814 matches
-
Fetele mari se mărită, Fetele mici fac poze, Cu flori de palmier și tuberoze, Numele numelor este ascuns, Atotprezentul nu l-ai pătruns, Tu te desprinzi de tine ca ins, Devii mai tulbure și mai distins, Ești străființă manifestă, Părăsește poema livrescă, Oricum n-ajungi prea departe, Uită de manuscrise, de carte, Desăvârșirea se atinge-n Nimic, Ochii sunt ficși ca la pisic, Apoi îl cauți pe Tao, De nu te calcă un VW maro. BORIS MARIAN ... Citește mai mult Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Fetele mari se mărită,Fetele mici fac poze,Cu flori de palmier și tuberoze,Numele numelor este ascuns,Atotprezentul nu l-ai pătruns,Tu te desprinzi de tine ca ins,Devii mai tulbure și mai distins,Ești străființă manifestă,Părăsește poema livrescă,Oricum n-ajungi prea departe,Uită de manuscrise, de carte,Desăvârșirea se atinge-n Nimic,Ochii sunt ficși ca la pisic,Apoi îl cauți pe Tao,De nu te calcă un VW maro.BORIS MARIAN... XXVI. SOCRATE A FOST
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
de Alexandru Macedonski, „Bătrânul pădurar” de Nicoale Labiș, „Poveste” de Radu Gyr, „O ramură întîrziată” de Octavian Goga, „Gândăcelul” de Elenă Farago, „Diana” de Mihai Eminescu, „Mama” de George Coșbuc, „Navală lui Țepeș” de Dimitrie Bolintineanu, „Stalactita” de Lucian Blaga, „Poema în oglindă” de George Bacovia, „Creion” de Tudor Arghezi, „Limba ce-o vorbim, cea mai măreață catedrală a românilor’ de George Petrovai; Que pasă?: „Românii curgători” de Gabriela Căluțiu Sonnenberg. Va dorim lectură plăcută, Adina și Criști Dumitrache PAGINI ROMÂNEȘTI
PAGINI ROMÂNEŞTI ÎN NOUA ZEELANDA [Corola-blog/BlogPost/93698_a_94990]
-
periculos, prin expresivitatea involuntară, deoarece nu știm cât de bine-i să cugetăm despre păsărică, în miez de vară toridă și cu o medie zilnică, în România, de șase violuri... În aceeași notă, cu conotații involuntare, pare a fi și poema de notație, în două strofe, dintre care o cităm pe prima: Sta cuminte și căta/ Cum să prindă pasărea,/ În cuib, la ea, mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
la ea, mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren ne îndeamnă să continuăm: Și păsărica mângâia,/ Tandrul copil de peruzea”... Doamne, ferește-ne! Cine știe ce se mai poate întâmpla... Notabilă este poema cu final mortal ,,Pescarul pescuit de pește”, pe care un artist vizual redutabil o poate transpune într-o gravură ori într-o pictură cu smalțuri argintii. Jucăușă este ,,Alcătuirea unei flori”, care se dorește o satiră înțepătoare la adresa unei profesoare
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
mai fie ?” Unul dintre poemele izbutite ale volumului ,,Izvoarele” se intitulează ,,Stâlpul” și este un autoportret, abia întrezărit, al delicioasei autoare, Cristina Mariana Bălășoiu. Cu vibrații fierbinți, roș-galbene-portocalii, specifice ochilor ce te privesc din celebrele troițe ale lui Ion Țuculescu -, poema ,,Stâlpul” începe în pas apăsat, de ciuleandră: ,,Tu ești stâlp, în astă lume,/ Să fii de folos... - anume/ Să stai să-mi numeri stelele, în noapte,/ Să nu-mi spui că visul meu este departe.// Să mă alinți, de câte ori am
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe cărare”; II. Ulița ori poarta mea/ Zâmbește, când vin la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-o crăiasă,/ Ea mi-i mumă, ea mi-i tată,/ În ograda fermecată”. Șotron cu ecouri
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
vârsta de aur. Creația de la pag. 42 ne aduce, într-o anumită măsură, cu picioarele pe pământ, coborându-ne din zările visării în chingile terestrului fără ecouri astrale. Autoarea pare a ne da cu tifla, făcându-ne să înțelegem - prin poema de notație ,,Comuna Izvoarele” - că genericul ,,Izvoarele”, pe care îl poartă noua sa apariție editorială, nu se referă doar la obârșii, la rădăcini originare (ca ființă, ca datini, obiceiuri și tradiții), ci chiar la o ...unitate administrativ-teritorială din județul Dolj
