229 matches
-
POEZII ROMÂNEȘTI PODURI PESTE SUFLETE ” Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o zi oarecare, doctorul Ilie o puse de o plimbare, Pe la un grup de faimă mare, pentru a posta poezioare, Ce aveau un conținut de dragoste, selectate cu rigoare, Pe care le dedica cu ardoare, la doamne și domnișoare. Și uite așa, zi de zi, luând amploare acest tip de poezioare, Doamnele și domnișoarele l-au supus spre examinare, Pe
DOCTORUL ILIE ȘI.... „GRUPUL POEZII ROMÂNEȘTI PODURI PESTE SUFLETE ” de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382400_a_383729]
-
Pe la un grup de faimă mare, pentru a posta poezioare, Ce aveau un conținut de dragoste, selectate cu rigoare, Pe care le dedica cu ardoare, la doamne și domnișoare. Și uite așa, zi de zi, luând amploare acest tip de poezioare, Doamnele și domnișoarele l-au supus spre examinare, Pe acest tip, care nu-i unul oarecare, ci din lumea mare, Un domn doctor tare frumușel, elegant și fără asemănare. Cei din grup o puseră de o adunare, pe doctor să
DOCTORUL ILIE ȘI.... „GRUPUL POEZII ROMÂNEȘTI PODURI PESTE SUFLETE ” de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382400_a_383729]
-
doamnele, cu ardoare, Și să-l aruncăm de pe pod, făcându-i vânt (sub pod) în apa mare. Adminul interimar a executat imediat ordinul, cu abnegare, I-a intentat pe loc, că a adăugat, în plus, un „ i ”la ale lui poezioare, Și cu surle și trâmbițe a strigat, că acesta nu ne face cinste și onoare, Jos cu el, aruncați-l imediat, de pe podul de onoare, fără amânare. Să trăiți „șefu” raportez: ordinul de executare a fost pus în aplicare, Doctorul
DOCTORUL ILIE ȘI.... „GRUPUL POEZII ROMÂNEȘTI PODURI PESTE SUFLETE ” de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382400_a_383729]
-
mai au răbdare, Și vor da buzna la noi, să le îmbrățișăm din nou, fără nici-o floare. Uite că nu trecu nici măcar o zi, că doctorul de sub pod apare, Elegant, frumos, așa cum îl știm noi din ale lui poeme și poezioare, Fără să aibă pe față și chiar pe corp,nici-un fel de pată de supărare, Și cu eleganța ce-l caracterizează, ne oferă zilnic, câte o floare, Nouă, doamnelor și domnișoarelor și la domnii care au onoare! Popescu Ilie Autor
DOCTORUL ILIE ȘI.... „GRUPUL POEZII ROMÂNEȘTI PODURI PESTE SUFLETE ” de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382400_a_383729]
-
el vorbea cu copilul său. Prima reacție a unui copil atunci când vine un vizitator este de a impresiona, de a capta și el atenția prin tot felul de ‘voci’, care dacă nu sunt exprimate printr-un acord de: jocuri, cântecele, poezioare, diferite chestii de făcut în fața adulților/spectatorilor micului artist; atunci, da în altceva. Ori, toate acestea dacă nu captează atenția, ele devin mai virulente, ba că apar mai impunător prin voce ridicată și țipete chiar, tocmai pentru această suscitare a
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
o comportare normală. Dar seara, în timpul celor 10 minute de control, o pildă, o povestire evident cu tendință, lămurește efectele întotdeauna incriminate ale atitudinii tocmai avute de copil în timpul zilei. Spre deosebire de vestul Europei, în raport cu lanțul carpatic, cutume române amintesc în poezioare fapte reprobabile fără rezolvarea lor prin pedepsire. L-am „prins cu rața-n gură” dar accept jurământul lui. Ce să înțeleagă copilul? Doar că jurând „pe mama care m-a făcut” minciuna este acceptată. Tocmai monstrul întâlnit frecvent pe stradă
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii Generale nr. 18 din Timișoara, atunci când a început să publice în diverse reviste, ba să și editeze și să tipărească poezioare adecvate vârstei celei neatinse de trufia vremurilor și-a oamenilor lor (cam pe la 10 ani...). Iat-o acum, tânără adolescentă, elevă în clasa a IX-a a Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara, pășind cu sfiiciune și curățime pe drumul
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
îmbogățit-o căutând toată viața prin anticariate și librării. - Vorbiți-ne vă rog și despre preocupările dvs. literare... - Ce să spun? Îmi place să scriu, vreau să scriu. Scriu. Proză, poeme, note filosofice, articole de dicționar, memorii, jurnale de călătorie, poezioare pentru copii, povești, studii lingvistice, traduceri din marii scriitori ai lumii, comentarii literare. Da, scriu. Am în lucru un nou volum de poezii, un altul de proză scurtă este aproape terminat si un al treilea, o cărțulie pentru copii, dulce
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
