117 matches
-
ei, formată fiind din satele Opăriți, Vitioara și Poiana Copaciului, având un total de 1340 de locuitori și 358 de case, precum și o școală cu 54 de elevi și două biserici ortodoxe — una în satul Opăriți, fondată în 1852 de polcovnicul Moise Mârzescu, Dincă Gogulescu și George Mateescu, și o a doua la Vitioara, fondată în 1841. În 1925, comuna primise deja numele de "Predeal-Sărari", pentru a o deosebi de cealaltă comună Predeal din județul Prahova; ea avea atunci 1592 de
Comuna Predeal-Sărari, Prahova () [Corola-website/Science/301717_a_303046]
-
pe locul mesei altarului fiind actual o mică construcție de piatră. Biserica de piatră a fost ridicată prin efortul finaciar al sătenilor, lângă biserica de lemn. La exterior, lângă altarul bisericii se află o cruce de piatră cu inscripție chirilică, Polcovnicul (echivalent gradului de colonel, în armata rusă țaristă) Trofor, mort în 1848); În 1875 ete amintit preotul Alexandru (Grigore) Iscu din Valea Șoșii și dascălul Luca Mareș, absolvent al seminarului din Roman - călugărit la Schitul Sf. Sava din Berzunți, acolo
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
prin care domnul Mihai Racoviță refăcea documentele Episcopiei Buzăului pierdute în răzmerițe la începutul secolului (Arhivele Statului, București, Episcopia Buzăului, XIII / 29): "“...schitul Bordești care este făcut din temelie de răposatul Mănăilă biv vel clucer și l-au închinat Șărban polcovnic și Ștefan căpitan, feciorii lui, la Sfânta Episcopie, precum arată cartea de închinăciune...”" Mănăilă, boier credincios Cantacuzinilor, a acumulat o avere însemnată de ambele maluri ale Milcovului: Aldeni, Albești, Bahnele, Bălțați Berindești, Bordești, Cândești, Goniți, Măxim, Măgura, Mărăcineni, Opăriți, Sinești
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
Bulgaria unde la Silistra este spânzurat împreună cu soția și doi băieți mai mari. Copilul cel mai mic, al treilea, este luat de turci și ajunge ofițer în armata turcă. De la Iamandi Giuvara, moșia a ajuns în stăpânirea unui fost arnăut, Polcovnicul și apoi trece la fratele lui Iamandi, Gheorghe Giuvara, care construiește și biserica în 1857, biserică ce a avut pe ea inscripția cu numele Gheorghe Giuvara. După moartea acestuia, urmașii au vândut moșia în 1887 principesei Ecaterina Plagina care a
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
Afacerilor Interne. Ordinea internă, siguranța persoanelor, paza cetăților, paza hotarelor și a bunurilor erau încredințate capilor oștirii. Aceștia se îngrijeau și de organizarea și asigurarea ordinii și liniștii publice cu ajutorul ispravnicilor, pârcalabilor, privighetorii ocoalelor, căpitanilor de orașe și de hotar, polcovnicilor de poteră, portăreilor, armașilor, zapciilor, bănișorilor, aprozilor, etc.. După încheierea războiului ruso-turc (aprilie 1828-septembrie 1829), prin semnarea la 14 septembrie 1829 a Tratatului de pace la Adrianopol, a fost înlăturat monopolul otoman asupra comerțului Principatelor dunărene și s-a instaurat
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
de F.A. Maleavin și I.K. Aivazovski. În primăvara anului 2001 s-a redeschis "Galeria de Artă Românească Modernă". Lucrările sunt expuse la mezanin și la etajul II în aripa Știrbey. La mezanin sunt expuse lucrări ale picturii românești timpurii (Nicolae Polcovnicul, Eustatie Altini, Anton Chladek, Niccolò Livaditti, Giovanni Schiavoni, Carol Wahlstein, Constantin Daniel Rosenthal, Ion Negulici, Constantin Lecca, Carol Popp de Szathmary) în mare majoritate portrete ale membrilor familiilor boierești și câteva peisaje. La etajul II lucrările sunt expuse în 11
Muzeul Național de Artă al României () [Corola-website/Science/303467_a_304796]
-
realizarea detaliului în vestimentație, fie orientală sau occidentală. Lucrările realizate în această perioadă erau în mare parte anonime deoarece, autorii nu își puneau semnătura neavând conștiința paternității artistice. Se fac remarcați la începutul secolului al XIX-lea pictori ca Nicolae Polcovnicul(„Autoportret”), Ion Baromir, Eustatie Altini îmbrățișând neoclasicismul vienez și având calități de colorist, Giovanni Schiavoni stabilit o perioadă la Iași realizează chipul unui personaj, cum este „Vornicul Burada”, stăpânind foarte bine știința clarobscurului. Un merit deosebit îl are un alt
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
ianuarie 1809, dreptate lui Caradja. Ploieștenii nu s-au mai supus însă, ci au început să se organizeze, având în frunte pe Hagi Dumitru Grecu, Gheorghe Simigiul și Stance Cavaful. Cu toate că se poruncește arestarea acestora și se amenință cu intervenția polcovnicului Berdeaev, în iulie 1809 împotrivirea devine generală, orășenii refuzând în masă să mai dea dijmă, să presteze clacă, trecând din nou la vânzarea vinului și a rachiului, trimițând și o jalbă la Iași, guvernatorului rus. La cererea disperată a lui
