123 matches
-
Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem și nici destulă putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
lui, că vrea să zidească palate monstruoase și să poarte râuri pe unde nau curs niciodată ape, numai pentru a se spune peste veacuri că sub domnia lui s-au făcut toate, ca și cum Domnul Dumnezeu s-ar fi întruchipat în pocitanie care, ...stă să se măsoare cu marii voievozi ai neamului și că... indivizi nedemni de poziția lor bipedă îi deschid calea spre scara de marmură a istoriei. În ,,Nebunii aceștia”, autorul zidește în slove de aur chipul bărbaților luminați ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu gulerul murdar la cămașă. Își trînteau adevărul În față așa, fără menajamente, ca Între prieteni, era stilul lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu să salute În dreapta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui nemaipomenite și cu glumele fine și pătrunzătoare datorită cărora de-a lungul anilor de hoinăreli prin barurile orașului Își făcuse o faimă foarte prețuită În cercul lui de prieteni și era acceptat cu plăcere printre ei, deși era o pocitanie soioasă. „De ce?“ se Întreba Susan, văzînd că pînă și Juan Lucas se Îndreptase spre grupul În care trona urîțenia acestui omuleț și acum, cu paharul de coniac În mînă și cu trabucul În gură, asculta comentariile lui Gargajo, ironiile tăioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se recită de secole, cu glas tare, până la fioroasa parabolă a lui Abélard... și cine, ascuns, înghesuit printre ceilalți, încearcă să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-au căzut cărțile de la subțioară, mi s-a veștejit coronița de frunze și nimeni nu mă mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
speria niciodată Însă. Nu știu de ce era el așa de prost. - Siloa e femeie frumoasă, a zis Moru după o vreme. Frumoasă e altfel decât Nila. Krog s-a strâmbat. A Înțeles pe loc ce Însemna frumoasă, căci știa ce pocitanie e Nila! A zis În minte: frumoasă, și a zis Încet, blând, astfel Încât Siloa să-l audă În mintea ei fără să se sperie. Of, of, Siloa doar a tresărit. Mă auzise cum Îi spun: frumoasă, dar n-a știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
drăguțe exista un aparat de sortare extensivă. Mi‑a spus, plină de Încredere, că vom apuca adânci bătrâneți, că vom Înainta bine În noul secol. Mi‑a declarat că sunt o minune. Eu unul mă vedeam mai curând ca o pocitanie. Nu exista subiect pe care să nu‑l Înțeleagă pe dată. Ravelstein ar fi fost mulțumit de ea. Firește, n‑ar fi avut avantajul de care mă bucuram eu, adică accesul la ea. După ce am ieșit din criză, Rosamund mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dintre toți... L-am mirosit... ARTUR: L-ați mirosit? GUFI: Îl miros tocmai de aici. Dumneavoastră nu-l mirosiți? ARTUR: Nu... GUFI: Fiți atent! Concentrați-vă! Trageți aer în piept! Tare! Ei? ARTUR (Execută.): Ce duhoare! GUFI: El e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să Înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am găsit pe angalok-ul meu. Cum ar fi putut această mică creatură, ca să nu-i spun pocitanie, să găsească vreun angalok ? Nu avea aerul cuiva care știe. Nu avea aerul cuiva liniștit. VĂzând privirea mea neîncrezătoare, Șaman 219 ivan izbucni În râs. Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, Într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lucruri e o datorie de onoare să-i ajuți și pe ceilalți să înțeleagă la rândul lor. Eu, cum să-ți spun... eu l-am găsit pe angalok-ul meu. Cum ar fi putut această mică creatură, ca să nu-i spun pocitanie, să găsească vreun angalok ? Nu avea aerul cuiva care știe. Nu avea aerul cuiva liniștit. Văzând privirea mea neîncrezătoare, Ivan izbucni în râs. Abia aici și-a scos sticla de vodcă, pe care o purta, cum bănuisem, într-unul dintre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
