237 matches
-
cad în visul încă viu al vieții de apoi în inima generației de strigoi, a generației care încă mai bântuim vitrinele librăriilor / Care încă mai vrem și mai știm / Să citim. Astfel, vom putea întrezări plimbându-ne prin aleile deloc poleite ale Împăratului de ceară, însă presărate cu praf de cuvinte sfinte, mâinile poetice ale scrisului în Cer. Tot aici se încheagă strânsa și puternica legătură dintre poet și arta sa, menită să înalțe sufletul pe trepte de idei sau să
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
nu mai prididesc în Luna Cadourilor cu ofertele , alergătura pentru plasarea cadourilor, încasarea comisioanelor, aducând astfel fericire tuturor: părinți, bunici, copii, soți, soții, iubite, iubiți... munți de cadouri...pachete peste pachete, pline de fericire și bucurie, toate învelite în hârtie poleită... dar și mulți bani în conturile burdușite ale lui “Moș Crăciun”. Iar Moș Crăciun - afaceristul, zeul și sfântul, ce face în acest timp? Ce să facă?... Și el, cu afacerile! Tot pe la televiziuni, ziare, reviste...că s-a ajuns... Acum
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
doru - mi toacă Eu, te doresc ca pe-o oază ! Aș cere timpului de-a vrea Să-mi dea în dar doar al tău chip, L-aș fereca, l-aș mângâia La-ș păstra pentru iubit ! Te-aș îmbrăca în frunze poleite Scăldându-te în liniștiri astrale, Picta-voi cu lumina mea fierbinte, Ochii tăi. Chipul și o sărutare. Cu mâinile mele mirate Te-aș duce în iarna searbădă; Sărutări îngenunchiate Să-mi ningi pe chip, cu zăpadă ! Referință Bibliografică: Mi-i
MI-I IARNA SEARBĂDĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371843_a_373172]
-
verde și ținea în brațe violete: „Am încă în ochi violetele și verdele/ Cu care la începutul războilului meu/ Era înarmat Amor.” Făptura Laurei face din Petrarca un om al Renașterii. Lăură este o femeie vie sub zodia Venerei, putin poleita și aureolata în maniera medievală. Anatomia ei este normală, fără diformitățile primitivilor. Canonul uman al lui este statuia antică. Închipuindu-se împietrit de apropierea Laurei, el se vede statuie „ o di diamante, o d’ un bel marmo bianco” și pe
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
altora, Anton Pann nu a pus un accent deosebit pe viața sa, fiind un boem medieval. A trăit ca orice muritor, dar a lăsat multe în urma sa. Pann, după cum el însuți a spus, nu a învățat în școli „din cele poleite”, ci a fost un autodidact. Dacă nu a avut profesori străluciți, cu diplome în străinătate, a venit însă în contact cu oameni învățați- reușind să-și lărgească orizontul cunoștințelor și al sensibilității sale. Dar mai mult decât de la aceștia, Pann
ANTON PANN (SCURT REMEMBER SENTIMENTAL) de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371099_a_372428]
-
-mă ce se întâmplă dacă personajul din tabloul construit de tine, ființă doritoare de a lăsa fragmente din iubirea ta să curgă către un cap fără păr, cu brațe amorțite în ură, cu zâmbetul rânjet pe gura bogată în cuvinte poleite. Rămâi suspendat între iluzie și chiupul supraplin al inimii tale, cu mintea adormită, reconstruind la infinit cetăți din ruinele înșirate în arealul bucuriei de a iubi a sufletului tău. Se rostesc fraze prelungi sau prealungi în care, scaunul regelui e
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
adesea, rar apare câte un nou cântec, în niciun caz mirabil, cel mult nenul! În loc de melos, prea invaziv e cântecul vorbit, țipat sau bombănit, iar laconismul mesajului dă libertate textului gol, pe când în loc de voce, multe dintre cântărețe prezintă publicului corpuri poleite, îmbrăcate pe porțiuni, iar mulți cântăreți par prestatori de muncă în folosul comunității. Cândva, toate cântecele erau cântece, iar toți artiștii erau artiști! Dar azi coboară la negativ, în iureș, coeficienții reali ai gradului culturii muzicale, esteticii scenice, formei și
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
