134 matches
-
asociativ, în fine, histrionismul care te ținea în pagină. Mizând doar pe schelăria fragilă a simbolurilor comune și sterpe, poetul face un mare și bizar pas spre nicăieri. Cum o arată și titlul, volumul are în centru toposul vânătorii, însă poetizat fără nerv, în zvâcniri scurte, incerte, până la urmă insuficiente, abandonate precoce. Versuri obosite, rezolvate adolescentin, creând frustrări cititorului care are nostalgia freneziei din În așteptarea cometei, să zicem: „Singurătății i se făcuse dor de nemărginire / iar privirea, chiar văzul, văzutul
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
deosebesc în detaliu, dar amândoi se află în pericol iminent de moarte. Ei n-au de ales între viață și moarte, ci numai între moartea prin împușcare ori prin tăiere cu sabia, resp. în lupta corp la corp. Ciobanul își poetizează moartea, dându-i caracter de nuntă, sau făcându-și testamentul. În schimb, Junele, cu toate că nu pare să aibă vreo șansă de victorie în lupta cu regele animalelor, e încrezător în forțele proprii și refuză nu numai moartea, ci și lupta
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
compromis între vederile d-sale intime și cerințele instanțelor diriguitoare. Rezultă hibrizi între spiritualitatea religioasă de fond și doctrina marxist-leninistă, atee, propagandistică. Astfel Claudel, deși se recunoaște că e "spiritualist", se vede împins către polul opus, al materialismului fie și poetizat: "Poate să pară stranie, dar e perfect explicabilă dorința acestui spiritualist de a atinge o inimă a materiei. În această privință poetul se aseamănă atît de mult cu Teilhard de Chardin, gînditorul foarte actual, fiu al aceleiași eclezii, care vedea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
extraordinar de mică strălucea pe marmură”, este, în realitate, „descrierea riguroasă a micii sculpturi bifrons de pe mormântul prietenului său, Victor Brauner.” (p. 28) O lectură, așadar, nu reducționistă, ci realistă. Curată intelectual. Fiindcă ia cuvintele așa cum sunt. Fără să le poetizeze. Poezia nu înseamnă poetizare. Ci, înainte de orice, lectură literală. Despre tatăl obosit, am vorbit puțin mai sus. Despre tatăl real, Andrei Naum, mort în bătălia de la Mărășești, Gellu Naum vorbește destul de puțin. În 1917, avea doi ani. (Tabelul cronologic de la
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
al stilizării”. Afli [sic] că, într-o oarecare măsură, îți pot întinde mâna. Am „stilizat”, nu de mult, traducerea Răscoalei lui Rebreanu (am aflat că și nesuferitul acela de mahalagiu fripturist Arghezi și-a găsit și el misiunea de a poetiza acest eveniment). Fiind vorba de una din operile „clasice” ale literaturii românești, te interesează poate opinia unui cititor cu totul nevinovat, i.e.7 neinfectat de mitul acestui clasicism și fără atitudine față de scriitorul respectiv (nu citisem decât 2 capitole plicticoase
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
-mi ies la socoteală, dacă stau bine să mă gîndesc, nici prea multe cărți ale musafirului. Povești cu tineri încă nerostuiți, trecînd prin Capitală-n ospeție, și bătrîni tutelari. Le-am întîlnit în atîtea și atîtea contes de vie care poetizează, de obicei, în mărturisirile scriitorilor, răscrucile de traseu literar, dar nu m-aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
nu tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poți face cu scrotul pe scenă, pentru că e acolo și nu poți să-l ignori, sau cum poți folosi părul partenerei pentru a-ți îndesi și poetiza părul pubian -, peste jenă - de ce nu? -, atunci poți să râzi în voie. Pentru că Jérôme Bel este, la un prim și foarte ușor de escaladat nivel, un spectacol cu mult umor. Abia apoi vin chestiile grele..." Chestiile grele nu ne interesează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
ușoare. În schimb, ne conformăm îndemnului Elenei Vlădăreanu și râdem în voie. De articolul ei. De un umor nebun ni s-a părut, printre altele, chestia cu poetizarea părului pubian. În timp ce se depoetizează totul, iată că, totuși, se mai și poetizează câte ceva... Scriitorul și criticii săi Miercuri, 13 iunie, ora 17, în Sala cu Oglinzi de la Uniunea Scriitorilor are loc o nouă întîlnire cu publicul din ciclul. "Scriitorul și criticii săi". Invitat Nicolae Breban. Prezintă criticii: Gabriel Dimisianu, Alex. Ștefănescu, Mircea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
