98 matches
-
Dacă în arta plastică vorbim despre pictori naivi și pictori naiviști, ultimii descinzînd în meșteșugul celor dintîi cu meșteșugul lor școlit, de ce nu l-am putea considera pe Ion Mărgineanu-Li un poet... naivist? Măsurînd, amar conștient, interfața celor două spații poeticești, d-sa se abstrage la un moment dat în această admirabilă poezie a poeziei: „Poemul cît un mușuroi./ Uită-l. Întoarce-te la bolovan,/ dar nu-i vorbi în șoaptă, nu-l/ cicăli, nu arunca în el./ I s-a
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
Planet...), cîrcei de proză, pînă se alege, de toate, o foiță lungă de sclipici. Din ea, Paul Cernat și Andrei Ungureanu au răbdarea să taie toalete de seară și deux-piece-uri de zi pentru fel de fel de goange. O sistematizare poeticească, de ne-am gîndi numai la ,landele de lavandă", a ordinului Lepidopteria, deschide balul. În proba de dans pe perechi, care mezaliază Regatul Fluturilor de Zi cu Imperiul Fluturilor de Noapte (sau invers), cad aripi, borhotesc, în trompe, nectaruri, pînă
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
vieții, în care tatăl face un suc de morcovi și mere pentru fetița lui, fără vreun scurtcircuit liric provocat de nărăvașul autor, se simte inteligența artistică a acestuia din urmă. În contrast cu versurile emfatice ale unor epigoni stănescieni, expresie a râvnei poeticești, dar și a lipsei de înzestrare, asemenea propoziții și gesturi banale ascund (ascund bine, ca să fiu puțin malițios) fracturile pe care tânărul autor le provoacă, deopotrivă, retoricii și tipicului social. Deplasarea către spectrul de imagini al poeziei fracturiste este vizibilă
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
de excese elogioase, îi ține, încă, în aceeași poză. Completată, la sfîrșit, de două detalii, din unghiuri diferite, ale unui posibil autoportret. Primul reia, oarecum, argumentele din introducere, aceea care stă "în loc de portret de grup". Vorbește, adică, despre critica așa-zicînd poeticească, despre finețurile și limitele ei. Al doilea, în încheierea unei serii de (aproape) instantanee, este o poveste, condensată, despre afinitățile (și repulsiile...) elective, într-o anume măsură aceleași pentru toată generația. O generație care a întors, în perspectivă, módele, făcînd
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
cuvinte te fac să te gîndești la o gură cu prea mulți dinți. Iată cum începe divina aviditate: "Trepte ursuze pîrîind grăbit/ Pași, sughite secundarul,/ Umbre scîncesc pe pernă/ Gesturi de cremene își fac semn". Despletire e o altă încercare poeticească: Cînd eram în lună/ Eram sperie-lună// Cînd eram în soare/ Eram sperie-soare// Cînd eram în tine/ Mă speriam de mine..." Bravo, pentru sinceritate! Leacul pentru astfel de sperieturi lirice ar fi Poșta redacției de la niscai publicații, nu pagina a treia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
instrumente de măsură/ un compas o linie cu care se face/ cuadratura cercului/ cînd se poate firește/ am căutat acele cuvinte/ vechi de la facerea lumii din/ viitor” - Butelia lui Klein), autorul se repliază. Nu întîrzie a se apleca asupra organismului poeticesc aidoma unui medic care-și pune urechea pe un torace pentru a-i asculta respirația. Microrealul pentru care vădește predilecție îi comunică tresăririle sale tainice. E abordată astfel o fenomenologie a relațiilor fulgurante ce se stabilesc între particulele acestuia, o
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți-vă să grohăiți în mare, pieriți Legiuni, sub trăsnete
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
care-l descrie, dezamorsîndu-l, absorbindu-l precum un burete. Deplețiunea morală se compensează datorită plinului formal devenit substanță reprezentativă. În așa măsură încît pînă și motivul ezoteric e relativizat, compromis prin distorsiunea sa calofilă, prin infestarea (însămînțarea?) lucrurilor cu verbul poeticesc: "Șterge mai întîi, cu palma,/ praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să vibreze în lucruri" (Anestezie /II/). Cuvintele tind a se substitui lucrurilor cum