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Cultivat îndeosebi în poezia medievală franceză, redescoperit și reluat în poezia modernă, rondelul a fost reprezentat în toate literaturile.” (C. Fierăscu, Gh. Ghiță: ,,Mic dicționar îndrumător în terminologia literară”, ediție revăzută și adăugită, Ed. Ion Creangă, București, 1979) Prin volumul ,,Poema rondelurilor”, Al. Macedonski rămâne maestrul neîntrecut al acestui gen fix, în literatura română. Iată cum sună ,,Rondelul apei din ograda japonezului”, din volumul menționat: ,,Apei lui de prin ogradă,/ Prea domol curgând la vale,/ Bolovani dintr-o grămadă,/ Japonezu-i pune
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
și poetul turnurilor înseși, al unora, desigur, în ruină, - ca unul care,-n felul lui Nerval, se vrea, și el, pesemne, un Prinț de Aquitania "a la tour abolie"! O spune, de altminteri, singur într-o Mărturisire de trei strofe, poemă de sorginte simbolistă, dar de croi preeminescian, anume: "Sufleu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,/ Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc,/ Strajă a singurătății, trist veghează pe colină,/ și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
când cu o "mare moartă", când cu o "floare rară", ca și cu o "cântare-ndepărtată" sau cu o "candelă", în fine, care "se stinge pe-un mormânt" (cu așadar, heraldic vorbind, figures couchantes, i. e. crepusculare, în declin), și cum poema este anterioară anului 1913 (când, în luna martie, se tipări în "Viața Romînească"), iar Craii... i se vor fi năzărit în pâclă, "nebuleusement", la 1910, - putem vedea într-însa o ciornă, un bruion. Unul, dacă nu al cărții înseși (față de
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
adresate cuplului regal român, regina Elisabeta și regele Carol I, la aniversarea a 30 de ani de căsătorie. Caracterul omagial al opusului devine explicit în final, prin citarea, în integrum, de către violă, a Imnului Regal Român, la fel ca în Poema Română.
Dou? premiere la Lugoj by Constantin-T. STAN () [Corola-journal/Journalistic/83120_a_84445]
-
poemele mele și ale colegilor mei din acei ani; un procentaj ideologic de 90% de "halte obligatorii", unde era musai să facem popas, era cerut pentru a ni se publica un ciclu, și cu atât mai mult un volum. Titlul poemei secunde din culegerea mea, "Început de șantier", îl scutește parcă pe cititorul de azi s-o citească; îl asigur că versurile sunt la fel de fals entuziaste pe cât bănuiește. Global, chiar dacă elimin din Vântul cutreieră apele unele cuvinte-cheie precum: comunism, Partid, Comună
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
esență romantică. Tendința poetului, observă I. Oprișan, este aceea "de a înfățișa cu o voluptate împinsă până la naturalism urâtul, morbidul, scabrosul în adevărate prefigurări argheziene, cu dorința de a sugera terifiantul - în construcții de mare forță de impresionare precum celebra poemă Complotul bubei (Conjurațiunea leproșilor) - sau de a da contur perisabilității materiei în comparație cu eternitatea ideii." Cea mai caracteristică notă distinctivă a creației poetice hasdeene este considerată "deschiderea ei extraordinară spre experiment, spre încercarea de noi și noi forme prozodice, mergând până la
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
Arbore. Aceste romane, precizează I. Oprișan, "lasă să se întrevadă că, încă din adolescență, B. P. Hasdeu își alegea cu instinct sigur drept personaje centrale, nu figuri încoronate, ci persoane din umbra istoriei, dar care îi hotărăsc totuși destinul." Prin "poema dramatică" Răzvan și Vidra, relevă I. Oprișan, P. B. Hasdeu a înfăptuit "racordarea teatrului național la valorile universale".