despre frumos, despre frumosul care-i urmează iubirii. În studiile lui Petru Creția, frumosul este și parte a kalokagathiei, dar și ceva mai mult, cu mai subtilă și mai întinsă influență decît binele și adevărul. Se poate ca filologul să "poetizeze" filozofia și în esență, nu numai în stil. Nu poți să nu remarci că fraza este mai întîi frumoasă, abia apoi semnificativă: "Și apoi, fiecare să se lumineze după puterea minții, a sufletului și a credinței sale. Nu căutîndu-și neapărat
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
a ziarelor: "Bucureșteanul Alexandru Florentin, de 22 de ani, - gagiul/ recidivist fiind și hoț de lănțișoare,/ l-a smuls, vineri, 2 iunie, pe-al unei domnișoare,/ pe bulevardul Lascăr Catargiu." Cultura populară este surprinsă și în alte ipostaze. Găsim comentarii poetizate la videoclipuri, la reclame televizate și nu scapă nici "băetzii" de cartier: "Tre ste spargi în figuri/ca băiat dă băiat/ care ești îmbălat/ în scuipații-a șpe guri" etc. Este destul de greu să identifici punctul de vedere din care
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
exterior, impulsionat de vreo retorică, precum cel blagian, ci se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței. Obiectul poeziei se reduce la acest eu ce se investigheză perpetuu pe sine, poetizând la nesfârșit existența ca experiență scripturală" (p. 17). Gheorghe Crăciun, cu care Marin Mincu nu se confruntă niciodată, vedea în Bacovia o culme a poeziei tranzitive, ca o premisă a postmodernismului; Marin Mincu originează în opera bacoviană o poezie reflexivă
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
drept scara pe care Iisus Hristos a coborât la noi și prin care noi putem urca la cer. Prima strofă este introdusă de trei verseturi, a doua de două și ultima de unul singur. Psalmii curg pe împletitura stihului original, poetizând astfel mesajul prezentului volum. De altfel, semnificația scării este foarte pre zentă în concepția creștină. De la scara spre cer, simbolizându-l pe Iisus Hristos însuși, sau Biblia ca scară, unde cele două Testamente sunt închipuite ca cele două laturi ale
Editura Destine Literare by DANIELA GÎFU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_270]
-
scrisă de Vavila Popovici, este un microroman. La fel ca și în „Cartea mamei”, stilul din „Ultima piruetă” este o împletire de epic și liric. Narațiunea nu are nimic banal, fiind presărată pe alocuri cu pasaje idilice, a căror naturalețe poetizează epicul cărții. Autoarea prezintă cu mult har și originalitate viața rurală din Basarabia de dinainte și de după 23 august 1939, dar și mediul rural și citadin din România comunistă și post-decembristă. Ar mai trebui remarcate naturalețea și frumusețea descrierilor, profunzimea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe o temă dată, cu efecte îndoielnice uneori în plan artistic. Căderi de tensiune expresivă, arborescențe decorative, stări poetice neelaborate, mimetice, manierism, iată o seamă de defecte tipice poeților prolifici, ispitiți când și când, în numele propriei reputații orfice, de a poetiza, de a-și expune talentul unor prea numeroase motive și solicitări de moment ce nu rimează cu clipa de grație. În impresionante rețele prozodice verslibriste se aude biografia interioară a poetului înfrățit cu marea și deci cu toată mitologia și
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
voi rumpe din inimă acest amor și dimpreună cu el viața mea. O! de-ai putea tu să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cruce, vergină Ctnd ochi-ți se-nnoptează... Și-n creieri se-nsenină... O, vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori, Trece-o suflare sfântă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de locuitor. Făptura lor apare din pelinci și viețuiesc până la adânci bătrânețe. Și scriu la versuri albe, că s-a umplut literatura noastră de proză proastă. Pe ea, care era și este atât de frumoasă, n-au voie s-o poetizeze decât poeții cu buletin, deci se exclud cei cu pantaloni scurți și senilii. La poeți e mult mai simplu. Mă refer la cei de mai sus. E destul să scrie titlul "E frumoasă, dom-le", și apoi ar putea să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care recurge Ioana Păun: concentrarea structurii dramatice a argentinianului anarhic, adaptarea ei la contextul reclamelor românești și găsirea corelativului vizual perfect pentru scriitura conflictual monologală a lui Rodrigo García. Dramaturgul merge în adâncimea unui trash expresionism consumist pe care îl poetizează. Ioana Păun a înțeles exact miza și salturile textului lui García, Agamemnon, flagelul produselor care-ți mânjesc corpul și-ți rod neuronii și „poezia scurtă“ a momentelor când, cu cei mai inocenți ochi, privești un pepene înainte să înfuleci din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