până îi fac vânt. Trase o linie rapidă cu arătătorul de-a latul gâtului : Nicio vorbă, ai înțeles ? — De ce iei cartea cu tine ? — Citesc și eu, ce, n-am voie ? Și pe urmă să le arăt la băieți ce citește pocitania de cumnatu-meu, că doar mi-e un fel de cumnat, chiar dacă te țin fără cununie. S-o aduci înapoi... De ce a râs Golea ? Că o ține pe Melania fără cununie ? Că a dat, într-o noapte, buzna în casa lor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
esențială pentru Kantor, punct de vedere împărtășit și de Schulz, cel care, în volumul citat mai înainte, face elogiul materiei aflate „pe treapta cea mai de jos”, materie întruchipată, după părerea lui, de către manechin, această paiață de doi bani, această pocitanie „cu o stângăcie de golem” bună de așezat printre „figurile muzeului Grévin” ori de „exhibat prin bâlciuri”, dar ale cărei puteri, adaugă el, „ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pentru orice terț neutru. Bunul-simț popular spune: iubirea te face orb. În unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al începutului. Capcanele întinse de el cititorul o simte nu pot fi ocolite. El devine "operatorul" noii vieți a lui Zahei, după ce l-a îmblînzit îndeajuns cu alcool, scoțîndu-l din furiile neputinței și ale sevrajului. Panteră este, totodată, abjecția simpatică, pocitania stăpînă peste toți, dominînd peste două lumi, pe care le vizitează alternîndu-le cu orarul anotimpurilor: spitalul căruia îi datorează o revigorare temporară, însă periodică, prin tratamentul "altoirii" (un vaccin, după cîte se pare) și groapa gunoaielor, a cerșetorilor și mutilaților
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ultima parte a călătoriei sale inițiatice) amintesc de fantasticul tratat în maniera realistă ăfiecare schiță de portret cuprinzând o trimitere la ființa umană):" Ce dihanie de om, o namilă de om, o arătare de om, o schimonositură de om, o pocitanie de om sunt sintagme de uz curent pentru limbajul cotidian, privit în latura lui firesc hiperbolizantă". ăN. Ciobanu).Rezultatul folosirii acestui procedeu are efecte comice, prin coborârea fabulosului la nivel uman.La un alt pol, se află fabulosul care trimite
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în frunte cu un ochiu, numai să nu fie de diochiu! Păsări-Lăți-Lungilă e o altă bâzdâganie și mai și: o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat paseri. Ș-apoi, chitiși că numai în arc se închina tot meșteșugul și puterea omului aceluia? Ți-ai găsit! Avea un meșteșug mai drăcos și o putere mai pe sus decât își poate
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Caragiale agresiv și nepoliticos cu Alecsandri". Se vădea în astfel de scene ceea ce nu scăpase observației lui Slavici "adîncul dispreț ce se dedea pe față în zîmbetul lui sarcastic și-n agerii lui ochi" care îi numea personajele din comedii pocitanii omenești. Totuși, cel puțin față de Coșbuc a dovedit o constantă simpatie ("Ghiță e mare, domnule, e al doilea după Eminescu") în timp ce față de P. Cerna a fost duplicitar: "Ai văzut, doctore, îi mărturisea lui D. Gusti pe acest poetastru, cît este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în care el își dă pe față gândirile. Au trăit în timpul vieții lui Caragiale și oameni care n-au râs, ci au fost cuprinși de adâncă întristare când și-au dat seama că nu sunt închipuiri deșerte, ci ființe viețuitoare pocitaniile omenești pe care le "admiră" lumea în Noaptea furtunoasă ori în Scrisoarea pierdută și ființe viețuitoare pe care le-ntâlnim pretutindeni în calea noastră 245. În același spirit scrisese și tânărul Slavici în 1879 în apărarea primei comedii a "hâtrului
