169 matches
-
remușcare. Și l-am trădat chiar și atunci când, aflând al cui e portretul, Adela a uitat de coana Anica și a luat ofensiva împotriva filozofului: - A!... Domnul despre care mi-ai spus odată la Vorniceni că ne face proaste, minciunoase, pocite, cu bustul mai lung decât picioarele, și n-avem altă treabă decât să prindem bărbații în capcană? Acum înțeleg de ce avea ciudă pe femei... Nu cred să-i fi pregătit nici una vreo capcană! Neputând susține că Adela e proastă și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atât de mult că parcă am fi suflete pereche. Ne căutăm prezența unul altuia, fiindcă atunci când suntem împreună, devenim noi înșine dincolo de gânduri și interese meschine, suntem Creața și Gonzales, ca un singur nume de firmă... și uneori mă simt pocită când nu mă reflect în ochii tăi. Numai când sunt cu tine știu să mă port, sunt fericită și fiecare clipă o savurez ca pe o felie interminabilă de tort... Trebuie să-mi dai ceva în schimb pentru fotografie. Eu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
telefon fix acasă și, uite, așa s-a mai clonat o duminică în care îmi face urâtul câte o vizită foarte generoasă. Dacă slujbele ar fi după-masa, sigur aș merge la biserică. Așa, citesc bezmetic, dezordonat și nu comunic, iar pocita asta de casă mă calcă pe nervi. O sfârșesc la Kroger, cumpărând ceva bun de mâncare: azi, brânză franțuzească și croissant. Poate și fiindcă în astfel de zile mi se face dor până și de Europa, cu francezii ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ia uite cu ce vrea ăsta să tragă copci de baloți și de cupru!” - și-mi Îndoia amarnic arma, ca să arate că era o jucărea, iar nu un lucru serios. „N-ai ce face cu asta!” și-mi azvârlea crăcanul pocit ca vai de el. Mi-era rușine să-i spun că tot de la ei Îl cumpărasem. „Ia uite marfă aici!” zicea, Întinzându-mi o armă ca lumea, țeapănă, cu mânerul Împodobit cu liță Împletită. N-aveam bani destui pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întrebi, nu plătești, nimic. Între 10 și 11 sunt la Centrală. Oricine întreabă, sunt la ședință. Numai dacă mă caută tov. Pastramă, anunți la numărul notat aici.“ Ziua de lucru, adaptarea la necesitate, turmentarea, umilirea și ambiguitatea. Ambiguitatea veselă și pocită, să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de Gică și de Gina. Tolea ieșise din baie, zăcea pe canapea cu un volum în mână. Își pregătea rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bea dar-ar boala în el, că abia de se târăște primele ore, ca beată, noroc că mai miroase din cafelele boierilor, altfel nici că s-ar putea mișca. — La ce oră ai venit azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o biciuiască. Iar ăștialalți, nimic, mutulache, nu aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dă Kent și pentru ce anume. Nu te întreb, pentru că știu. Oho, oho... prea dai drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
combate. Adevărații combatanți vor învia cândva? Să curețe murdara subterană... Irina se ridică, enervată, își aprinde țigara. Se reazemă de balustrada de lemn a terasei. Îl privește, iritată, pe combatantul de altădată. — Spaima de primăvara asta. De lumea asta chircită, pocită, sufocată atâta vreme. Ațipită atâta vreme, anihilată atâta vreme. Iarna lungă a așteptării. Și acum... bucuria păgână, ilicită! Sfidarea care n-are curaj să sfideze. Ceva viclean și simplu, prosternat în fața elementarului, fără curajul de a redeveni simplu, elementar. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o profundă senzație de descurajare. Nu ajungeau nici la o duzină cei de care putea fi sigur că erau nevinovați. Oricare dintre ceilalți ar fi încercat o imensă plăcere tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând lângă țâțâna ușii. — Ordonați, dom’ sergent, bâigui, făcând un efort. — Tu erai de gardă, nu-i așa? — Da, dom’sergent. — Și n-ai văzut pe nimeni? Cred c-am ațipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă-ta! face spume Baronu’, trăgând neputincios de grilajul solid. Ia uită-te la el cum stă ca un canar obez în colivie și mai are și tupeul să se rățoiască la mine! hai, taci cu mămica, fazan durduliu și pocit ce ești! Făă, ce-ți fac! te omor fă...mama mă-tii de sclavă...! de-abia mai poate să țipe la blonda care se îndepărtează dând muzical din fese. Sala se prăpădește de râs. Baronul se răsucește cu ochii-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atâta nemeritată atenție, după care țâșnește jucăușă pe lângă manșetele jerpelite ale blugilor Îngerului și-și saltă bucuroasă, un picior din spate. Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i ușa lăsată, ba că-i departe. — Să taci din gură, i-a strigat ea, să taci din gură, să nu-l mânii pe Dumnezeu, c-aici la voi e raiu pe pământ, nu alta... Și uite, parc-avu gura pocită : că bietu Ilie păți accidentu și muri, la niciun an după asta... Abia atunci a ajuns-o și pe cumnată-sa greu’, și-a văzut și ea cum e să pui mâna să te descurci singură ! Bietu Ilie, săracu, toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cristide își pune cu gesturi repezi fardurile în portfard, își aranjează geanta pe umăr, își trage mănușile, își potrivește borul pălăriei cu mâna înmănușată - mai jos, mai sus. — însă n-avea grijă că natura, obiectivă și ea, compensează : pe una pocită o face în schimb inteligentă, alta e frumoasă și temperamentoasă, numai că e prea modestă, și pierde... Și tot așa... Țuțu n-a avut mintea și puterea de muncă a lui Tudor, în schimb cât devotament față de maică-sa ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și al cui. Să-și lingă rănile de animal biciuit Printre scâncete și spasme necontrolate. C-ar putea plânge și el rămâne un mit, Dar obrajii sunt uzi din zi până-n noapte. Sunt zile când își vede-n apă reflexia pocită. Însuși el se sperie de arătarea ce-a văzut Și se miră cum țărâna nu vrea să-l înghită. Aparent, florile nu pot crește din ceva așa urât. Soarele-i pentru el o pată gri pe boltă, Un dușman ce