nu tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poți face cu scrotul pe scenă, pentru că e acolo și nu poți să-l ignori, sau cum poți folosi părul partenerei pentru a-ți îndesi și poetiza părul pubian -, peste jenă - de ce nu? -, atunci poți să râzi în voie. Pentru că Jérôme Bel este, la un prim și foarte ușor de escaladat nivel, un spectacol cu mult umor. Abia apoi vin chestiile grele, pour les connaisseurs: interpretările de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
unei estetici rafinate: Într-adevăr, nu există loc mai potrivit pentru a te lăsa cuprins de vraja zumzăitului insectelor, a cântecului păsărilor, a unei nopți cu lună, a frumuseții trecătoare a celor patru anotimpuri. [...] Strămoșii noștri, care aveau darul să poetizeze totul, au făcut din locul care, în sine, este cel mai murdar din casă un loc al bunului gust, l-au alăturat frumuseților naturii și l-au înconjurat cu o aură de plăcute asocieri. Comparativ cu perspectiva occidentalilor, care privesc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Întîlnit, atunci, la redacția publicației Însemnări rusești (unde trecuse „Întîmplător și fatal“) de la Paris, Într-o sumbră zi de noiembrie a anului o mie nouă sute douăzeci și doi. Și altceva, În poeziile sale din perioada emigrației, M.O. nu a poetizat „frustrarea“, așa cum susținea amintita doamnă, căci Întotdeauna a fost-, după cum Însuși mărturisea cu o ușoară ironie -, „un poet ocazional al vieții“. Aveam douăzeci și trei de ani... De fapt, nu eu sînt importantă, eu n-am nici un fel de Însemnătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
evocă momente din viața lui de elev, adresându-se lui Nichita Stănescu. Ideea este că el și poetul (tratat ca și cum ar fi încă în viață) au în comun aceste amintiri. Din nefericire, situațiile și întâmplările evocate sunt prozaice. Autorul le poetizează, dar o face într-un mod convențional, neconvingător: „Profesorii - Canciu, Manciu, / Simache, Râpeanu și Milica - / deschiseseră, o dată cu catalogul, / încă un arc de cerc / al limbii române, / porțile către stele / și ferestre către adâncul din noi, / după care s-au retras
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru a evoca diferite momente din viața lor și a-și face cunoscute convingerile. Interviurile lui Viorel Cacoveanu prezintă interes aproape exclusiv prin aceste evocări și mărturisiri. Cartea sa intitulată Interviuri literare (de ce „literare“? pentru că întrebările sunt atât de neinspirat poetizate?) poate fi citită numai sărind peste întrebări. P.S. Volumul a apărut în 2001, la o editură din Slobozia, Ialomița, „Pod peste suflete“. După cum se vede, numele editurii pare și el găsit de Viorel Cacoveanu. Din dorint ´ a de a fi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și-atât - / Vidul deplin din mine.“ „Te-am strigat și ai veni / puțin. / Să-ți șoptesc / doar?“ „Anii, / care îți lipsesc / M-au ars cu totul, / ieri.“ Există și cazuri când autorul nu lasă poetizarea în seama cititorului, când își poetizează el însuși textele, dar atunci se întâmplă altceva dezagreabil și anume devine vizibilă educația lui estetică precară. Imagistica la care recurge aparține poeziei minore de acum un secol: „Sunetul vocii tale / A fisurat / Marea de licurici a nopții.“ „Umbrele și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
curge timpul din clepsidre.“ Ideea de a face „plăcinte de cer“ poate fi preluată de o patiserie, care și-ar reduce astfel cheltuielile de producție, dar nu dă rezultate în poezie, întrucât plăcintele sunt flagrant prozaice și nu pot fi poetizate prin simpla alăturare de cuvântul „cer“. Nici „mângâierea sărutului cu o palmă“ nu generează poezie, chiar dacă palma îi produce poetului un șoc care îl face să vadă clepsidre în loc de tradiționalele stele verzi. Alt poet care își ia prea mare avânt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]