost la poliție, s-a aflat că e cartelă, nu abonament, și din momentul acela, s-a împotmolit investigația. Sfatul a fost să-mi schimb numărul, ceea ce refuz. Sunt mai căpoasa că un berbec
Telegraf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82673_a_83998]
-
uitare. S-a făcut mielul care suflă aburi cu o nară asupra lumii. Ca iarba să crească, să iasă de sub creasta humii și să străpungă. Viața mea s-a făcut un banc bun. O glumă de-a dreptul existențială. O poantă aproape hilară. 2. Tînăr sînt, de tine moarte nu-mi pasă Da, da, viața mea a curs din mine în afară. Sub rîuri de sînge, Care s-a închegat. Sub rîuri de urină, lacrimi, sudoare. Care din mine au izvorît
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
mai știu ce faci. O mai ții minte pe Iulia, tristețea și nedumerirea noastră? Iulia te iubea mai mult pe tine, ăsta e adevărul adevărat, deși n-ar trebui să ne dăm mari cu asta... Unde ești? Unde mai rulează poantele tale năucitoare? Am auzit că a murit taică-tu și toate orele noastre s-au răsucit în ochii mei ca un film mut. Te-am rănit de multe ori. M-ai rănit și tu. N-am putut să-mi aduc
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
aerul său "îngeresc". Ceea ce viza el, deloc inocent, era prejudecata persistentă (în pofida gesticulației avangardei), a poeziei sublime, cu limbajul ei postromantic, "deliricizată" într-o manieră șocantă, ca într-o primă Ars poetica stănesciană, datată 11 martie 1955, pentru a cărei poantă finală l-ar putea invidia orice dezinhibat autor postdecembrist, cititor prin cenaclul "Euridice": "Cuvîntul moare în tăcere Se abate înjunghiat de vis și vrea bacșiș și vrea durere, și-ntinde pumnul drept, deschis Atîta aur pe icoane prea în zadar
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
romantice din poeme-joacă scrise în timpul cursurilor din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o balenă): șocul neașteptat al poantei finale cum am văzut în Ars poetica. Venită după întreaga desfășurare a textului într-un registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
registru "înalt", poanta prozaică dată brusc la sfîrșit, schimbă deodată sensul, răsturnîndu-l prin relativizare și ambiguitate, ca în Iarnă tîrzie cînd, după o fastuoasă reverie poetizantă apare pedestru ultimul vers: "Mai mi-au căzut azi noapte-n vis trei dinți". Poantele acestor parodii erau menite, în gîndul poetului, să contracareze gravitatea obosită a poeziei înaintașilor și să contrarieze orizontul serios al așteptării contemporanilor. Ca și tablourile naturalist-sordide din Argotice. Realizate minuțios, cu grijă pentru detaliul verist și derizoriu al mediului periferic
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
clujeni spre București poate fi stopată prin schimbarea politicii culturale a orașului. Reinventarea festivalurilor culturale și organizarea unora noi trebuie să fie paradigma în Cluj-Napoca, pe viitor. La mijlocul anilor 1990 am organizat împreună cu poetul Dumitru Cerna și criticul literar Petru Poantă, cu sprijinul scriitorului Constantin Cubleșan, celebrul Festival de poezie Orfeu. Acesta s-a desfășurat doi ani la rând, în două ediții excepționale, care au strâns elita vocilor lirice din România și s-a încununat cu mai multe volume recunoscute de
LA POEZIE, BUCUREŞTIUL A LUAT FAŢA CLUJULUI! DEOCAMDATĂ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380631_a_381960]
-
o călătorie în care poveștile sînt spuse în ritmul aiuritor al cailor, povești despre cutume și tradiții, despre aventură, despre poezie, despre pericol, despre emoție, despre libertate, despre noapte și despre zi. De multe ori, genul de umor și de poantă m-a dus cu gîndul la filmul Pisica neagră, pisica albă, al lui Emir Kusturiza. Din cînd în cînd, aventura se oprește, parcă, iese din timp, și o mireasă merge în cercul arenei pe un cal alb, ireal, fluturîndu-și, la fel de
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
microbii fac posibilă viața lumii întregi! Trăiască microbii." Mai e nevoie de volumul doi? Nu... O cărticică din care nu se mai scriu (vai ce searbădă, glossy și bătînd a reclamă e, azi, medicina popularizată...), cu umor și ironie, cu poantă și antifrază, pe care bine-ar fi s-o avem din nou, cu ilustrațiile ei naive, din vîrsta eroică a microscopiei, chiar într-o mică ediție de lux.
