494 matches
-
spre meditația interogativă și exclamativă, îmblânzită de o mieroasă undă elegiacă. Privirea țintește mai intens spre real, nu atât constatativ, cât invocând și pulsând în căutare de esențe și de sensuri. Tonalitatea înaltă își asociază "vibrări în lumină", percepția scrâșnetelor, pocnetelor, hohotelor, domolite acum de spiritualitatea vederii și de puterile imaginarului: "}ipătul / Încercând să se-agațe cu unghiile / Și lunecând mereu înapoi / Pe pereții de sticlă, / Încercând să urce / Rupt în bucăți / Clădite una peste alta, / Echilibru nesigur, / Până la dinții/ Încleștați
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
Sorin Lavric Dacă n-ar fi scrisă într-un jargon mat, sec precum pocnetul stinghiilor de lemn, cartea lui Lardellier ar fi o reușită lucrare în marginea unei teme de strictă actualitate spirituală: ritualurile sociale și semnificația lor. Așa însă, turnată în cofa impenetrabilă a celui mai inexpresiv grai academic, cartea cere o răbdare
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
la el până când adormi cu incandescența lui roșie licărind pe chipul tău delicat ca un fluture Viața la bloc mă locuiește un bloc cu chiria achitată pe viață îndrăgostit ca o fată mare mă strânge de splină șoptindu-mi lasciv pocnete de uși trântite și țipete de neveste bătute pe la încheieturi fibrele de colagen plesnite îi lasă la vedere mușchii care susțin în măruntaiele lui stive înalte și șiruri lungi de cutii de chibrituri la primele ore ale dimineții blocatarii schimbă
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
încordare; de jur împrejurul lui jungla emitea zeci de mii de sunete, dar se auzeau și țipetele pescărușilor, și vuietul îndepărtat al valurilor, iar dacă stătea încremenit locului și asculta un minut, își putea auzi pulsul zbuciumat în căldura cărnii sale și pocnetul sudorii în urechi. Dacă mai stătea nemișcat alte două secunde, îl descopereau insectele, zumzăindu-i în jurul capului. Propti pușca de un bananier pipernicit și-și dădu jos bandanna; o stoarse, se șterse pe față și rămase acolo o vreme, înlăturînd
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
aceasta se agită în patul procustian al unui alt mod de a concepe arta actorului. Însă măștile își joacă bine rolurile, Marilyn pe cel de neurastenică, Laurence Olivier pe cel de actor magnetic care-și intră în rol la un pocnet de degete. Sincopele apar din cauza unui clar defazaj nu atât dintre două moduri de a juca, cât mai degrabă dintr-o nesiguranță emoțională a actriței într-un mediu străin. Însă ceea ce descoperă Colin Clark (Eddie Redmayne) este că un actor
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
și ce a fost în stare întreaga Facere să inventeze și a cărei forță superioară Principiului însuși al Negației, al fratelui vitreg, detestat - face ca exploziile tuturor bombelor posibile, americane, rusești să se audă, eventual, doar ca un mic - mic pocnet de sticlă de șampanie destupată. Explozie despre care fiii secolului XX, crezură, naivi, că era Iadul... După enumerarea tuturor efectelor devastatoare ale fatalului Eveniment, în finalul Capitolul 13, la secțiunea cu numărul 18, se trage concluzia: Aici este înțelepciunea. Cine
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
servească un mușteriu; numai buzele vineții trădau adevărul”. Marele Îngheț londonez are drept contrast senzuala curgere a Orientului. Iată, de pildă, trezirea la viață a unei unei dimineți în Constantinopole: „În scurt timp, întregul oraș se trezea la viață cu pocnete de bici, bătăi de gong, chemări la rugăciune, șfichiuirea spinărilor de măgari, zornăit de roți încercuite în metal, în timp ce mirosurile de pâine dospită, de tămâie și de mirodenii se răspândeau până la înălțimile Pera, de parcă ar fi fost însăși răsuflarea mulțimii
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
