450 matches
-
Luiza Palanciuc Unei poetici a emfazei și a hiperbolelor epidictice, i-a succedat, în modernitatea secolului al XX-lea, o poetică minuțioasă care consimte să demonteze cu acribie, într-un pe-cale-de-a-se-face (facerea căii), poematica poeticului la nivelul prim al acelei technę a sa. [...] Poetul contemporan este de bunăvoie și poetician. Îi place să se rotească în (și cu) cercul care rostogolește gândirea-poeticii și poetica-gândirii." Michel Deguy, Réouverture aprčs travaux, Întreaga operă a lui Michel
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
Daniel Cristea-Enache Cititorii din ultimele promoții au în legătură cu proza lui Fănuș Neagu o imagine pe care scriitorul însuși a dorit s-o impună, dar care suportă corecții sub unghi cronologic. Bine cunoscut, azi, pentru scrisul său metaforizant și poematic, exotic în conținut și înflorind la nivelul expresiei, cu o popularitate sporită și de intrarea în arena gazetăriei sportive, prozatorul "șaizecist" și-a creat un stil inconfundabil - căruia numeroase cărți, articole și interviuri îi poartă amprenta. Un stil ce a
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
ecuație cu alte cîteva proze fluviale sau chiar trilogii din panoplia istoriei noastre literare, de la În preajma revoluției la Cronică de familie, Un om între oameni, Cel mai iubit dintre pămînteni, Pumnul și palma?! Ce prevalează, la urma urmei: epicul sau poematicul? Suntem în fața unui roman propriu-zis, de construcție epică, ori mai degrabă a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică și mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile de gen - Bunavestire monomaniacală a
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
visului, care continuă să intervină în viața personajului-narator, dar nu furtunos ca odinioară. În Aripa dreaptă, pentru prima oară probabil în marile proze cărtăresciene, ideea de viață capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol al necontenitei metamorfoze, al trecerii de la greutate la har. Totul este fluture: "Emisferele cerebrale erau un fluture, boțit și-nghesuit în țeastă, care odată avea s-o sfărâme și să-și întindă aripile
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
și, întrebând Ce e poesia?, e dus în fața unor statui care o încorporează și o ilustrează exemplar. Sunt șapte corifei: Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, Nichita Stănescu (prilej pentru autor de a vărsa câteva lacrimi de căință) și... Manoil, adică ipostaza poematică a lui Mircea Cărtărescu însuși. Dacă "modestia" acestuia ridică semne de întrebare, bunul lui gust, reflectat de cele șase afinități elective, e în afară de orice discuție. Leonid Dimov, vai!, n-are statuie, deși numele oniricului este invocat în Levantul: și cu toate că
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
pe o încercare a divinității, iar visul și ficțiunea (pe care acum o scrie, nemaiavând nici un ascultător) îl ajută să supraviețuiască mizeriei existențiale și morale din jur. Prin romanul Antoniu și Kawabata Iolanda Malamen se îndepărtează de experimentalismul prozelor sale poematice, construite pe principii muzicale sau plecând de la pictură. Mișcarea epică se dovedește totuși sumară, descrierea și realizarea de tablouri, unele de o mare expresivitate picturală, precum și calitatea artistică a scriiturii rămânând punctul forte al autoarei. Caracterizarea formulei prozastice a japonezului
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
atât, același principiu se poate dedubla și tripla, ca în Triogamie. Vorbind în termeni strict literari, personajele poveștilor din toate cele trei cicluri sunt măști ale autoarei. Indiferent la ce persoană se relatează, prima sau a treia, narațiunile includ momente poematice: stări de încântare, uimire, beatitudine, dar și, în măsură considerabil mărită, anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Intentii frumoase Într-o carte intitulată măreț Când Dumnezeu se exilează-n tine (Brumar, Timișoara, 2005), un tânăr autor, cu intenții frumoase (și cu trăsături frumoase, după cum reiese de pe ultima copertă a cărții), Aurel Curcă Udeanu, monologhează-filozofează într-un stil poematic sacerdotal care reușește cu greu să-i ascundă lipsa de idei. „Ideile“ tânărului autor sunt de fapt elanuri sexuale, specifice vârstei, pe care el și le manifestă indirect, demagogic, prin refuzul dragostei carnale și prin misoginism: „Femeia este lecția tragică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius Ianuș. „Avântarea întru Cunoașterea Absolută începe din planul teluric...“ „Arealul ființării permanente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Daniel Cristea-Enache Cititorii din ultimele promoții au în legătură cu proza lui Fănuș Neagu o imagine pe care scriitorul însuși a dorit s-o impună, dar care suportă corecții sub unghi cronologic. Bine cunoscut, azi, pentru scrisul său metaforizant și poematic, exotic în conținut și înflorind la nivelul expresiei, cu o popularitate sporită și de intrarea în arena gazetăriei sportive, prozatorul "șaizecist" și-a creat un stil inconfundabil - căruia numeroase cărți, articole și interviuri îi poartă amprenta. Un stil ce a
