531 matches
-
când ai văzut-o ultima dată pe ființa ta iubită ai fost alături de ea timp de zece zile, zece zile au strălucit firele de iarbă lângă fântâna cu apă rece care satură setea de dragoste, zece zile au luminat stelele poienița catifelată, cu leuștean și ghimbir, și cât ai fost împreună cu suflețelul tău drag stelele s-au rearanjat pe cerul lăptos, formând constelația luo na, care are de șase ori câte trei stele, puse pe rânduri, unele sub altele, ce dor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Wellington era deja un car de nervi, iar bătrânul Blücher se retrăsese În cort să-și facă inhalațiile cu mușețel. De-abia atunci Napoleon și-a dat seama că-l uitase pe Ney, cu corpul lui de cavalerie, Într-o poieniță unde se jucaseră cu toții de-a baba-oarba, pentru a-i deruta pe cei doi spioni care, chipurile, pictau În apropiere. Până la urmă, după așteptări seculare, bătălia avusese loc spre seară, cam pe bâjbâială, iar Ney apăruse cu cavaleria taman când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am adăugat că neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște spaima ca o amenințare difuză și greoaie? Și de ce am spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plesnise ecranul ca un parbriz de Pobeda țintit cu praștia. Înainte de-a adormi, mama mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
visul m-a purtat departe, spre o lume necunoscută. Se făcea că mergeam pe un drum care nu era altul decât drumul pe unde puteam intra în grădina bunicilor. De o parte și de alta a drumului, erau întinse mici poienițe pline cu flori de toate culorile. Mergeam uimită mai departe până când, la orizont, mi s-a părut ceva suspect ce nu mai văzusem niciodată. Era o poartă uriașă și multe case cu etaje, iar această așezare semăna cu un oraș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar printr-o iarbă mai scofîlcită, semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în pletele lui. Era așa de bine acolo, așa de cald dar altfel de căldură decât a soarelui încât adormi. Când se trezi, își văzu prietenii dormind în poieniță. Ursei, câinele, stătea acolo și-i păzea, așa cum făcea de obicei la stână, cu oile soarele era sus și îi era foame. Când deschise pumnul, ce să vezi ! Înăuntru era o bucățică mică de pâine albă, pătrată, cât o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Letonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Letonia, Thailanda, India, Uruguay, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Zair, Egipt, Suedia, Siria. De vei auzi vreodată telefonul sunând, să nu-i răspunzi. Însă de mă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine pregătiți. Depinde de noi să salvăm lumea. Noi, care avem potențialul foarte ridicat din punct de vedere turistic, economic, peisaje de o finețe neînchipuită, eleganța și politețea occidentală, și ca să nu mai zicem de stilul nostru impecabil (Timișoara, Cluj). Poienița Brașov, cu Biserica Neagră și Palatul Ecaterinei, hotelurile de lux foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana. Viața ne este scumpă, scumpă ne este viața când poienița e plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem să o facem. Și unde credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noi picăturile de apa sunt oglinzi de cristal. Nu se implica prea mult, dar inima ei se întinde peste tot. Dacă ai fi încă mică te-aș lua lângă inimă mea, dar așa ? Aș vrea să împart cu voi aceasta poieniță, lume feerică! Cristina, numai să știi că ești așa de frumoasă! Animalele se lasă în voia sentimentelor fără a ști ce sunt. Noi le putem controla tocmai prin capacitatea de a le gândi. O explozie de sentimente pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sunt lupte ale intelectului și plăcerilor superioare. · Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina interioară. Iar în interiorul tău importantă e acea lume, acel vis despre lume. Visul meu e România o poieniță de primăvară, într-un crâng de colină. Visul meu e Iași, bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
