121 matches
-
model postsimbolist și unul expresionist (fără a mai pune la socoteală derapajele realist-socialiste din anii ’50), anticiparea paradigmei (meta)tranzitive este precumpănitor teoretică. Chiar dacă, în practica literară, Baconsky a mizat din plin pe decorativism și nu a respins nicidecum mecanismele poetizării emfatice, trebuie să amintim totuși, la acest capitol, unul dintre textele sale teoretice care a reușit, la data apariției sale, să surprindă publicul mai mult sau mai puțin avizat. Este vorba de articolul „Declinul metaforei”, apărut în Gazeta literară în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-a, iar un copil de clasa a VI-a mărturisea că o știa de la mama sa, de când avea șase ani. Dincolo de valoarea literară sau civic-identitară, poemul este o probă importantă pentru capacitatea de memorizare a copilului. Acesta pare ajutat de poetizarea naiv-previzibilă, dar este pus serios la încercare de mulțimea versurilor și de vocabularul pe alocuri greoi, arhaizant. Poezia face parte, de multă vreme, din repertoriul școlar. Fosta învățătoare Elena Mărculescu (născută în 1910), amintindu-și despre activitatea sa din perioada
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu e/ în afară. Totul e înăuntru./ însuși cosmosul nu există decât/ înlăuntrul său." Și pentru că Aleph la puterea Aleph este o abstracțiune, ea nu poate fi reprezentată, deci ea " Nu este cu putință". În "Poemul al VI-lea", încearcă poetizarea puterii continuului sau a discontinuității materiei: "Numerele sunt numele punctelor./ Ele sunt numele celor mai mici existențe./ punctele./ De aceea/ ele pot fi numele tuturor lucrurilor,/ căci toate lucrurile sunt făcute din puncte.". Poemul face analogii relativiste ca: variația masei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
geniului și a artei (Luceafărul, Scrisorile, Criticilor mei, Epigonii). Concluzii În poeziile eminesciene de început cu greu se descoperă semnele originalității (De-aș avea, O călărire în zori, Din străinătate, Misterele nopții, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie). Sunt poetizări pe teme patriotice și erotice, amintind de Alecsandri, Heliade, Bolintineanu. Perioada '68-'69 este una de romantism tenebros, configurată de titanism și demonism, cu eroi răzvrătiți care filosofează pe teme sociale, erotice, pe tema vieții și morții: profetul din Junii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
altor însușiri sufletești naționale, aceleași motive capătă întruchipări noi. Atunci când a citit colecțiile străine, franceze și italiene dar și grecești, Densusianu a constatat că toate popoarele vorbesc în cântecele lor despre stele, păsări călătoare și fac din ele elemente de poetizare. Observă tot cu această ocazie că multe din aceste elemente apar mai rar și „risipite" la alte popoare, pe când la români aceleași motive apar des repetate în doine cu o stăruință care arată anumite înclinări ale simțirii și imaginației, anumite
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
plaja (și nu marea aflată în raport metonimic literal și în toate sensurile) devine pretext de glosare asupra diferenței de cult(ură)70 solar(ă) dintre textiliști (purtătorii de măști ale părților anatomice cenzurate de dicționar sau/și deplasate în poetizări fantasmatice în argou 71) și nudiști (adesea purtători de inscripții și desene în aceleași perimetre corporale). Aflăm astfel că fragmentarea socială sezonieră este un act reproducător al schismelor de cult (cea dintre azimiști și fermentari) și că relativa coexistență a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
confrații întru poezie, fixându-le o dobândă nu întotdeauna mică pentru narcisism, ipocrizie, pasiunea neostoită pentru talanți, nuri sau aburi etilici. Iașul poetic de azi se poate de bună seamă recunoaște, cu luminile și mai ales umbrele lui, în dulcile-amărui poetizări secunde ale lui Dumitru Spătaru... Referințe critice (selectiv): Liviu Antonesei, în "Convorbiri literare", nr. 9-10, 1993; Mihaela Ursa, în "Steaua", nr. 12, 1994; Simion Bărbulescu, în "Opinia", nr. 1854, 1996; Ioan Holban, în "Evenimentul de Iași" din 27. 08. 1999
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