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. Și din acest tablou, nu numai din plenarele lui Nicolae Ceaușescu, își vor trage ulterior protocroniștii lița lor tricoloră. Iată un singur exemplu: "Dintre puținele, bietele noastre bâiguiri poeticești, cărora, mistificându-ne pios, le dăm statut de creație artistică, Ťmeditația la stemăť e cea mai bine ilustrată. Ca specie, a fost încercată de o mulțime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al XVIII-lea apar
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
adă-ne, rogu-te, o cupă de kumâs. Eunuca dispăru fâșâind ușor și reveni cu două potire alburii. — Știi, mărite han - grăi Metodiu după ce gustă dintr-o cupă, uitându-mă eu prin ceaslovurile voastre, am băgat de seamă că slova poeticească nu-i nici mai lungă, nici mai scurtă, ci tocmai potrivită. Lucru de mirare: câți iambi, atâtea dactile. Suntem o cultură tânără - răspunse tătarul, luând și dânsul loc. Noi, precum vezi, am pornit de la foarte puțin. Ce zic eu? De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dreptate, măi Broanteș? adăugă spătarul, întorcându-se în șa spre celălalt tovarăș de drum, care asculta cu atenție, cufundat în gânduri. — îhâmhmâmm! - făcu Broanteș. — îl vezi, mărite Doamne? - spuse spătarul către cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în creația unui scriitor? Ți-a plăcut boema, ești un boem? A.S.: Cred că unui poet nu-i strică defel să fie un pic boem în tinerețe, să cunoască lumea subteranei, beția libertății anarhice, atmosfera cafenelelor și mansardelor înstelat-sordide, gustul poeticescului "decoct" compus din mici doze de infern și azur savurat alternativ până la capătul unor (atâtor!) zile și nopți... Marii artiști au fost de multe ori și mari personaje, actori ai boemei. Pe unii i-ai nominalizat aici, dar lista poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi la zaruri trist și unt și nefiresc poet postmodernist în caftan boieresc mulgând moara costelivă cu aripile cosoroabe ca pe-o sondă din Emiratele Arabe ori lustruind (cu sângele) aceste cuvinte poeticești pe care le las moștenire urmașilor mei Văcărești Chiar așa: vine îngerul (același) simandicos mă întoarce pe față, pe dos și zice: cinstiți cetățeni, melanholiile și tristețile îi sunt bune pe toate fețele iar din aceste preaîncâlcite sentimente și stări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a dizolvat în iubire... Ea e iubire. Atît. Ea 2: (Ei, fir-ar să fie) Și eu ce sînt! Eu sînt soție, nu? Eu m-am dizolvat în cada cu rufe și în cratițele de mîncare, da? Mamă, ce învîrtituri poeticești îmi vinde mie dumnealui! Aia se dizolvă în iubire, vezi dumneata, și eu în corvoadă! Și tu? Tu te evaporezi, da? Păi sigur, se eterizează dumnealui că nici nu mai poți pune mîna pe el... nici în casă, nici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Cronos. În noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul pierde inelul - simbol al formei perfecte, al valorii absolute, al nuntirii cu zânapoezie sau cu muza inspiratoare, cu „limba poeticească“, cu ficțiunea înaltă. Basmul însuși coboară în vale, în lume, „în stradă“ și devine oarecare poveste. Motivul singurătății devine simbol al condiției umane și, implicit, al existenței creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
1929, într-un dialog cu Paul B. Marian, publicat în "Ultima oră", considera poezia de la acea oră scrisă într-un spirit diletant, școlar și maimuțăresc. Sînt repere care, din nefericire, jalonează și în prezent o mare parte a actualității noastre poeticești. Lucian Blaga află un reper ce ne salvează de la inanitatea totală, la Bacovia, prizonier al altei epoci, admiră un simț rar al desenului, iar în Arghezi vede un orator de "reușite". Catalogare ce-i dă prilejul de a-și manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din La Baad dedicat de Cezar Ivănescu fiicei mele, și ea "leoaică" în zodie, ca și marele dispărut. "Don Cezar" (alint respectuos cu care prietenii semnificau nu numai trimiterea inevitabilă la Don Quijote, ci și plecăciunea respectuoasă în fața șefului de clan poeticesc), are în această lună doi ani de când s-a retras nedrept și neașteptat în veșnicie. Cu îngăduința Dumneavoastră, cititorii mei, aș vrea să-l mai las pe el, în Săptămâna Patimilor din acest an, să mai spună un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