A simțit cum o forță nevăzută o trage în sus, motiv din cauza căruia s-a speriat, ochii îi ieșeau din orbite, forma capului i se dilată, obrajii i se modifică și se simțea goală în întregul ei. A observat o poieniță plină cu flori, în care s-a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ei repertoriu, iar altele băteau din aripi. La un moment dat s-a făcut o liniște de mormânt și, când Magnolia și-a întors capul în direcția în care toți ochii locuitorilor pădurii erau îndreptați, ce să vadă? Dinspre o poieniță, venea un bărbat. Cel care se îndrepta către Magnolia nu era un bărbat oarecare. Era îmbrăcat într-un costum poleit cu aur, în bandulieră și la vipușcă avea mici steluțe care clipeau des. La cingătoare purta un paloș, pe cap
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unde poate fi găsită Viorela, într-o zi Tulpina neagră a hotărât să trimită un mesager după ea. Viorela era singură într-o pădure la marginea satului. Când a găsit-o mesagerul, fetița tocmai a cules toate florile dintr-o poieniță le-a așternut pe jos și se rostogolea peste ele strivindu-le. -Tu ești Viorela? a întrebat mesagerul. -Da, eu sunt, dar tu cine ești? Și...ce treabă ai cu mine? -De ce rupi florile, apoi le arunci să le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
căutam, în schimb am observat că dacă mai fac câțiva pași voi găsi o poiană pentru că se vedea printre răgălii o splendoare de lumină de la razele soarelui. Așa am și făcut, după ce m-am zgâriat puțin făcând câțiva pași spre poieniță, apare un loc unde se tăiase un copac, cu multă iarbă și cu tot felul de flori care mai de care mai frumoase, peste care soarele își revărsa în cascadă razele puternic de calde. Lângă buturuga rămasă în urma tăierii copacului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vacanță la bunicii mei, dragii mei buni... și am fost într-o excursie sus, pe munte. Cred că nu aveam mai mult de 10-12 ani, nu am memoria anilor, Bart. Am tot urcat și, când am făcut popas într-o poieniță, am avut impresia acelui déjà vu și am exclamat: Am mai fost aici. Și toți au râs de mine. Eu recunoscusem locul și mi se părea mai mult, știam că am fost acolo și că am avut acolo niște trăiri
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
posibilitatea de a rămâne singură în pădure îi înzeceau puterile. Era roșie toată la față, părul îi cădea în neorânduială și respira precipitat, iar șireturile bocancilor o împiedicau la mers. Totuși nu putea să se oprească. Când ajunseră într-o poieniță, îl rugă din nou să stea puțin. - Nu mai e mult, îi spuse el. Iar ea continuă să meargă cu ultimele puteri în urma lui. După ce trecură de o zonă cu arbuști și tufișuri, ieșiră pe malul mării. Kalina se opri
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
Covrig Roxana În mijlocul unei poienițe de stejar, timpul a rămas în loc. De sute de ani, spun sătenii, dăinuie inima din mijlocul pădurii denumită "Poiana dragostei". Acum, ar putea deveni dintr-un loc de poveste într-o zonă turistică de succes. Autoritățile din Albă vor să
Legendele inimii din Alba. În "Poiana dragostei" urlă sufletele celor în căutare de comori by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64923_a_66248]
-
în fiu, că inima a apărut în urmă cu sute de ani, în mijlocul a 260 de hectare de pădure. Localnicii din Bucerdea Vinoasa, localitate aflată la trei kilometri de pădurea de stejar, își amintesc că, pe vremuri, se întâlneau în poienița și încingeau hore de răsună tot codrul. "De aia i-a rămas numele de Poiana Dragostei. Cum au lăsat-o bătrânii, așa am găsit-o și noi" spun localnicii, potrivit stirileprotv.ro. În apropierea poieniței sunt stăncile numite Piatră Craivii
Legendele inimii din Alba. În "Poiana dragostei" urlă sufletele celor în căutare de comori by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64923_a_66248]
-
pe vremuri, se întâlneau în poienița și încingeau hore de răsună tot codrul. "De aia i-a rămas numele de Poiana Dragostei. Cum au lăsat-o bătrânii, așa am găsit-o și noi" spun localnicii, potrivit stirileprotv.ro. În apropierea poieniței sunt stăncile numite Piatră Craivii. Aici, legenda spune că sunt ascunse comori de pe vremea dacilor. Bătrânii spun că cei care au încercat să le găsească nu s-au mai întors. Stigătele lor se aud în inima pădurii. Autoritățile din Bucerdea
Legendele inimii din Alba. În "Poiana dragostei" urlă sufletele celor în căutare de comori by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/64923_a_66248]