crezând că sub șezutul lui motorul începe să ambaleze, ca învârtit de manivelă. Se uită, însă, cu ochii măriți de groază, cum în spatele parbrizului spart încep să joace niște umbre și nu erau doar năluci, câtă vreme se auzi un pocnet, ca și cum cineva meșterea din interior la portiera mașinii. - Văleu, Doamne! icni Iadeș. S-au întors rușii! Își întoarse capul într-o parte, de parcă se aștepta să vadă chipul îngrozit al lui moșu-su, pus în fața moroilor cu stea roșie în
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
doua, apoteoza. E, în fond, o chestiune de ritm. Iar la Sorin Mărculescu, ritmurile se dovedesc de o importanță incalculabilă, fiind, ele, forma cea mai adeseori utilizată pentru a reglementa cât de cât invazia discursului: „(zdrențe în vânt fluturând cu pocnet iar hexametri dactilici/ fragede leșuri zorite spre viața de clopot a umbrei)/ oricât aș crede că nu știu nimic știu mai mult/ decât mine numai fiind și știu mai mult decât dat mi-e/ să știu: treptele- s moi când
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
litere mă simt ca un pasager în tramvai cu o durere bruscă în inimă neștiind cui să mă adresez fiindu-mi jenă și rușine cu mîna stîngă amorțită pielea încă vie la subsuoară și mirosul acut de viață din jur pocnetul și flama electrică din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
Viorel Mureșan Goblen răzbate un râs de la geamul înalt al unei clădiri și se aude un pocnet de bici prin odăile goale frigul cu bujori în obraji pare un țigan fericit care iese în mare grabă dintr-o livadă purtând cireșe la urechi în ultimul an am privit cum o statuie de piatră se îmbolnăvește de ciori
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
statuie de piatră se îmbolnăvește de ciori acolo în satul meu din ardeal soarele face vizite la cimitir într-un convoi de doamne trecute ne-am întors numai să ascultăm epigramele greierilor răzbătând de printre pietre și se aude un pocnet de bici o singură dată te-am surprins privind parcă spre fuga vântului singurătatea ne însoțea ca o armată de teracotă o pasărea care scurmă cu ciocul și labele chiar lângă soare dezgropând un vechi alfabet Dansul plasei despre aproape
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
treia ta mână o spală doar un nor călător o să ne întoarcem la râsul cu pietre și la plânsul cu bolovani un orb vorbește singur pe străzi că ea naște cum ar călări un mormânt în creierul meu se aude pocnet de piatră așa se întoarce spre casă câinele care a lătrat la o umbră Zarul trăim între pereții unui zar care din când în când cade pe masă ziua când văd ochii tăi e fața zarului cu două puncte negre
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
cu primul semn de maturizare, proces considerat complet și ireversibil atunci când a da va fi însoțit de a lua (,Băiete, bărbat devii, stâlp al societății,/ când ajungi să primești/ prima șpagă, e, mai nou,/ ăsta, un gând al meu/ ca pocnetul unui dos de labă uriașă,/ părintească,/ peste ceafă"); iar o coadă la secția de votare îl duce pe ,erou" cu gândul la fastuoasa Love Parade ce inundă străzile Berlinului. Contrastul apare ca tragicomic, varianta autohtonă de socializare având ceva mucegăit
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
târziu Tata încerca să-mi explice sensurile politice ale evenimentelor sau știrile pe care numai el reușea să le înțeleagă, de la radioul peste care stătea aplecat ore întregi, sprijinit în coate, cu urechea lipită de difuzorul de unde ieșeau incredibile scârțâituri, pocnete și miorlăituri care ne transformau serile în adevărate coșmaruri sonore. De cele mai multe ori explicațiile lui erau peste puterea mea de înțelegere, dar n-am îndrăznit niciodată să-l întrerup și pentru că în mod evident își explica în egală măsură lui
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
