139 matches
-
Chilia și Cetății Albe... Ștefan sare ca opărit. Trântește cu pumnul în masă: Niciodată!! Aiasta, niciodată!! Odată cu capul!! strigă Ștefan. Să-și pună pohta-n cui! întărește Duma. Ștefan dă ocol încăperii cu pași mari, cu gesturi mari. De le pohtesc, să le ia singuri! De pot! Asemenea marfă se plătește cu sânge! Pe ușă, în goană, intră Negrilă cu încă o carafă pântecoasă în brațe. După el, două slujnicuțe cu catrință zoresc cu sfeșnice și lumânări aprinse, pentru înserarea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală! Gogoșii sanctificați! Agheasma! Tractatele măsluite! Care mai pohtește?! întreabă vesel, dar deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la Șendrea, la Mihail. Nu ne temem, Măria ta!! răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan. Greșeală peste greșeală... A pornit și-o să ajungă pe vipia lui Cuptor, că nu puteau veni, omenește, mai la toamnă, pe răcoare. Din aiasta se vede cât de mâniat e Mahomed. A dat ca orbeții : prima mare greșeală... Să pohtească! Îi stropșim! Îi... îi... se entuziasmează Mihail. Ciocu' mic! Nu te mai grozăvi! Vorbim noi la urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râd, îl încurajează: Așa-așa, moșule! Nu te lăsa! Atinge-o! Și voi ce vă băgați?!?! se stropșește la ei Savastița. Plecați de-aici! Valea!! Valea!! Savastița, arțăgoasă, violentă, trece la atac. Îi smulge coiful din cap, buzduganul din mână. Pohtim de mai pleacă, amu! Pleci cu muierea ta la codru! E poruncă de la Vodă! Gata! Am zis! Afurisită muiere! se aud șoapte admirative din mulțime. Mă faci de râsu' târgului, hodorogule! și intră-n casă târând după ea buzduganul, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
solul fericit că a scăpat singur, ciumpăvit, numai cu nasul tăiat, adaugă Duma. Și, punându-i tot aurul în brațe, l-o lepădat peste Nistru, să meargă să povestească stăpânului ce grozăvie i-au văzut ochii. "Și... și să mai pohtească și altă dată, de nu s-a săturat!" a strigat după el Măria sa. Ștefan izbucnește cu teribilă mânie: Nu-mi pare rău!! Nici o milă pentru cotropitori!! E pe viață și pe moarte!! Dar noi stăm la taclale și turcii trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de râs... E de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de râs?! Apăi zi, că de râs chiar mare nevoie am avea. Muierile... Niște muieri, cam la o sută, în frunte cu o muiere căreia i-o pierit bărbatu' la Podul Înalt ea e căpetenia. Și ce pohtește "căpetenia"? Muierile pohtesc să lupte și ele, în felul lor... Să lupte?! Moldovencele?! se minunează Ștefan. "Om fi și noi, bune la ceva zic ele. Om lega rănile; o fiertură caldă; o mână ce închide ochii celor ce privesc veșnicia; o vorbă bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte te va bântui, de groază sângele-ți va îngheța în vine și părul măciucă ți se va face! Ștefan izbucnește într-un hohot rânjit: Țopăie cât pohtești. De-aș lua aminte la toți strigoii ce-mi bântuie nopțile... Ajunge!! poruncește scurt. Luați-i!! Gâdea, oștenii îi înșfacă, îi târăsc, ei se zbat, strigă, scuipă cu clăbuci. Te blestem!!! urlă Isaia ca o fiară. Sângele meu asupra ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moartea face parte din viață. Când ajungi să nu-ți mai pese de moarte, nu-ți mai e teamă nici chiar de viață. Păcii îi preferăm zbuciumul... Și... și totuși nu ne dăm duși; ba, de s-ar putea, am pohti nemurirea... Și totuși, sunt clipe când trebuie să alegi grea alegere și totuși, trebuie să optezi pentru ca să salvezi ceva mai de preț. Dar... dar, oare, există ceva mai de preț ca viața? Dacă... dacă nu poți face altfel?... E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
omenească sub stânci: corturi, cotețe, palate cu turnulețe. Toate locuite de oameni. Între ele, nici un drum, nici o cărare, nici o separație. Sate lungi, vechi, cu livezi de meri. De mirare că nu s-au împărțit și ele după pohta ce a pohtit-o fiecare inițiator privat, ca să arate ca un cioarece peticit: două pogoane de cânepă, unul de sfeclă, grâu cu maci, iarăși mere, porumb de mături. Unele curți erau prospere: case cu nouă-douăsprezece camere. Foarte rar cu băi și canalizare. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