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică a autorului, în realitate o compoziție greoaie și incoloră. Inspirată de artificioasa Paroles d^un croyant a lui Lamennais, compunere ce s-a bucurat de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o anumită performanță stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
caleidoscopice ale ambianței, din pletora de semnificații istorice și moraliste ale acesteia. Neîndoios, un moment culminant al vieții Elenei Bibescu l-a constituit întîlnirea cu junele George Enescu, al cărui debut componistic are loc în capitala Franței, în 1898, cu Poema română. Mai înainte de aceasta moldavul de geniu a interpretat Concertul pentru vioară și orchestră (reducție pentru pian) de Felix Mendelssohn-Bartholdy și Sonata Kreutzer de Beethoven, în salonul principesei, acompaniat de ea, unde a avut prilejul de-a cunoaște o seamă
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
te poți iubi cu o fată/ care e și țărancă și n'are decât paisprezece ani!...". Nu știu cât, cum credeau moderniștii, asasinează poanta poezia. Sigur e că-i asasinează mijloacele. Ce să mai scrii despre amorul nemuritor, după așa sfîrșit de poemă? Sfîrșit de carte - ce carte! mic depozit de ironie gentilă, licărind ademenitor și viclean, ca ochii treji ai unei figuri îmbătrînite. Un sonet în paisprezece poezii, înviind forma fixă cu însăși revolta împotrivă-i. Unu și Doi nu se adună
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
relevă momentul singular al adoptării copilului-minune„Relica” de către regina Carmen Sylva, într-un climat de durere al pierderiii unicului moștenitor al familiei domnitoare a României la sfârșitul secolului al XIX-lea, eveniment ce precede întâlnirea cu George Enescu de la lansarea Poemei Române la Ateneu (1898). Însemnările memorialiste ale Aureliei Cionca prezintă un interes deosebit pentru viața muzicală românească de al începutul veacului trecut, fiindcă autoarea a desfășurat un program artistic atât în capitală, cât și în provinciile românești de peste Carpați (Banat
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
privești, când răspicat privești, Când altceva nu ești, tu ia aminte, Decât privirea ce ți-o ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia atunci poema se încheagă. Blas de Otero Orbește Fiindcă trupul ți-l doresc orbește Și-n chipul tău mă pierd și-l proslăvesc, Fiindcă-n jar și friguri mă topesc Și lanțul greu al mortii-l port prostește, Cu sârguință și încrâncenare
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică a autorului, în realitate o compoziție greoaie și incoloră. Inspirată de artificioasa Paroles d^un croyant a lui Lamennais, compunere ce s-a bucurat de o incredibilă și nemeritată glorie europeană, poema lui Russo rămîne astăzi notabilă doar printr-o anumită performanță stilistică. Deși preia schema simetrică și obositoare din Paroles d^un croyant, Russo o umple cu substanță locală, apelînd la turnuri de frază arhaice, la regionalisme, și prezentîndu-și opera drept
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
trebuie spus că, totuși, acest Sehnsucht, e însuși zumzetul și oh-ul nostalgiei, - "of"-ul toamnei la fereastra lui Bacovia (pe care Fundoianu-l "citează" în Priveliști: "Toamna bacoviană geme-n ferestre: of..."); ecoul "tăcerii cu zumzete de roi" dintr-o poemă a lui Blaga... Al cochiliei pline de rumoarea și de întreg aleanul mării; al unei metropole,-n amurg, pe care o percepi sonor, de după geamuri sau dintr-o fereastră, - această,-n tălmăcirea lui Dan Botta, "... măsură a așteptării,/ De atâtea
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
Nuvela (Petru Rareș a lui Asachi) e scrisă, din păcate, în aceeași limbă arbitrar nemaniabilă și absurdă. E cert că, nu așa de fantezist în închipuirile sale istorice cum s-a tot spus, Asachi n-avea talent de prozator". în "poema comică", Păcală și Tîndală, a lui Eliade, "epica propriu-zisă este (...) foarte plictisitoare", unele aluzii producînd o "impresie de vulgară facilitate". Bolintineanu e catalogat drept "cel mai plat didactic, cel mai plicticos documentar dintre toți călătorii noștri din secolul trecut". Alecsandri
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a unei clipe viitoare, sau o poemă de iubire pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizară, în ochii tăi cei mari și negri ca două guri de călimară... CORTINA ÎNTRE RAI ȘI ILINCA LUI DUDĂU Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]