102 matches
-
După Revoluția franceză (1789), după Restaurație, În diverse țări apar diferite dansuri și anume: valsul În figuri, dans În măsura ternară de origine franceză, galopul ce intră În repertoriul dansurilor de salon cât și În spectacolele de balet, (sec. XVIII), polca, dans În măsură binară, de origine cehă, răspândită În Europa, pe scenă și ca dans de salon, considerată de specialiști ca fiind anticoregrafică, mazurca, dans de origine poloneză, În măsură binară, considerată fină, elegantă, cancanul, considerat un dans indecent, frivol
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
femeia și bărbatul erau uniți Într-o Îmbrățișare. Originar din Franța, apariția valsului, pentru prima dată la Curtea de Valois - Henric al III-lea, a fost revoluționară și deși moraliștii erau scandalizați, avea să rămână, fiind apoi urmat de viguroasa polcă și de alte dansuri pe perechi. Între timp, dansul de palat a dus la apariția dansatorilor cu adevărat profesioniști care evoluau În fața spectatorilor de teatre. Ritmul civilizației actuale nu mai corespunde cu cel al veacurilor trecute. Nobilul vals și distinsul
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
fracții reprezintă numărul timpilor iar numitorul durata valorii fiecărui timp. Cele mai utilizate măsuri pentru acompanierea mișcărilor sunt: 2/4,3/4,4/4, 6/6. Piesele muzicale scrise În măsura 2/4 care pot fi folosite În lecție sunt: polca, galopul, muzică folclorică, disco, jazz, rap, pop; În măsura 3/4: vals, mazurca, poloneza, piese folk, disco, iar În măsura 4/4: marșuri, jazz, tangou. Piese ca: adagio, horă sunt scrise În măsura 6/6. Începutul partiturilor muzicale este marcat
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
jos a fustei se vedea poala cămășii care uneori avea și dantelă lucrată de cele mai multe ori manual. în picioare se purtau opinci sau ghete. Pe cap, femeile purtau în funcție de anotimp baticul, barizul, berta, casânca. în timpul friguros purtau peste corp o polcă vătuită, strâmtă și scurtă. Femeile mai sărace purtau pe timp de iarnă scurte de suman și uneori cojocelul bărbatului. în picioare purtau cipici împletiți din lână de oaie, negrii și margine roșie lângă picior. în casă și chiar pe afară
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
oițele Când le cresc cornițele. Dar mai dragi fetițele Când le cresc cosițele. Ciobănaș la oi am fost Oile nu mă cunosc Iar la vară de-oi mai fi Nici atâta nu m-or ști.” Alte jocuri erau „Românul”, „Chindia”, „Polca pe furate”, „Geambaralele”, jucate toate în doi. Era regulă ca ziua de horă să se termine cu „Perinița”. Avea și ea strigături: „Cine joacă Perinița Of, Nae, Nae! Să sărute și gurița Of, Nae, Nae! Hai pune pernița jos, Of
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
care îi cheamă și îi joacă fa ta. Se cânta de către o formație de lăutari - și chiar tarafuri - venite din satele Dagâța,Valea Ursului. Toată noaptea se cânta și se dansau jocurile învățate de la părinți și bunici - sârba, hora, corăgheasca, polca, și din când în când, așa mai stilat, câte un tangou, vals, fox trot și Cia-cia. O mare parte din tineri nu știau să joace decât jocurile populare, că cele mai deosebite erau considerat e boierești, desconsiderate atunci. Eu eram
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
251. De fapt, latinismul a avut deplină îndreptățire istorică, dar a avut și unele aspecte ce trebuiau combătute, însă și Curentul istoric-popular a devenit în timp desuet și trebuia depășit, atît ca ideologie, cît și ca limbă. 120 De exemplu, polca poloneză a devenit dans aristocratic și s-a răspîndit la înalta societate din vestul Europei. Tot astfel, canțoneta italiană, pornită de la nivelul culturii minore, a fost preluată de cultura majoră și răspîndită în muzica mondială. 121 Sloganul "limba poporului" a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar numai câteva. Bolnavele umblau descălțate, existând doar 24 de perechi de papuci și acelea stricate și ținute la magazie. Pentru iarnă se îmbrăcau ciorapi de postav și "spenlere" din același material, dar ambele articole erau în număr insuficient. Câteva polci, "pestelci" etc. completau inventarul de îmbrăcăminte aflat la Ospiciu. Existau perne umplute cu lână, dar toate erau rupte. Inventarul, în general, lăsa impresia de sărăcie și de multă neglijență. Pentru curățenia corporală bolnavele erau pieptănate cu "peptene des" aflate doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Doar mort n-ai mai purta-o cu tine - dar ce-are asta a face cu patria? Cuvântul „patrie“ nu-mi place, în România era acaparat de două soiuri de proprietari de patrie. Unii erau coconii șvabi, mari amatori de polcă pe furate și experți rurali în virtute; iar ceilalți - funcționarii și lacheii dictaturii. Patria rurală ca teutomanie și patria de stat ca supunere fără crâcnire și ca frică oarbă de represiune. Ambele noțiuni de patrie erau provinciale, xenofobe și arogante