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7842_a_9167]
-
cea "simbolist-ornamentală", mult mai matură și mai validă estetic. Mihai Zamfir oferă, în același timp, un credit deosebit prozei lui Macedonski, considerată a fi la fel de valoroasă ca și poezia. Poemul românesc în proză (1981) pornește de la antinomia dintre proza artistă, poematică și proza narativă. Traseul poemului în proză românesc e urmărit cu o detentă analitică incontestabilă, de la Asachi la Petru Creția, considerându-se că secolul al XIX-lea a fost "naiv", iar secolul XX a fost unul "esențial", din perspectiva modalităților
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
Care e rezolvarea găsită pentru pericolul real al fragmentarismului? Alegând o formulă cu un grad ridicat de actualitate, Valeriu Mircea Popa scrie o poezie fără convențiile punctuației. Mai precis, e complet lipsită de punctuație. Ceea ce favorizează o continuitate a structurilor poematice, chiar dacă este vorba - în fond - despre una formală. Pe deasupra, sunt introduși de multe ori, chiar în locurile de ruptură neanunțată și neașteptată, conectori lingvistici. Astfel se întâmplă în poemul paharul de hârtie: "atunci / înainte de a pleca / am scos din portofel
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
cea actoricească să fie mult mai bine pusă în lumină. Dar actorul este dublat de un poet remarcabil, a cărui artă o laudă cu îndreptățit entuziasm Nicolae Manolescu, pe coperta a patra a ultimului său volum. Împărțirea volumului în cicluri poematice urmează arborescenței temelor: poeme de dragoste (Balade, Doamnelor, balade), meditații existențiale în registru cvasifolcloric (Cântece-decântece, farmece și vrăji), poezie socială (Efectul de seră), poezie spiritual-religioasă (Poeme bizantine), solilocviu filosofic-teatral (Măști, dialoguri și sofii...). Elementul tutelar al acestui univers dens, unitar
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
Marinetti era înscris printre corifeii revoluției artistice europene. Iar în 1930, când mentorul mișcării făcea vizita mai de mult promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur", Victor Valeriu Martinescu: în anul descinderii marinettiene în România, acesta cuteza să constate
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
poate mina oricând, sub umbrela protectoare a lipsei de intenție, un scenariu altminteri coerent. Mai ales atunci când există, pentru a subsuma excepțiile invocate de prefațator, un concept de felul narațiunii - ocolesc, extenuat de frecvența cuvântului în fragmentul reprodus, cuvântul "proză" - poematice. În fine. Eroarea pe care o comite Negrici e una, din fericire și ca de obicei, prin lipsă, nu prin adaos. Neinventând fantast nimic, el nu inventariază, în schimb, scrupulos chiar totul. Definitorie pentru autorul Manualului întâmplărilor, dar secundară în
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
spectru, îl urmă îndeaproape. Lumina se strecura între ei firavă, depărtându-i." (pag. 367) Interesantă - și nu mai mult - e dramatizarea Manualului, datând din 2000, reprezentând, în definitiv, o reducție la stricta narațiune a unui volum, s-a înțeles deja, poematic. În afara corpului ca atare, personajele nu capătă, cum s-ar cuveni în asemenea translații, nici un bonus. Sunt aceleași replici, învățate riguros de mai bine de un deceniu, sunt aceleași intrări în culise pe care, înainte, simpla focalizare le deferea, fără
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
fiecare vers să fie clar;/s-a prăbușit acoperișul/ năvălește lumina" (cu ochii la desfășurare...); "lumina s-a scurs prin golul personificărilor,/ cerul devine o hartă a noii ordini/ și evenimentele mi-o iau toate înainte" (Marele Soare...). Straniul univers poematic al lui Peter Ackroyd, impregnat de o pasiune mistuitoare și totodată salvatoare, este redat cu acuratețe, practic rescris, de Lidia Vianu, a cărei sensibilitate face casă bună cu spiritul științific și rigoarea desăvârșită.