noștri, ai „încornoraților”. Noi simțim că ceva e putred în Danemarca, putred moral, dar bine camuflat legal. Nu avem cum să-i „legăm” pe prăduitori, căci au lucrat sub acoperire odată ce legea (ordonanța, hotărârea de guvern) și „pohta ce-am pohtit” sunt una. Îi putem trimite însă în opoziție sperând că ceilalți ne vor încornora mai puțin. În paranteză fie spus, în prima etapă a guvernării actuale suntem martorii „satisfăcuți” ai unor dezvăluiri, post în-văluiri, despre raptul patronat sau tolerat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în grațiile șefilor, cât și pe cea politică: egalitatea de șanse. Propune un liberalism yoghin în locul celui politic. Niciodată nu am fost mai convinsă că, dacă vrem stat de drept, femeile nu mai trebuie să depindă de „pohta ce a pohtit-o” șeful, ci de legi și politici publice. Sexismul este discriminare fundațională și trebuie consemnat ca atare în legea antidiscriminare. Proporția minimă pentru echilibrul de gen este de 40%. Nici unul dintre sexe nu trebuie să scadă sub acest procent de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a operat inițial cu alte criterii de pumn în gură și glonț în tâmplă: cele de clasă. Apoi a devenit un comunism naționalist (după 1971). Criteriile epurării și „trădării” s-au schimbat, dușmanii și ei, exact după „pohta ce-a pohtit” dictatorul. „Românitatea”, „ființa națională”, fidelitatea necondiționată față de stat au fost scoase iarăși de la naftalină. Odată cu aceasta, aburii asimilării au cuprins iarăși educația, presa, instituțiile, practicile sociale. Voi da un singur exemplu: în plină aplicare a decretului antiavort (Decretul nr. 770
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
facă o politică de sprijinire fermă a unificării politice europene într-un stat de tip federativ care are constituția sa unică. Românii știu care sunt costurile arbitrariului și abuzului în politica făcută „de capul nostru”, pe modelul: „pohta ce-am pohtit” și vor dori ca guvernanții români să fie monitorizați extern. Diversitatea religioasă poate să fie păstrată și încurajată în condițiile în care religia rămâne ferm o problemă privată a persoanelor și se păstrează caracterul secular al instituțiilor și normelor nereligioase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în competiție profesională cu mult mai mulți oameni, să putem coopera cu persoane și grupuri față de care ne simțim afini, fără strâmtorări etnice. Lumea noastră se lărgește fantastic. Dar ea este lumea noastră, a fiecăruia, nu a „pohtei ce-a pohtit” vreun vodă, „baron”, președinte mai mult sau mai puțin „mesianic” sau vreun simplu șef cu puteri discreționare. Desigur, curând vom începe să criticăm birocrația de la Bruxelles, nu doar pe cea autohtonă. Dar ce șansă extraordinară să nu ne mai raportăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fi răsuflat în presă, dar s-a vrut să ajungă la urechile celor care, deși nu stau mai bine la capitolul inteligență, sunt, prin Băsescu, mai bine ancorați pe putere. Când s-a pus de noua guvernare, „pohta ce-a pohtit-o” Băsescu, o parte dintre concetățenii noștri care cred că tot ce zboară se mănâncă, a căzut în extazul tontului: „e de firmă”, e guvernare cu etichetă de lux. Vorba asta „de firmă”, tinde să iasă din vocabularul snobilor și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să dau un anunț de tipul: „Nu aștept un guvern de uniune națională, ci un guvern de uniune europeană”. Nu avem ce mai pierde! 25 februarie 2010 Parodii în fond Motto: „Și hotarul partidelor, PSD și PNL, Pohta ce-am pohtit-o eu.” De unde până mai ieri președintele nostru era, când vrei și, mai ales, când nu vrei, ba ici, ba acolo, pe la televiziuni, ba, de la Cotroceni dădea comunicate, ținea conferințe de presă, ajunsese până și la hulita televiziune a lui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