arătau ca niște machete hidoase ale unui oraș în miniatură. Respira un aer încărcat cu particule de praf, cu un gust stătut și uscat. Deasupra lui, clădirea trăia, pulsa în zbârnâitul imprimantelor, în țăcănitul tastelor lovite cu furie și în pocnetul ușilor trântite în grabă. Deasupra lui, erau birourile în care lucrau ei, inspectorii, cei care produceau sutele și miile de hârtii care ajungeau în mâinile lui. Le admira semnăturile întortocheate din josul paginilor care purtau încă mirosul cafelelor băute la
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
mai ales noaptea, aud cum lucrează lemnul din grinzi; simt vibrația aerului pe care o emană, imperceptibil, pietrele care se așează în zidurile groase cu o fracțiune de milimetru mai jos, mai spre temelie, mai spre pământ. Uneori se aud pocnete, alteori doar un scurt sfârâit sau un ușor foșnet de frunză uscată. Uneori mă gândesc că suntem vizitați de cei dispăruți, că în stângăcia lor de duhuri ce vin de departe, se lovesc de dulap, de perdea, de simțurile noastre
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
Acasa > Impact > Relatare > SRL AMARU-14 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1651 din 09 iulie 2015 Toate Articolele Autorului 14.Săriiiți, hoțul! Însă, peste câteva ore, l-a trezit pocnetul unui pietroi în parbrizul mașinii și zgomot de pași repezi. A fugit afară și, la lumina palidă a lunii, l-a zărit pe Tache cum sare gardul precipitat și cum rupe o scândură în cădere. --Stai, Spârcâiac nenorocit, stai, că
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
la răscruce de ani și ahourile plugușoarelor printre muscele ne amintesc că ne sunt străvechi rădăcinile de la facerea lumii înfipte-n dacic meleag că strămoșii trăiră la răscrucea vieții și-a morții. Spiritul sfânt din colinde urătorii între ani cu pocnet din bice și clopoțiri argintii scutură din somnul greu- spiritul lupului alb reînviind la români colindul cu florile dalbe vitejia străbună și frățiile de suflet între inimi de români -din Ardeal până-n bunget pictează fulgii de nea în văzduh -diademă
PLUGUȘORUL DIN CARPAȚI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382868_a_384197]
-
pentru nefericitele de lângă ea. Peste un sfert de oră va veni și țâncul-anișor, în urlete, pocnituri și fulgere colorate. Degeaba va plânge micuțul anișor, că nimeni nu-i va respecta liniștea și nu-l va întreba de ce plânge. Chiotele, urletele, pocnetele, bubuiturile și fulgerările florale de pe cer, îi vor acoperi scâncetele că nu are nimic să le dea. Nimeni nu-l va lua în seamă când va gânguri că n-o să le dea mai mult decât „nenea” care a plecat. Că
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
nou vocea manipulantului . Mașina se oprește brusc la fel ca inima din pieptul lui. Iar răsuflerea i s-a stins. Haionul se întredeschide și lumina obscură pătrunde stingheră înăuntru. Așa o fi și în cavou ? - Deci tu erai deschis ? Un pocnet scurt și toate temerile sale se închid. Iar speranța prinde din nou viață. Simte cum mașima urcă rampa și-apoi se-nvârte la nesfârșit printre surorile ce-o așteptau tăcute și cuminți în cala vaporului imens. Motorul se oprește iar
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra neagră în
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
am făcut? am îngăimat eu speriat, convins că sunt nevinovat. -Ne porți ghinion! Asta ai făcut! Anul trecut am umplut trăistile și acum...Ia, hai! Marș acasă! Cuvintele lui Ilie îmi cădeau în urechi ca niște bolovani. Sunau ca niște pocnete care mă anesteziară, încât amuțisem. Petriță, înfuriat, mă luă și el : -N-auzi, bă, zgâmboi? Acasă, la mă-ta! Începui să bâzâi, fără să mă mișc. Atunci Ilie mă stimulă, dându-mi brânci: -Bă, dacă-ți dau una, îți înfund căciula
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion Bălănescu se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]