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
originea în balurile mascate și petrecerile de la Paris și Veneția din secolul al XVIII-lea, care în Brazilia au început să fie organizate pe la 1840. Primul "bal modern de Carnaval" a avut loc în 1908 în hotelul Copacabana, invitații dansând polca și valsuri vieneze. Carnavalul brazilian a început să capete mai multă viață și ritm odată cu extinderea, în anii 20 ai secolului trecut, a "sambei", iar în 1928 a apărut prima școală de samba, "Deixa falar" lasă-i să vorbească. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dans rusesc, pe muzică de P. I. Ceaicovski, și din nou un reușit duet pe muzică de Scedrin-Bizet, apoi Dans spaniol. Un Ceardaș pe muzică de Leo Delibes a precedat un Menuet pe muzica aceluiași compozitor. Penultimul dans a fost Polca, pe muzica lui Johann Strauss și, în încheiere, un Dans românesc, bine executat ca sincronizare ritmică, pregătit de prof. Ștefan Neagu. Au evoluat în ansamblu Raluca Grivinca, Carmen Lupei, Monica Mihai, Ovidiu Chitaru, Oana Rotaru, Elena Turca, Vlad Mărculescu, Cătălin
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a debutat cu Divertisment rustic de Sabin Drăgoi, urmat de Jocuri II de Sabin Păutza, ambele interpretate cu un rafinament artistic greu de egalat de alte colective artistice. Ultimul punct din program, intitulat Moment vienez, a cuprins Uvertura Liliacul, Trisch-trasch Polca, Dunărea albastră, Tunete și fulgere, toate de Johann Strauss-Fiul și Radetzky Marsch de Johann Strauss-Tatăl. Mărturisesc faptul că avem destui termeni de comparație pentru a evalua nivelul artistic. De pildă, toți melomanii ascultă concertul anual de Anul Nou de la Viena
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Trifouillar le Brasseur, Athend-moi-z-y; Chanson Russe; Ho! Y a ho!: Moda din ziua de astăzi, romanță. 2. Parte: Une lune de miel Normande 138. 3. Parte: Cliquot, Fantaisie (Lombard). Le champagne, musique de Mr. Carini; Romance, Steluța (romanță), La Gaillarde, polca mazurca de Mr. Carini. 4. Parte: Deux beautés d’autrefois 139.“ În grădina Guichard din dosul Palatului Regal juca Pascaly în teatrul numit „Teatrul de vară“. La 22 august se juca: La sânul mamei; Filosofia bărbaților, iar Teodor Popescu va
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Lumea nu se schimbă cu una, cu două. La radiourile din taxiuri nu ți-e dat să auzi decât muzică populară, știri sau meciuri de baseball transmise în direct; la cele din magazine - orchestrații ale lui Raymond Lefèvre; la berării - polcă; spre sfârșit de an, în magazine se aud colinde de Crăciun. Am luat liftul și am ajuns la apartamentul meu. Ușa de la intrare nu era prinsă în balamale, dar cineva se străduise totuși să o proptească. Oare de ce? Nu știu cum or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din revista „Sburătorul” (1919). Pentru volumul Drumul (1928) și, din nou, pentru Flori fără pace (1938), obține Premiul de poezie al Societății Scriitorilor Români (devenise membru al acesteia în 1929), care îi mai acordă și Premiul „Regele Carol II” pentru Polca pe furate (1934), cel dintâi roman al său, urmat în timp de alte două, Femeia sângelui meu (1936), Diamant verde (1940), și de o culegere de proză umoristică, Noaptea de fericire (1944; Premiul pentru proză al Editurii Cugetarea). Scriitorul, funcționar
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
otrăvit și de vândut/ Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci”. Originalitatea lui C., „aristocratică și lunară peniță”, (Camil Baltazar), neschimbată până la ultimele poeme, stă în îngemănarea febrei dionisiace și a unei candori care e măsura irealului. Astfel, Polca pe furate, primul său roman - în fapt o suită de scrisori -, a surprins nu numai prin părăsirea tărâmului liricii, cât, mai ales, prin dominanta lui de observație realistă și ironică, cu fixarea într-o tipologie de descendență caragialescă (dar vivace