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
noi, cei din România. În mod special îl obsedează revoluția din 1989, care conține, in nuce, și face inteligibilă, pentru cine știe să descifreze faptele istorice, situația de azi a societății românești. Paginile pe care le văd cuprind și secvențe poematice, cum era de așteptat. Liviu Georgescu satirizează sumbru, prin accentuare până la grotesc, forțele malefice care au încercat și încearcă în continuare să profite cu cinism de vulnerabilitatea unei țări aflate în schimbare. O adevărată revelație îmi oferă întâlnirea cu Dumitru
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
Editura ART, București, 2008), de o rafinată speculație lingvistică și literară, un exercițiu ludic în totul, fascinant prin insolitul subiectelor și libertinajul comportamental al ideilor, prin dezinvoltura construcțiilor calamburești și insinuanța ironic-galantă, cu care își alcătuiește poeziile și micile eseuri poematice, plasându-se astfel într-un univers de perfid basm copilăresc, prin fereastra căruia își ia zborul într-un spațiu lipsit, cel puțin la prima vedere, de orice atingere cu lumea bulversată nebunește, din jur, sub impulsul (impactul) atâtor intrigi politice
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
Simona Vasilache Există o nehotărîre a frumuseții, pe care frazele o împart cu persoanele. E, tot așa, o încăpățînare de-a nu-ți crede decît propriilor ochi, neașteptînd explicații. Despre amîndouă dă mărturie Remember, scurta proză poematică a lui Mateiu Caragiale, publicată în 1924, la Cultura Națională. Nu sînt multe de spus despre această filă dintr-un carnet de boală. O amintire vagă, pentru a cărei lămurire ce, de bună seamă, ar strica-o, nu se întreprinde
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
o povestire bună seamănă cu un aisberg: ceea ce se vede este întotdeauna mai puțin decât ceea ce rămâne sub apă, conferind mister, forță și înțeles părții care plutește la suprafață. Povestirile din Convorbiri telefonice și povestea „spartă” în 55 de fragmente poematice din romanul Anvers creează exact această iluzie: texte deschise țesute în jurul unor fapte întotdeauna pasionante dincolo de care, deși orice desfășurare previzibilă este exclusă, enigma pare totuși la îndemână; personaje din cele mai diverse - un bătrân scriitor sud-american angajat alături de un
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
idei-forță și evenimente-cheie care au bulversat România și Europa în special în ultimele trei decenii, nescutit fiind de felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist al narațiunii: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istoriei ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele sale bazilici îi sunt
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
netă și oarbă a evenimentului istoric este umanizată într-o proză de extraordinară știință a reconstituirii. Povestirea lucrează, declarat și îndrăzneț, în descendența prozei ardelene gen Slavici, Agârbiceanu, Pavel Dan, Rebreanu, chiar Blaga, dar și cu o vagă ritmare sadoveniană, poematică a detaliului. Volumul 3 pune în pagină mai întâi Caietul pierdut al unei încercări de roman din anii ’60 și îl recuperează prin acumulări de detalii, tentând retră irea în timp real și recompunând, cu infinite detalii cinematografic picturale, atmosfera
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
hărțuită, pusă sub semnul întrebării. Moartea, în schimb, continuă să rămână ficțiune - nu se dă experienței directe, dar le impregnează implacabil pe toate celelalte. Cel mort lasă supraviețuitorul întrun impas. Cartea de elegii și invenții a lui Matei Călinescu, variantă poematică a prozasticului M, definește Miracolul vieții. „Zădărnicia miracolului vieții este ea însăși un miracol. / Ea ne dă cel mai profund motiv de a trăi...” Nici o trâmbiță și nici un encomion. Echilibrul existenței noastre depinde strict de cei care ne gândesc, este
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]