artificii și limitări. El refuză tipul spectacolului tradițional că reprezentare accentuat teatrală. Decalajul dintre literatura și teatru se manifestă plenar în atitudinea conformista pe care și-o asumă teatrul în susținerea fundamentului burghez al societății: daca teatrul se limitează la poetizarea moralei burgheze, în române se procedează la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în marile cicluri ale lui Balzac și Zola. Odată cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1871), dar și a contrarevoluțiilor, loviturilor de stat și a perioadelor de restaurație succesive, pe care le transformă într-un teatru al istoriei. Punerea în scenă a Parisului secolului al XIX-lea și reprezentarea lui în literatura este însoțită de poetizarea civilizației urbane, de cultivarea mitului Parisului și de o receptare progresivă a sensibilității la orașul modern și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de cunoaștere diferite, care dezvoltă în special o anumită funcție a limbajului, aceste discipline creează propriile lor culturi de experți, care interacționează în mod distinct cu lumea obișnuită, argumentează Habemas. Rorty va răspunde opiniei exprimate de filosoful german, susținând utilitatea poetizării culturii în pofida dorințelor habermasiene de validitate și de reconstruire a unei forme de raționalism 315. Rorty sesizează că una dintre diferențele de interpretare dintre el și Habermas este aceea că în timp ce el vede în unii gânditori precum Heidegger, Nietzsche sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Este deosebit de interesat de urmărit și "disputa" Habermas Rorty, în special pe aliniamentul implicațiilor public privat. Habermas îl critică pe Rorty pe motivul complacerii în ceea ce se numește filosofia vieții, în sensul că intenția sa principală ar fi aceea a "poetizării" și nu a raționalizării, cultura "poetizată" pe care ar promova-o Rorty, discursul său estetizant și relevarea "funcției limbajului de dezvăluire a lumii" opunându-se propriei sale concepții de rezolvare a problemelor în interiorul "praxisului intramundan". Rorty consideră că "diferența dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decisive, în stilul care-l caracterizează, adică pînă la epuizarea informației; și demonstrează că, la origine, alegoria era „reală”. Ea coboară pînă la arhaitatea homeriană, în timpurile cînd sacrificiul sîngeros era o practică ritualică obișnuită. Cei vechi nu apelau la poetizări pentru a acoperi realitatea concretă: aveau obiceiul să organizeze mortului nuntă în toată regula. Asemenea practici, care vin de departe, s-au păstrat pînă în timpuri apropiate de noi. La ruși, dacă murea un tînăr neînsurat, era condus la groapă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
păstoresc, izolat în complexul profesional socio-uman. Autoarea ar fi fost nevoită să dea altă variantă propriului discurs. Nici suprasolicitarea profanului nu mă convinge. Emoția religioasă se află în inițiala oricărei culturi de mare tradiție. Apoi, sunt prea multe ipoteze, repetări, poetizări. Eliminarea lor ar duce la o carte mult mai consistentă. Nicolae Branda mi se pare prea minimalizat. O propoziție ca: „Omorul mioritic devine o pură practică semantică” (p. 436) merită admirată pentru jocul sofistic. La fel: „... avem mai degrabă vocea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
spaima sau fericirea intensă care le însoțesc. Fragmente și ciorne se asociază ca să contureze un spațiu al inocenței, al autenticității unor senzații și imagini rememorate minuțios. Numai cine știe cât de greu e să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
arătată lumii în alt fel. O fată cu gesturi și vorbe fermecătoare în banalul lor (își înfășoară dimineața picioarele într-un pulovăr când îi e frig, citește VIP și Fenomene Paranormale, se parfumează cu Byzance), vie și lipsită de orice poetizare, este prezentă mereu în memoria celui care ar putea zice "Nea Gică c'est moi". Câteva poeme de dragoste, desfășurate în virtualitatea reveriei, sânt printre cele mai emoționante pe care le-am citit în ultima vreme. Unul este "Liziera", în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe umerii noștri, ai tuturor. În clipa aceea Își dădu seama de asemănarea În limba ebraică dintre cuvintele „milă“ și „uter“1, precum și dintre „forceps“ și „a trage o Învățătură“2, și se mustră imediat pentru jocurile astea de cuvinte, poetizarea asta, care nu era mai puțin demnă de dispreț decât faptul că ministrul apărării spusese „preț“, când de fapt voia să spună „moarte“. —Alterman 3, Îi spuse Fima Tamarei, are o strofă În Cântece despre plăgile Egiptului care sună așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