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
adusă mortalității, nu fără un anume umor întunecat"), nu regula. Prea puțini critici au luat comedia în serios, dacă îmi permiteți... Englezii sînt campionii ignorării umorului, vezi BBC-ul și British Film Institute, ale căror cronici trec complet sub tăcere poantele negre la care te-ai fi așteptat ca ei să fie (cei mai) sensibili. Recepția americană a MDL permite însă reîntoarcerea lungmetrajului pe toate fețele, dar și transformarea lui, acea reconfigurare de care vorbește Ricoeur și pe care o tot
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
asta, o schiță absurdă pe canava de Viețile sfinților, ia drept subiect spovedania unui arhimandrit muribund, care suprima oameni de stat folosindu-se de... purici. Acum, că biserica s-a tot amestecat în politică nu-i o mare descoperire, dar poanta adastă la sfîrșit: "- E roman, nu zic ba, zise după o pauză al doilea romancier, dar sfîrșitul mi se pare cam moale. - Am alt sfîrșit, răspunse primul romancier, scoțînd din buzunarul jiletcii o cutioară de sidef. Mi-a lăsat cutia
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
o ia următorul. Ajutată și de un mic rușfet (două cămăși din magazie pentru ordonanțele generalului), acțiunea iese bine. Garnizoana următoare, Focșani, e pusă, telefonic, în gardă: "Aici l-am dus bine... Nu cu preșu'... cu cămașa! Să trăiți!" Curat poantă de schiță ŕ la Caragiale, speculînd umorul unui absurd lucrativ. Cît despre volum, ca și Paradisul suspinelor (cu mina lui post-simbolistă), face proba unei avangarde date puțin înapoi.
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
redactor-șef), Cristian Negoi, Andrei Potlog, Mihaela David, Adrian Preda, Alina-Alexandra Ionescu, Alexandru (nu Alex!) Ștefănescu și al colaboratorilor lor apropiați: Călin Căliman, Irina Petraș, G.G. Constandache, Henri Zalis, Adrian Mihalache, Victor Scoradeț, Cristina Sârbu, Lucia Hossu-Longin, Claudia-Maria Radu, Laura Poantă (autoarea vignetelor rubricilor), Mircia Dumitrescu (căruia i se datorează viziunea grafică). Revista are un îndepărtat trecut deocheat (la apariție, în 1881, la Iași, era marxistă), dar în prezent este o doamnă respectabilă (cum ne avertizează subtitlul ei, adăugat de Nicolae
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10631_a_11956]
-
sală - între spectacolele pariziene din ajun și cele din a doua zi, spre care au plecat în aceeași noapte din România. O notă aparte a adus coregrafia lui William Forsythe, de acum și el un ,clasic" al dansului modern pe poante, prin fragmentul prezentat din piesa sa în the Middle... Somewhat Elevated, în buna interpretare a lui Marie Agnes Gillot și Yann Saiz. Prezența în recital a lui Marie Agnes Gillot, remarcabilă interpretare a unor creații de dans de factură contemporană
Stele fără strălucire by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10024_a_11349]
-
și penița, iar mai nou, computerul. Pentru portrete uzează de pastelurile cretate deoarece, afirmă el, s-a molipsit de la PopaS. Pastelurile permit niște efecte deosebite, care parcă dau viață portretului. L-a admirat dintotdeauna pe Mihai Stănescu pentru linia și poanta să fină cu care abordează subiectele. În România, caricatură e acidă și doare Criști e de părere că în România caricatură este acidă și uneori chiar doare când lovește acolo unde trebuie. O caricatură pusă în pagina la locul potrivit
Agenda2004-48-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283088_a_284417]
-