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
de trei ori la rînd, dar degeaba: continua să fie Îngrozitor Gargajo ăsta; pînă cînd chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile. Carlos, Bobby și Julius Îi așteptau de cîteva minute În Mercedes. Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că știa care sînt drepturile săracilor și că avea un iubit pe care ea-l bătea zdravăn și că la locul ei, În bucătărie, nu era atît de balcîză, nici nu avea picioarele așa strîmbe și nici nu era așa pocită ca acum, cînd stătea gîrbovită pe trotuar, așteptînd taxiul, pregătindu-și ultimele cuvinte pe care avea să le spună cînd va deschide portiera mașinii, fiindcă se va simți plină de importanță cînd se va urca Într-un taxi și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din adâncuri este restabilită, grație intervenției acestui cuplu ce unește, paradoxal, moderația și inflamarea eroică. Și tot din acest timp edenic al primelor lecturi vine și figura teribilă, cu aer de expresionism german, a maleficului Krapulax, asistat de tovarășul său pocit și nu mai puțin infernal. În câteva ocazii, rememorate ca atare în numerele de colecție hors-série, Pif și Hercule dau piept cu această forță a răului, împiedicată, de fiecare dată, să-și ducă până la capăt planurile de dominare a lumii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu mi-au auzit urechile o blasfemie atât de enervantă. Corul se opri din cântat și privi jignit spre el. — Nu pot să înțeleg ce faci, îi spuse șeful de birou lui Ignatius. Ia mai taci din gură, mongoloidule, stârpitură pocită! — Noi ne întoarcem în fabrică, îi spuse furioasă lui Ignatius purtătoarea de cuvânt a corului, doamna cea îndârjită. Ești un om rău. Nu mă mir că te cată poliția. — Da, da, o susținură și alte voci. — Așteptați o clipă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
universului de propria-i turlă - e firesc, nu-i el Ersatz-ul Pendulului? Cum Îl numiseră? Supozitor solitar, obeliscul gol, glorie a sârmei, apoteoza pilonului, altarul aerian al unui cult idolatru, albină În inima rozei vânturilor, trist ca o ruină, colos pocit de culoarea nopții, simbol diform al forței inutile, miracol absurd, piramidă indiferentă, chitară, călimară, telescop, prolix ca discursul unui ministru, zeu antic și fiară modernă... Era toate acestea și multe altele, iar dacă aș fi avut cel de-al șaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rup rîndurile, probabil o să o pună la pămînt. O strigă pe maică-sa, dar vocea Îi este acoperită de răcnetele protestatarilor sîrbi: Toate acestea fură ale noastre pînă cînd bestiile duhnitoare din vecini au venit peste noi. Vorbesc o limbă pocită și beau o poșircă de bere! Femeile lor sînt niște lupoaice iar copiii lor - niște cîini. Să-i prefacem În ruguri! Susan Încă mai Încearcă să ajungă la maică-sa cînd dubele poliției, scrîșnind din pneuri, apar de după colț. Trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
coșmelie acolo, la capătul șanțului, și păzea conductele și sculele, așteptând întoarcerea celorlalți muncitori să continue lucrarea, dar mie degeaba-mi trimitea vorbă, că n-aveam poftă să-l mai văd, oricum, îmi venea destul de des în minte mutra lui pocită și faptul c-am putut să cred despre el, fie și doar pentru o clipă, c-ar putea fi tata. Mergeam, deci, printre tufișuri, la poalele dealului, drumul era de două ori mai lung pe-acolo, dar cel puțin n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o trăgea Înapoi; mai rău, vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua după orice bătrînă, fie ea și nespus de cuvioasă. Maica Tereza, Înțelegătoare, nu ceruse Domnului să aducă prăpăd peste oameni. Era - Încă - loc pentru toată lumea; strîmbă, dreaptă, pocită, cuvioasă, nicicum; lume. Ori providența juca la două capete! - asta nu admitea Antonia. Sau nu pricepea. Acesta sînt eu cel adevărat! Își spunea odinioară Thomas, atunci cînd, uneori, studios, stătea zile În șir, de dimineața pîna seara, În biblioteca universității
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Eva Adanil! Și Eva știută poftise. Își Înfipsese dinții În mărul ispitei imediat, i-l vîrÎse În gură și lui Adam. Ce se alesese de urmașii lor? Dacă nu cumva doar ai ei și ai nenorocitului de șarpe; poate și pocitul de urangutan se vîrÎse În combinație; numai venin și maimuțăreli ajunsese lumea. Degeaba omorîse Dumnezeu atîția la potop și, mai apoi, la Sodoma: cei scăpați o luaseră de la capăt, ce purtau În sînge aia făceau - mai ales În timpurile din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un bărbat aștepta să nască! Nici odraslelor nu le-ar fi fost ușor; copiii livrați de către Cryos nu trebuiau să afle, peste ani, cine erau, mai bine zis ce nu erau. Situații nedorite pentru prea multă lume, așa că, fie și pocită, mai bună era liniștea. Vina cea mai mare ar fi avut-o chiar clinica, pentru că nu asigurase, așa cum se angajase, secretul absolut al afacerii. VÎnzăricumpărări. Cryos plătea impozite, cîștiga și statul: nu era vorba nici pe departe de un act
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]