specificizare și autonomizare precis definită terminologic a literaturii, dominarea poeziei are o nouă urmare tradusă printr-un nou concept: literatura poetică. Literatura se poetizează, dispare monopolul ei cultural. Sensul cultural se estompează în favoarea unui început de plăcere, distracție, gratuitate, estetizare. Poetizarea literaturii ca și literaturizarea poeziei sunt evidente și în poetica lui Mallarmé. Legată indisolubil de tendința evidentă de radicalizare și estetizare a ideii de literatură, este definirea sa ca artă literară Artă literară are acum obiective pur artistice, finalități specific
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în anul următor revenind la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Între 1993 și 1995 beneficiază de o bursă de cercetare la Praga, acordată de Central European University. În 1998 își susține doctoratul cu teza Narativul ca mijloc de poetizare, reluată în Narațiune și poezie (2000; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române). Funcționează ca lector de limba română la Universitatea din Pisa (1996-2001) și ca profesor de limba și literatura română la Università della Calabria (Cosenza). Debutează în 1979 la „Tribuna
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
într-un limbaj discursiv, șablonard. Abia volumele Lume, dragă lume... (1962) și Gustul pânii (1964) învederează un autor ce mizează pe spontaneitate, pe simplitate și cultivă dezinvolt o formulă de factură tradițional-cantabilă, cu rădăcini în folclor. Evocarea ambianței rurale și poetizarea faptelor cotidiene reprezintă nota dominantă a versurilor lui Z., care explorează eficient detaliul revelator și metafora rară. Evoluția ulterioară a poeziei sale vizează cuprinderea unei game de trăiri mai variate, contradictorii, paradoxale. Ultimele culegeri - Mi-e dor (1971) și Mă
ZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
construiesc, selecționează, triază, recompun și reînnoiesc stocul cunoștințelor aflate la dispoziția lor. Primul proces implică, din partea subiectului, o selecție, o categorisire a obiectului, perceperea lui prin intermediul unei rețele de scheme și de elemente de calificare și descriere (norme, precizări, aproximări, poetizări etc.), precum și naturalizarea acestora (sau folosirea obiectivă a noilor cogniții, elaborate În timpul și după perceperea selectivă a obiectului nou sau ciudat). Cât privește ancorarea, aceasta presupune punerea În aplicare ușor modificată sau, dimpotrivă, alterarea completă a reprezentărilor existente În mintea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
autentic umanist. De regulă, superioara încifrare și încordare a minții se leagă de motivul cărții (creația) și de cel al femeii, pentru că: Spiritul este senzualitatea rațiunii". Marea lecție a înaintașilor meditației românești îi stă călăuză, având afinități mai mult cu poetizarea filosofică blagiană din Pietre pentru templul meu (1919) decât, să zicem, cu perspectiva asupra vieții, propusă de Garabet Ibrăileanu. Dăm spre exemplificare: "Geniul adult cu somn de copil" și "Privit pe întuneric, licuriciul pare un giuvaer și nu e decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în cazul lui Heredia, dar și al lui Macedonski, sublimul. Fără să utilizeze în mod excesiv arta decorativă, deși nu lipsesc din poeziile lor motivele decorative figurative sau uneori chiar structurile nonfigurative, poeții parnasieni ajung să creeze mai degrabă o poetizare a decorativului decât o poezie decorativă. Reinterpretate sau combinate cu alte elemente, precum cele aparținând literarului sau poeticului, poeziile parnasienilor rețin atenția prin efectele lor expresive deosebite. La Macedonski, prin cultivarea refrenului se obține chiar o progresie a unui motiv
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
195 2. Ecouri în poezia contemporană / 197 3. Sub zodia incertitudinii / 201 3.1. Autoreferențialitatea / 202 3.2. Poezia ca exercițiu de sinceritate. Luciditatea / 205 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului / 207 4.1. Restructurarea imaginarului poetic: "poetizarea" universului cotidian / 209 4.2. Autenticitatea exprimării / 213 5. Intertextul. Ironie și demitizare / 216 6. Demetaforizarea / 220 7. Între suprarealism și onirism / 225 CONCLUZII / 229 247259269BIBLIOGRAFIE / 278239 Index / 247 Abstract / 259 Résumé / 269 Generația recuperată Din ceea ce s-a numit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestei poetici în literatura contemporană, autoarea remarcă: neîncrederea în limbaj, refuzul hiperculturalizării discursului, renunțarea la certitudini și la ideea de perfecțiune, preferința pentru o reflectare a prozaicului, autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei generații-punte care a preluat într-o formă sublimată experimentele avangardiste, a reușit să schimbe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]