posibilă a predilecției congenitale, spontane, pentru o formă de expresie curent denumită lirică. Poezia, în sensul extensiv al cuvântului, rămâne încă, după toate indiciile, modul fundamental de exprimare al sensibilității imediate, autentice, doar elementare. Și după alții (Dan Petrescu) inflația poeticească la români (este)... un simptom de subdezvoltare culturală. Inutil a intra în speculații foarte savante și filozofice pe această temă. Cât timp structura sufletească esențială este încă de tip agrar rural, o astfel de exteriorizare emoțională rămâne practic inepuizabilă și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
loc că: „A socoti că poate Un om să facă toate Oricîte va gîndi, Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi.” Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești. Și facerea Începe prin zăgăzuirea dialectului, prin punerea de hotare, stavile În fața unei oralități slobode. Frica de a greși este aproape mistică la Ienăchiță și, sub puterea ei, poetul scrie mai sus-pomenitele Observații sau băgări de seama asupra regulelor gramaticii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timp inocentă și „perversă” (savantă) a lui Eugen Simion. Ienăchiță are „convingerea că nașterea poeziei coincide cu nașterea limbii care Încearcă s-o exprime”. „Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești”. De aceea: „Scenariul erotic văcărescian (prinderea În laț, starea de boală, imposibilitatea și refuzul de a ieși din cercul unei pasiuni nimicitoare) este și un scenariu scriptual. Convenția ocolului ascunde și o neliniște reală, putem spune tragică, În fața limbajului anarhic
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Botoșani. Tonalitatea „comentariului” era vioi-gregară și bășcălios-debutonată: „Întotdeauna când mă gândesc la Eminescu îmi vine în minte statuia din fața Ateneului, expresia celui mai trist caraghioslâc și a divorțului tragicomic de spiritul critic în favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu ohtatul «poeticesc». Mă întreb cum să nu râzi în fața unui Eminescu nud și cum să nu-ți închipui instantaneu figurile altor scriitori în aceeași ipostază. Gândiți-vă la Maiorescu având un ștergar în jurul șoldurilor, la Caragiale camuflându-și Doamne iartă-mă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
cărticică despre felurite flori și despre cărți surori - Gloria Lăcătușu, Ed. Vasiliana, 2000 MEDITERANA CA DINTR-O STEA POLARĂ „Să scrii” marea și soarele ca și cum „ai scrie proprii părinți“, “să scrii” mișcarea apei și briza ca parte a unei invizibile, “poeticești” și cosmice coregrafii, “să transcrii” simfonia trecerilor de la albastru la galben, de la verde la portocaliu, de la alb spre roșu și negru, să construiești lumea ca o irizare roz-violeta și să descoperi, pentru a câta oară, picturalul unui spațiu matrice, cu
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
câteva care demonstrează exemplaritatea acelora. Și mă gândesc la doi poeți celebri: Mihai Beniuc și Eugen Frunză; primul de o notorietate constantă din 1944 încoace, celălalt speranța oficială deja validată, în plină ascensiune dar nu și unanim acceptată de obștea poeticească. Și vom mai face o excepție de la regula cercetării noastre, conform căreia am cules din presă pentru fiecare problemă ceea ce am găsit, în ordinea derulării ei, neselectiv și nepărtinitor. De data aceasta vom selecta comentatorii și vom alege unul „nededulcit
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]