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
umor bonom ale schițelor din volumul Noaptea de fericire (1944). C. rămâne, pe ambele versante ale operei, poezie și proză, un liric prețios care unește carnalul cu inefabilul și cu simbolicul. SCRIERI: Poeme și proză, București, 1913; Drumul, București, 1928; Polca pe furate, București, 1934; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1983; Femeia sângelui meu, București, 1936; ed. îngr. și pref. Octavian Lohon, Craiova, 1991; Zâna izvorului sănătății (în colaborare cu Jean Bart și Dr. Ygrec), București, 1936; Flori fără
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
J. Richepin, G. Rodenbach, Albert Samain, Elena Văcărescu], în Inima omenească, București, 1966. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 201-207, VII, 77-80, VIII, 387-391, IX, 28-34, XI, 36-40; M. Al. [Matei Alexandrescu], Tulai, Doamne!, RP, 1933, 656; Izabela Sadoveanu, Mihail Celarianu, „Polca pe furate”, ALA, 1934, 694; Constantinescu, Scrieri, II, 259-271; Octav Șuluțiu, „Femeia sângelui meu”, F, 1936, 5; Mihail Sebastian, „Femeia sângelui meu”, RP, 1936, 5473; Ovidiu Papadima, „Femeia sângelui meu” de Mihail Celarianu, G, 1936, 8; Ionescu, Război, I, 100
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
să fie înlocuite cu cântece populare ritmice. Instrumentele tradiționale de suflat derivate din cele folosite de păstori erau odinioară răspândite, abia în prezent începând să revină în utilizare. Alte instrumente, inclusiv scripca, țitera, concertina și acordeonul se utilizează la interpretarea polcilor și altor melodii de dans. Kantele este un instrument autohton a cărui popularitate este în revenire. În 2008 la Viljandi s-a deschis un Centru de Conservare a Muzicii Autohtone. Tradiția Festivalului Cântecului Eston ("Laulupidu") a început la apogeul epocii
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
și ca Ion sau Ivan Ivanovici (n. Jovan Ivanović în 1845, Timișoara - d. 16/28 septembrie 1902, București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”. Anul nașterii nu se cunoaște cu exactitate, dar cele mai multe surse indică anul 1845. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant. Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
mare" a fost semnată tot de el. O operetă din palmaresul lui: "Se mărită fetele". Cristian Popescu a fost lansat tot de el cu "Ia te uită ce mai fete...". În anii 1960 s-au bucurat de un succes deosebit "Polca dragostei" și "Mandolina mea" cu Margareta Pâslaru, "Valea Prahovei" cu Ilinca Cerbacev, " De-ar fi să mă mai nasc o dată" cu Gică Petrescu, "Spre soare" cu Doina Badea (premiată la Mamaia) etc. De-a lungul anilor, George Grigoriu o alege
George Grigoriu () [Corola-website/Science/309582_a_310911]
-
aur a operetei vieneze este inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și astăzi în conștiința publicului iubitor al acestui gen. Operete Valsuri Polci Alte compoziții Concertul de Anul Nou este transmis de la Viena în fiecare dată de 1 Ianuarie a fiecărui an. Programul cuprinde mai ales piese muzicale compuse de Johann Strauss. Concertul este transmis în toată lumea în jurul orei 12:00,12:15
Johann Strauss (fiul) () [Corola-website/Science/306264_a_307593]
-
spațiului de joc, cu pași lini pe tempo moderat, respectiv învârtiri vioaie în ambele sensuri. Alternanța fazelor se face în concordanță cu fraza muzicală. Partenerii se prind de mână și, în cea de-a doua fază, se poziționează ca la [[polcă]]. Hodoroaga (cunoscută și sub numele de Șchioapa, Papainoaga, Leasa) este o horă mixtă, răspândită pe arie largă în centrul și sudul României, ce se joacă în cerc, dansatorii fiind dispuși în lanț de brațe îndoite. Ritmul e asimetric (5/8
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
o temă ostinato, cu rol determinant în unele forme muzicale). Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit "valsul", un dans derivat din "Ländler". În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca "mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardașul" ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și afirmarea școlilor naționale. La hotarul dintre sec. 19 și 20, s-au răspândit dansuri de origine americană, precum "tango, samba, habanera
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]