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
ocna Telega. Ploieștenii, în masă, cu femeile și copiii în căruțe, au venit în capitală. Vodă i-a întâmpinat la fântâna lui Mavrogheni, sfătuindu-i să se întoarcă acasă și să lase numai o delegație. Cei rămași (serdarul Barbu Danescu, polcovnicul Dinu Majeru, etc.) au angajat un avocat și au asistat la toate dezbaterile procesului, dar sentința nu a fost favorabilă. Orășenii nu mai erau însă de mult dispuși să se supună, așa încât au rămas în fapt liberi, neținând seama nici
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Diviziei București" și politician român, ultimul Ministru de Război al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Solomon s-a născut la Craiova în casa de pe strada Păltiniș nr. 1, care se păstrează și azi. A fost nepotul căpitanului Petre și fiul polcovnicului Ioan Solomon (1793-1859), fost ofițer rus precum cunoscut locotenent sub Tudor Vladimirescu, care a încercat în Revoluția Română din 1848, împreună cu colonelul Ioan Odobescu îndepărtarea guvernului provizoriu. Viitorul general a fost căsătorit cu Sofia (d. 22 septembrie 1892), fiica marelui
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
în „locuința lui Răzvan într-un orășel leșesc la marginea Moldovei“.Vulpoi și Razasul comentează faptele de vitejie ale lui Răzvan, ascensiunea acestuia în oastea leșeasca, dar dorul de Moldova le sfâșie inimile și este mai puternic decât devotamentul față de polcovnicul Răzvan. Boierul Sbierea vine la Vidra cu intenția de a-i cumpăra moșia, „Patru sate, două iazuri, mii de vite ramatoare/ Șepte mori, o herghelie, s-o pădure“, deoarece unchiul său murise. Mistuit și el de dorul de țară, Răzvan
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
îi propune s-o mărite cu nepotul său, Piotrowski, Răzvan își dezvăluie trecutul de hoț, apoi îi mărturisește că „Eueu sunt țigan“, iar Vidra „nu soru-mea, ci soție“. Marele vătaf moldovean Basota este trimis de domnitorul Aron-voda „cu solie la polcovnicul Răzvan./ Ca să-i spun că-l cheamă țară, dându-i un loc în divan“, adică funcția de hatman în Țară Moldovei. Răzvan meditează asupra rolului pe care Basota l-a avut în ascensiunea lui („Acest om, fără s-o știe
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
morți de copii), Ioniță (Nițu) (d. 14 noiembrie 1864) - militar, căsătorit cu Paulina Tell, fără urmași și Maria (Uța) (d. 1848) - măritată cu Petrache Protopopescu. Cu siguranță că cel mai important reprezentant al familiei Magheru este fratele mai mic al polcovnicului Ioniță, generalul Gheorghe Magheru. Aportul covârșitor al acestuia la mișcarea inițiată de Tudor Vladimirescu, Revoluția din 1848 ca și la făurirea Unirii din 1859 îi dă un loc de frunte printre cei care au contribuit la formarea statului român modern
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
ocupau funcții importante în stat ca urmare a unor favoruri politice, fără să aibă pregătirea corespunzătoare. De exemplu, directorul general al căilor ferate cu o leafă care echivala cu munca de o zi a 36000 de oameni fusese înainte de numire polcovnic (colonel). La fel stăteau lucrurile la regia tutunului și la banca națională. Eminescu mai dezvăluia și alte metode prin care oamenii politici puteau să profite de pe urma bugetului, ca de exemplu tipărirea biletelor ipotecare cu un preț de 30 de ori
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
o invazie de proporții a rușilor. Rușii au fost înfrânți în Bătălia de la Konotop din 29 iunie 1659. Cu toate acestea, Vihovski a demisionat și s-a refugiat în Polonia în octombrie 1659 de teama revoltei puse la cale de polcovnicii filoruși. Funcția de hatman a fost ocupată de fiul lui Bogdan Hmelnițki, Iuri, care ajunsese la vârsta majoratului. În 1659, el a acceptat semnarea unui al doilea tratat de la Pereiaslav, care ducea la o creștere importantă a puterii Rusiei în defavoarea
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
națiuni (poloneză, lituaniană și ruteană). Tratatul a fost ratificat de Seimul polonez, a fost respins de Rada cazacilor. Cazacii de rând au considerat că o alianță cu polonezii catolici era de neacceptat. Cazacii furioși au ucis pe o serie de polcovnici (colonei) favorabili tratatului, iar Nihovski a scăpat cu greu cu viață. După moartea lui Hmelnițki, zaporojenii au continuat să aibă o conducere separată de Hetmanatul căzăcesc, ai cărui lideri erau hatmanii numiți. Zaporojenii își alegeau proprii conducători cunoscuți cu numele
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