furtună de nisip i-a încurcat socotelile și a trebuit să strângă repede lucrările. Dar avea în geantă o caricatură cu Ben Laden, drept pentru care i-a propus ministrului român să îl predea pe terorist americanilor. Acesta a gustat poanta, astfel că la întâlnirea cu americanii a predat caricatură comandantului acestora. Toți cei prezenți s-au amuzat copios. În 2004, tot cu o delegație a M. Ap. N. , a fost în Afganistan, la Khandahar. Aici a stat vreme de o
Agenda2004-48-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283088_a_284417]
-
Mircea Mihăes își încheia nu demult un articol zicînd că înțelege "în fine, de ce a falimentat cinematografia românească: pentru că platourile de la Buftea s-au mutat, în corpore, pe scena politică" ("Buftea politică", R.l., nr. 23 crt.). Nu era decît o poantă finală, într-o radiografiere de panopticum satiric a mediilor politice actuale: "un limbaj contemporan cu sămănătorismul și păsunismul", "praf în ochii naivilor" din partea unor "maeștri ai eschivei" - "lupi în blană de oaie" ș.a.m.d. Curios e însă că, în timp ce
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
perversa, dün copăcel!/ Marș, marș, marș, marș, marș! / C penibil!". Deși volumul va fi probabil reținut mai ales pentru aceste experimente de grafie, nu cred, însă, că totul se întîmplă aici la nivelul limbajului. Poemele pot fi citite numai pentru poantele fonetice și distracția e asigurată, insă intenția poetului merge mai departe. Există cel puțin trei tipuri de poeme: unele care surprind un fragment din discursul unui personaj care vorbește așa (1 femeie bătînccu unghiile întrun geam); altele descriu instantanee potrivite
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
pe o poziție centrista în cadrul mișcării prin conlucrarea dintre centriști și unele elemente ponderate din extremă stînga. Gherea se delimită de oportunismul dreptei și dezavua factorul violență în revoluție. Aserțiunile gheriste sînt denunțate de Aderca, ironizate șfichiuitor (socotite glume, nostimade, poante). Construcția doctrinarului îi pare lui Aderca șubredă, deci ușor de dărîmat (ăCocostîrcul cu baze obiective și afluențe socialiste nu înaintează pentru că stă într-un singur picioră). O socotea, în parte cu îndreptățire, minata de iluzii. Tînărul insurgent, simpatizant al socialismului
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
efecte derizorii ale apocalipsei virtuale) este, de fiecare dată, iluzia referențiala, trecerea personajelor fie și pentru o clipă, dincolo de ecranul protector al Machinei. Însă după douăsprezece texte excelente, încercînd, autoironic, să evite o morală pretențioasa sau o "răsucire vioaie pe poante", auctorele cedează inițiativa unui cuplu de personaje (un "meditator" și elevă să refractara oricărei metodologii didactice), care încheie cam demonstrativ și sentențios cartea: ă"Si atunci cînd se vor termina orele astea (...) atunci ce va fi?" " Tot ce a fost
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
romantic minor", și mai departe " Topârceanu nu realizează o metafizică a iubirii, preferând jocul cuminte, grațios, șăgalnic". În schimb, capitolul despre fabule este remontant, deși încă i se reproșează o oarecare superficialitate ținând de motivație: "Superioare prin economia limbajului, prin poanta inspirată, subțire - în sensul subtilității, nu al sărăciei - prin capacitatea de a broda inteligent pe o idee generoasă sunt acele bijuterii scrise în franceză și numite "Fables microscopiques"; "comunicând mult, în cuvinte puține, poetul a dat o probă a virtuților
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]