anului 1858 (citit cu consecvență de domnul Benedek și evident și de domnul Brener), care-și Înștiința cititorii despre logodne, decese, incendii ale pădurilor, crime, despre prețul lemnului, al pielii și al cerealelor. (Ziarul mai publica alături de știri oficiale și poezioare bucolice, articole instructive privind agricultura, ca și un Îndreptar legislativ, ca și relatări de la cursele de cai din Budapesta, apoi despre răscoalele din Grecia și despre loviturile de palat din Serbia.) Tot În acel ziar de pe vremea domniei lui Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Rodica Elena Lupu le-a dat celor mari, fără să știe, o lecție de rezistență și demnitate. Evenimentul s-a petrecut la serbarea organizată la sfârșitul primului trimestru din clasa întâia, înaintea vacanței de iarnă. Fiecare elev pregătise câte o poezioară, pe care să i-o spună lui Moș Gerilă, invitat și el la sindrofie. Atâta doar că versurile declamate cu această ocazie de Rodica Elena Lupu îi aparțineau lui Octavian Goga, poet interzis de autoritatea comunistă. În ele se vorbea
SCRIITOAREA RODICA ELENA LUPU DEŢINE UN CONT... DE AMINTIRI ÎN CARE ADUNĂ FERICIRE ŞI MULTĂ FRUMUSEŢE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361516_a_362845]
-
săracă’ vine precum colateralul principiu simplu din care izvorăsc și aceste versuri. Ca într-o paranteză fiind spus : 10 pentru context, dar 4 pentru text... după cum comentau chiar însuși profesorii pe care i-a avut domnișoara, Maria. Ori, Aceste drăguțe poezioare, Ce nu-s texte prezicătoare, Ne înfățișează două realități, Una globală și a unei entități, În sine stătătoare cu autonomie Măriuța și Moldavie... de -valerian mihoc http://confluente.ro/valerian mihoc 1419453060.html Din Cuprins ‘’Solomia’’ câteva titluri: Prefață De Crăciun Cu
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Am ajuns la școală. Aveam șapte ani. Învățătoarea mea, neuitata doamnă Ana, s-a gândit să organizeze la sfârșitul primului trimestru, înaintea vacanței de iarnă, o serbare. Ne-a spus să pregătim fiecare câte o poezioară, pe care să o spunem în fața lui Moș Gerilă cum i se spunea pe atunci, invitat și el la sindrofie. Acasă i-am comunicat mamei indicațiile învățătoarei, iar ea, încântată de idee, a înțeles să mă ajute. A luat volumul
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
le-ajut, Mă ofer să îi traduc. Cum rățuștele-s istețe Carnețelu-i plin de zece. Cărticica cea isteața Cărticica am, isteața! Să citesc, să scriu, mă-nvață. Literele, ia aminte! Se adună în cuvinte. Cu ele până deseară Mamei scriu poezioara, Să îi spun că o iubesc Si cand mare am să cresc, Vrednic om voi fi de bine, Să fie mândră de mine. Am crezut că e ușor, Dar văd că n-am deloc spor. Of ,of of, încă sunt
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
maiestru. Am mai văzut un panou mare, tot cu o doamnă di onoare. Ea, Ariadna se numea șî desigur, aceeași Achihae era, șî multă lume o admira, pentru corpul ce-l avea. Eu mai aflai că Ariadna mai scrie și poezioare, șî nu din așelea oarecare, ci din așelea cu iubire mare, cu dragoste șî îmbrățișare, di toată lumea se uimește, șî pi tot șentrul se vorbește, cu mult drag șî cu temei, despre mândrețea, armonia șî frumusețea ei. Șî despre dânsa
TOP MODELA DI PI ȘENTRU de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368485_a_369814]
-
mai toată lumea, bancuri care loveau în potentații vremii și ne distram copios. Participam la brigăzi artistice unde strecuram „fitile” sau „șopârlite” pe care spectatorii care le înțelegeau le gustau și le apreciau. Scriam poezii, încă de pe atunci, compuneam epigrame sau poezioare satirice, care atrăgeau admirația unora și provocau frica altora. Eram un zvăpăiat. Cred că în ultimul an de liceu, când mă pregăteam să dau examen la Teatru și activam în cadrul brigăzii artistice de la Casa de cultură a tineretului din orășelul
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
foarte calm: -Cum ziceți voi, mă? Nătângul de mine, în loc să urmez exemplul înțelept al lui Mărin, care se oprise la o distanță apreciabilă, mă pune naiba să-mi demonstrez calitățile actoricești. Și unde nu-ncepui să mai răcnesc nenorocita de poezioară, agitând tetral și în disperare clopoțelul. Gospodarul mă privea năuc, roșu de furie, dar calm. Tot așa ieși pe poartă cu aracul în mână: -Apăi, stai mă să-ți dau eu ouă încondeiete, ...tu-ți pârțu’ mă-tii de idiot
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