răutăcioase pe chestia asta. Dar, dincolo de tot soiul de întrebări de asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și simplu un gândăcel, cam scârboșel poate, după gustul unora. Năzuința ce avusesem, iată, se împlinise. Pohta ce-am pohtit m-a pocnit! Stăteam și mă holbam în mijlocul patului. Cutele cearșafului erau tot atâtea denivelări de relief, iar dormitorul întreg era imens. Brusc, am conștientizat că mi-e o foame teribilă. Trebuia să mă dau jos din pat și să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochi. —Și apoi a apărut Megan, spuse el fără ocolișuri. —Megan? Fata cu care aproape că m-am căsătorit, îi aminti el. A, da, Megan. —Minunată femeie. Totuși, era din Glasgow. Ochii lui sclipiră. —Och, zâmbi ea. Tot ce-ți pohtește inimioara, jupânașule. Îi mai spusese odată asta. Tot într-un restaurant. Undeva prin Londra. La scurt timp după ce se căsătoriseră. Atunci el observase că singurul lucru care mai lipsea era un tată multimilionar și foarte bătrân. Fusese o seară lejeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Însă îl anunță că și ea era încă fetișcană, așa că se potrivea de data asta. Iar el o asigură că era fetișcana ideală pentru el. Apoi Neil aduse vorba de tatăl ei, și atunci dăduse ea replica „tot ce-ți pohtește inimioara“. Râseră, iar ea se plânse că tatăl său nu era decât un porc infidel. Ar fi adăugat „ca toți bărbații, de altfel“, pentru că se gândea la Aidan Clarke, dar fix în momentul acela privi în ochii lui Neil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu putea să-și caute boala lui și slăbiciunile bătrânéțelor, de nebuniile dorobanților, a siiménilor...” - Cronica Bălenilor). Vindecările erau extrem de rare, veritabile miracole, petrecute prin participarea unor medici pricepuți, Radu Mihnea, bolnav de ochi, lăsa în 1619 tronul - „Singur am pohtit la împărăție să-i vie mazilie, să poată merge la țarigrad, pentru leacul ochilor” (Miron Costin) - și pleca la Istanbul să se trateze. Și s-a înapoiat vindecat. în rest, speranțele de tămăduire erau în dreptate către Dumnezeu... Morțile ciudate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și a doua oară întări făgăduiala lui Mercurie”. „Darul Afroditei” („plata”) va veni către Paris în „ostrovul Sitarilor”, unde „era o capiște a Dñnezoaei Afroditei, dirijat ca de un flux aflat dincolo de puterile omenești: „Pentru care auzind și împărăteasa Elena, pohti să vază frumuséțea lui [a lui Paris]. Deci, făcându-se și ia că vrea să meargă să să închine Afroditei cu daruri, îndată porunci slugilor și boierilor să să gătească de cale, și șezând în corabie de grab ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au împodobit [...] Iar la mănăstirea Pandocrator au fost mari ziduri, ca și la Iver, și au dăruit multe daruri. Și în lavra cea mare a Hilandarului iar au adus apă tot ca la Iver. Iar în lăudata mănăstire a Votopedului pohti să dea milă pre au ca și mla lavra lui Sfeti Athanasie [...] Și au împodobit și marea mănăstire Xeropotam, că au făcut o trapezarie din temelie și o pivniță. Iar la Sfeti Pavel au zidit o culă din den temelie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din rang din această pricină): „[...] acéa scrisoare [alcătuită „după izvodul acela”, zice autorul ei, „la nevoe și la scărbă ca aceia”] să nu să ție nici într-o seamă, că de mare nevoe și de frică am făcut, precum am pohtit, cum știe adevărul Dumnezeu știutorul tuturor”335; ieromonahul Ștefan: „[...] care scrisoare a mea căndu s-ar ivi vreodată la vreunii de-ai lui Șerban-Vodă, ca să-ș facă cu dânsa vreo îndreptare, acea scrisoare să nu să ție nici întru o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dumnezeu și nouo, preaiubite părinte, chir vlădico Macarie; așijderea și voi, părinți, carii sânteți cu acéiași milă a aceluiași Dumnezeu aleși, și egumeni din sfintele mănăstiri lavre 614, și pentru dragostea lui Hristos ați lăsat hrana veacului acestuia și ați pohtit să dobândiți fața lui Dumnezeu cea bună și să ajungeși viața cea de véci, deci și Dumnezeu iaste multu milostiv și bun, ci să vă dea după mila lui, să nu să lipsească pohta voastră de vederea lui; și voi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]