tabără. În Dunavățu de Sus existau 38 de sotnii ale cazacilor zaporijieni din Deltă. Față de vechii zaporijieni existau însă anumite diferențe. Se renunțase la alegerea ofițerilor („starșina” - bătrânii), iar pentru serviciul activ erau aleși doar tinerii necăsătoriți. Comandanții de regimente („polcovnicii”) erau numiți temporar direct de către atamanul de tabără. Armata era formată exclusiv din infanteriști (dotați pentru operațiuni amfibii), fără cavalerie, flotă sau artilerie. Structura socială a început de asemenea să se diversifice. În locul societății cazacilor egali, numeroși pescari, negustori și
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
прощаю” (Dumnezeu vă va ierta, patria-mamă vă iartă și vă iert și eu) Cazacii au primit o amnistie generală și au câștigat încrederea țarului în asemenea măsură, încât Nicolae I a traversat Dunărea în aceiași barcă cu Gladki și cu polcovnicii cazacilor la rame. Țarul le-a promis noilor săi supuși că le va permite să formeze o nouă „Armată specială zaporijiană” (Отдельное запорожное войско) și l-a numit pe Gladki ataman. Noua armată avea efective reduse, doar cinci sotnii de
Siciul Dunărean () [Corola-website/Science/318018_a_319347]
-
major cât și ca guvern civil. Hetmanul avea dreptul să traseze propriile linii de politică externă, dar această putere a fost limitată treptat de Moscova de-a lungul secolului al XVIII-lea. Fiecare district regimental era administrat de un colonel („polcovnic”) care avea un rol dublu, de autoritate supremă militară și civilă în teritoriul din subordinea sa. Dacă la începuturi, polcovnicul era ales direct de cazacii din fiecare district, în secolul al XVIII-lea acest demnitar a început să fie numit
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
fost limitată treptat de Moscova de-a lungul secolului al XVIII-lea. Fiecare district regimental era administrat de un colonel („polcovnic”) care avea un rol dublu, de autoritate supremă militară și civilă în teritoriul din subordinea sa. Dacă la începuturi, polcovnicul era ales direct de cazacii din fiecare district, în secolul al XVIII-lea acest demnitar a început să fie numit direct de hetman. După 1709, Moscova s-a implicat tot mai mult în numirea coloneilor. În activitatea sa, fiecare colonel
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
se înroleze în armata rusă, urmând să primească soldă, în funcție de grad. Pentru refacerea armatei moldovene, Cantemir a primit, din partea țarului, 100 de pungi cu bani. Pentru a constitui o armată de 10 000 de oameni, domnitorul Moldovei a numit 17 polcovnici, plătiți cu câte 100 de ruble pe lună și 117 rotmiștri, plătiți cu câte 30 de ruble pe lună. La 30 mai, Cantemir a trimis o scrisoare prin care cerea sprijin militar rus, deoarece otomanii aflaseră că trecuse de partea
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
a plecat în haiducie! Nu pleca de sărăcie, ci pleca de dușmănie! Stăruința cugetului de a scăpa de robie și de a reveni la legea pravoslavnica, se vede limpede din relatarea documentara că, cu prilejul unei vizite la Vidin a polcovnicului Solomon din Țară Românească, care a avut loc prin 1840, Stânga a cătat o ocazie potrivită ca să-i comunice acestuia dorința să. Momentul socotit prielnic a fost scăpat însă din cauza că mai mulți dintre turcii prezenți știau românește. Polcovnicul Solomaon
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
a polcovnicului Solomon din Țară Românească, care a avut loc prin 1840, Stânga a cătat o ocazie potrivită ca să-i comunice acestuia dorința să. Momentul socotit prielnic a fost scăpat însă din cauza că mai mulți dintre turcii prezenți știau românește. Polcovnicul Solomaon reprezenta pe atunci mare autoritate militară în țară. Acum însă, Stânga se folosi de împrejurarea că după turcire fusese pus găvaz (slujitor armat) al pasei și ca atare avea libertatea de mișcare. Găvaz la pasă-l punea Și credința
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
București că în ziua de 19 Septembrie, precum și în alte zile mai ‘nainte, o ceață a efectuat mai multe calcări asupra arendașilor (ciocoi) de pe marginea Dunării și că haiducii au reușit să-și asigure trecerea pe malul sudic al fluviului. Polcovnicul Solomon, cunoscut încă din vremea lui Ioan Caragea și după aceea ca șef de potere împotriva haiducilor, s’a edificat că ceață a fost condusă de Stoian Stânga. În baza acestor prime informații, este delegat “cavalerul” Nicolae Barbiceanu să ia
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
o ceață de dorobanți se va preumbla zi și noapte în picere prin sate, a zdrobi ceață”. Este importantă mențiunea făcută în raport cum că s’a aflat că Stânga ar fi zis că “vrea să vină la Plescoi, la polcovnicul Solomaon”, dar, tocmai de aceea, sătul a fost înconjurat de forțe armate. Aleșii satelor, cum se zicea la primari, erau obligați să raparteze zilnic. Așa arată, deci, haiturirea haiducilor la vremea aceea. Vazandu-se în față situației primejdiose, creată prin
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]