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
bine descrise: aceea îi dă dreptul de a fi246. Maiorescu va publica articolul său întru apărarea lui Caragiale abia în 1885. Slavici e printre primii, puțini, care văd în comedia O noapte furtunoasă "o producție izvorâtă din intuițiunea adevărului". Pentru pocitaniile omenești ce populează lumea caragialiană, Slavici găsește și în 1879, ca în 1912, argumente solide care să le susțină valoare: sunt oameni pe care îi găsim în mahalalele Bucureștilor, sunt lucruri adevărate care se petrec în fiecare zi aproape de noi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
început să fugă, de rupeau pământul. Continuând același ritual al tămâii, mujdeiului și sării, i-am urmărit până în fundul grădinii, când am prins un strigoi, strângându-l ca în clește. Acesta urla ca din gură de șarpe. -Cine sunteți voi pocitanie?De unde veniți? -Lasă-mă că-ți spun. Aici pe malul, Dunării este un cimitir turcesc de pe timpul lui Vlad Țepeș. Suntem turci trași în țeapă. Se iveau zorii de ziuă. Pocitaniile s-au pulverizat, ca înghițițe de neant. Am chemat îmediat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Acesta urla ca din gură de șarpe. -Cine sunteți voi pocitanie?De unde veniți? -Lasă-mă că-ți spun. Aici pe malul, Dunării este un cimitir turcesc de pe timpul lui Vlad Țepeș. Suntem turci trași în țeapă. Se iveau zorii de ziuă. Pocitaniile s-au pulverizat, ca înghițițe de neant. Am chemat îmediat preotul pentru a sluji de sfințire și curățire a casei și a celor douăzeci de schelete ale turcilor din cimitirul secular. Altercațiile cu strigoii luaseră sfârșit. Pacea și liniștea se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Dar nu i-ar permite, cu siguranță, să pătrundă în atelierul său ! Străina s-ar depărta, ar coborî iar în grădina sălbatică, peste care n-au trecut decât 500 de ani. Chiar dacă s-ar transforma într-una din acele misterioase pocitanii pe care el le rechema și le picta, dacă ar deveni unul dintre animalele ciudate, în stare, în sfârșit, să-l aline, sau o muscă, dintre acelea care îl înfricoșau vara, dacă ar șiroi, ca ploaia, din cer, cum îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se afirma că fotografiile sexi sunt interzise. Niște baliverne de căcat cum că ar fi o imagine negativă a femeilor. Dacă o puicuță futabilă În curu gol e o imagine negativă, atunci care morții măsii ar fi una pozitivă? O pocitanie de rahat ca Drummond În uniformă de poliție? Nu cred. Se aplică aceleași reguli. Greața nu-mi trece și trebuie să plec devreme de aici. Ray Lennox e plecat să-i hărțuiască pe ticăloșii din comunitatea hippy Sunrise la Penicuik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam scump, din import; Cum era cătrănit, Ca un veritabil resort A... sărit Plugul cel ruginit Și-a vorbit Mai mult... suduit: -Ești cea mai urâtă dihanie! Din cauza ta, pocitanie, Treaba nu-mi merge și-s supărat! Toți mă cred demodat, Și că în prezent Nu mai sunt ...eficient, Și am cel mai slab...randament! Nu știu dacă s-a supărat Plugul modern dar a... tăcut La-nceput ! Nu părea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
decola de pe pista din Tempelhof, din apropiere, și când a trecut pe deasupra zidurilor troiene cenușii ale vechii Închisori militare, ne-am uitat toți ca unul În sus, fiecare dintre noi dorindu-și să se fi numărat printre pasageri. — Mișcați-vă, pocitanii nenorocite, urlă un gardian și, cu multe Îmbrânceli, lovituri și pumni, am fost mânați până la primul etaj și așezați ca la paradă În cinci coloane În fața unei uși grele din lemn. O menajerie de paznici ne-a acordat o deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]