Rodica Elenă Lupu le-a dat celor mari, fără să știe, o lecție de rezistență și demnitate. Evenimentul s-a petrecut la serbarea organizată la sfârșitul primului trimestru din clasa întâia, înaintea vacanței de iarnă. Fiecare elev pregătise câte o poezioara, pe care să i-o spună lui Moș Gerilă, invitat și el la sindrofie. Atâta doar că versurile declamate cu această ocazie de Rodica Elenă Lupu îi aparțineau lui Octavian Goga, poet interzis de autoritatea comunistă. În ele se vorbea
DIALOG DESPRE STIHURI SI PROZA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349596_a_350925]
-
ci arată. Dintotdeauna procesul de învățare se desfășoară prin faptă nu vorbă. Încă de pe timpul breslelor ucenicul, apoi calfa „furau” meseria imitând gesturile maestrului. Abia când stăpâneau suficient o parte a procesului de producere căpătau justificarea teoretică sub forma unei poezioare. Poezia nu putea fi înțeleasă decât prin îndemânarea înainte dobândită. Se păstra astfel secretul meseriei fără ca noul deținător al unui secret să jure nedivulgarea sa. Se presupune că învățământul preuniversitar este un exercițiu al minții în scopul asimilării culturii. Copilul
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
cuvine, pe a noastră mamă și soție, ce ne-a adus dintotdeauna bucurie, speranță și comportament în viață, iubire și dragoste maternă, pentru o aducere aminte eternă. Ca semn de prețuire și pentru supraviețuire, am răspândit în zare poeme și poezioare, despre dragoste și iubire, pe care le-am dedicat la întâmplare, unor doamne senioare, ce mi-au ieșit în cale, pe contul de socializare. Ele exprimă speranță, un îndemn la o nouă viață, cu demnitate și bunăcuviință, alături, care vrea
OMAGIU SOȚIEI MELE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349931_a_351260]
-
bunăcuviință, alături, care vrea, de o nouă ființă, căci viața este sfântă și trebuie trăită, de fiecare, după dorință. Vă mulțumesc celor care ați poposit pe al meu cont de socializare și ați citit cu răbdare ale mele poeme și poezioare. Referință Bibliografică: OMAGIU SOȚIEI MELE / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
OMAGIU SOȚIEI MELE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349931_a_351260]
-
-mă cu un râs zgomotos și rugându-mă să mă apropii. Mă aflam în brațele protectoare ale mamei, tremuram de teamă și auzeam cum Moșul mă ruga să-i spun o poezie. Printre lacrimi și sughițuri i-am spus o poezioară. Ce i-oi fi spus, nu știu. Mi s-a povestit mai târziu că m-am oprit din tremurat și din plâns, în momentul în care, de sub mantia lungă și roșie a Moșului, am zărit pantofii negri de lac ai
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
o cultură impresionantă, am trăit că un boem, nu am consacrat suficient timp lecturii, fiind mai selectiv. Nu știu când am scris prima poezie, dar prima ”publicată” a fost în clasa a doua, era de Mărțișor și am compus o poezioara în temă. Învățătoarea a postat-o la panoul de onoare al școlii. La acelasi panou mi-au fost expuse, în anii următori, și unele picturi. Urmăm în paralel școlii generale o școală de arte plastice unde nu eram de neluat
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
să le citesc și la Institut. Asta, pentru că, Streinu mi-a zis:”George, dacă nu aduci o dracovenie din asta să știi că nu te primesc la ședință”. Aveam ședință o dată la două săptămâni. Și mă duceam, fie cu o poezioară, fie cu câte o schiță mică. Alecu Paleologu era redactor la Editura Cartea Românească, unde era director Marin Preda. Și reușisem să termin un volum care se chema “Tocmai terminasem de căzut în greșeală”. I l-am dat lui Preda
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
fost? Spune tu mai departe și iart-o pe bunica, e bătrână, pesemne că a uitat!" Și continuam eu cu zâne supărate, zmei păzitori ai poalelor în brâu, cu feți frumoși stăpâni ai cuptorului fermecat... La trei ani am scris prima poezioară: „Băiatul stă la geamul mic/ Privește-n depărtare/ El vede un brotac pitic/ Și un cocoș mai mare”. Cu câtă bucurie așternea biata mea bunică, versurile pe hârtie să nu se piardă! Mai târziu, în școala generală, eseurile, compunerile mele
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
De ce altceva? Iar eu mă întreb: Oare când dorm mamele noastre? Când oare se odihnesc? Ori lor în general nu le vine somnul niciodată? Mama e un făuritor, un creator! Ea dă viață. Unii cred că, dacă au scris o poezioară sau un cântecel, sunt deja mari creatori. Vai, vai, vai! Dar mama, care te-a conceput, ți-a dat viață, ea nu este creator? Este și încă ce creator, ce operă a creat ea! https://ru.pinterest.com/eugendoga/eugen-doga
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]