zidari, pietrari, zugravi și argintari veniți din Transilvania. Așa cum este înfățișată această ctitorie de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”, înțelegem că, în acele timpuri, era o bijuterie arhitecturală: „și așa au făcut mănăstirea de frumoasă tot cu aur poleită; zugrăveala mai mult aur decât zugrăveală și pre dinlăuntru și pre dinafară și acoperită cu plumb. Și dzicu călugării să fi fost făcută și sfeșnicele cele mari și cele mici și policandru și hora tot prisme de argint”. Sfințirea mănăstirii
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan. S-a încercat refacerea ei prin secolele XVIII- XIX, dar zugrăvindu-se doar câteva chipuri de sfinți în pridvor nu s-a reușit a se reda Putnei strălucirea de odinioară, când era „tot cu aur poleită zugrăveala, mai mult aur decât zugrăveală și pre dinăuntru și pre denafară...” (cronicarul Ion Neculce). Abia în 1972, mitropolitul Iustin Moisescu, pe baza unui plan iconografic întocmit de părintele Sofian Boghiu, a binecuvântat proiectul de refacere a picturii din biserica
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
-a cea de ieri plouă? peste malul tău cu ferestre de-azuriu pana tace-n canțonete eu te scriu te scriu te scriu nu te teme el refrenul bate bate dinspre nord ori răsărit iar penajul de sticlete ne rămâne poleit Referință Bibliografică: CANȚONETE CU STICLETE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2077, Anul VI, 07 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CANŢONETE CU STICLETE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375880_a_377209]
-
de încuietori ce se deschideau cu clicuri repetate și atunci stânca se retrăsese în spatele peretelui ca un fel de ușiță culisantă și în fața privirilor extaziate ale lui Dragu se înfățișă o nișă dreptunghiulară. Pereții nișei erau perfect șlefuiți și păreau poleiți. În nișă era o lumină albă, opalescentă, ce radia din partea de sus a firidei, deși nu se vedea nici o lampă sau altă sursă. Un scrin dintr-un lemn de culoare neagră, ornamentat cu încrustații în formă de soare, cu capac
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
tremurândă, Prin veacul rătăcit departe-n nori, Când primăvara se așază blândă În viața noastră ruptă de ninsori. Legat cu vânturi și cu valuri reci, Mă las purtat spre lumi nedefinite, Luminile se-sting atunci când pleci Spre zările cu soare poleite. Când sufletele fug spre Univers, Iar nouă ne-a rămas numai uitarea, Aș vrea să mă opresc lângă un vers, Să-ți las iubirea unde plânge marea. Și ziua, învelită-n flori de rouă, Strecoară așteptări printre poeme, Vreau să
DOUA VISE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375233_a_376562]
-
cred că teatrul este punct de plecare și de permanentă raportare pentru orice comunitate.” Theaterstock are, ca tot ce există, capăt și rădăcină, din tot ce apare pe lume, lucrul omului, avâd în el îndumnezeire dacă-i chibzuit, bineintenționat și poleit cu iubire. Capătul și rădăcina acestui eveniment sunt mintea și inima Ancăi Sigartău care întâi de toate a avut vrerea de a a încuraja manifestarea artistică în diferitele ei forme. Întocmai aceasta argumentează aducerea laolaltă a teatrelor naționale, companiilor de
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
alb i-a primenit menirea, Bătrânul meu e-un Făt-Frumos pierdut, Înconjurat în mantie de pluguri, Iar crucea de la cimitir e-un scut. Noi, vara stam pe prispa încălzită În iarnă stam la gura unui vis... Bătrânul meu cu tâmpla poleită Împarte mere dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca pâinea aburindă, Mă mângâia și îmi spunea cu șagă Că ȚARA trece pe la el prin tindă. E vară iar... Mi-e tare dor de tine, Bunicul meu
BUNICULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379753_a_381082]
-
hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. * Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. * Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. * Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. * Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită
MARINĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374724_a_376053]
-
este esențială pentru viitorul lor și al țării. Criteriile de integritate recent adoptate de PSD și PNL sună promițător. Mai ales în contextul apariției inerente de noi partide, care vor mușca adânc din cadavrele politice ce stau, încă, în scaunele poleite ale Puterii. Au rămas lupii șparlamentari care nu dau semne că au înțeles mesajele societății civile românești și europene. Caută, pe ultima sută de metri, să tulbure mersul lucrurilor cu tot felul de legi aberante și autoprotectoare. Ar vrea ca
TABLETA DE WEEKEND (135): LUPII LA STÂNĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377776_a_379105]
-
-s norii cîmpurilor verzi ori ai dumbrăvilor cu fructe, 385 Ci Nori ai Sufletelor Omenești 30: nările mele sorb viețile Oamenilor". Satele se Tînguie: neputincioase cad, pește cîmpie-ntinse. Vaier da roată Văilor de la Hambar și de la Moară. Mai ales însă poleitele Palate, întunecoase și tăcute, cu groază se înclină, Cărțile și tablourile tăinuindu-și sub hrubele Pămîntului. 390 Cetățile își trimit vorba una alteia: "Fiii-Înnebunitu-mi-au De al cruzimii vin. Să împletim un bici, O, Sora cetate". Prunci sînt hrăniți pentru Măcel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de mănuși, cosmetice și parfumuri, praf pentru poleitul unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici Mistere din București, romanul lui Ioan M. Bujoreanu, nu ratează câteva figuri de tineri aroganți din capitală, care Își poartă cu eleganță
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poată lua În brațe. Cum Însă? Desprinzându-se de propriu-i trup, prin moarte. Un automortret. Nu e singurul și nici măcar primul În mitologia greacă. Să ne aducem aminte de privirea ucigașă a Gorgonei Meduza, care, Întoarsă către sine din poleitul scut pe care Perseu i-l pune În față, o Împietrește. Numai așa eroul o poate decapita. Care să fie semnificația adâncă a acestor pedepse? De ce mor astfel mai toți cei care Încremenesc În fața unei oglinzi (reale sau simbolice)? Interpretările
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
confuzie. În colinde, curtea, casa și masa omului sunt plasate în „Centrul Lumii” și descrise în „culori” sacre : Niște case-s mari de piatră, Nalte-s, nalte-s, minunate, Sus cu roșu-s coperite, Jos cu var sunt văruite Dinăuntru poleite, Dinafară zugrăvite, Dinaintea caselor La mijlocul curților, Născutu-mi-au, crescutu-mi-au De-ș doi meri și de-ș doi peri ; De trupini întrupinați, De mijloace-s depărtați, De vârfori îs sus la nori, De smicele-s sus la stele, Sub dumbrița
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
altă legendă apocrifă - cea a profetului Ieremia -, acest templu este descris ca imago mundi : „Svântul Sion cel scumpu, făcut de prea mândrii Solomon înpărat, ce-l făcuse foarte cu meșteșug mare în chipul ceriului, cela ce era cu totul tot poleit cu aur, cela ce au pogorât singur Dumnedzău de l-au blagoslovit și au zis : «Eu svinții casa aceasta care nu mai era alta ca aceia în toată lumea, nici va mai fi păn în svârșit»” (dintr-un Cronograf românesc datat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tremurândă, Prin veacul rătăcit departe-n nori, Când primăvara se așază blândă În viața noastră ruptă de ninsori. Legat cu vânturi și cu valuri reci, Mă las purtat spre lumi nedefinite, Luminile se-sting atunci când pleci Spre zările cu soare poleite. Când sufletele fug spre Univers, Iar nouă ne-a rămas numai uitarea, Aș vrea să mă opresc lângă un vers, Să-ți las iubirea unde plânge marea. Și ziua, învelită-n flori de rouă, Strecoară așteptări printre poeme, Vreau să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
cu mâna tremurândă,Prin veacul rătăcit departe-n nori,Când primăvara se așază blândăîn viața noastră ruptă de ninsori.Legat cu vânturi și cu valuri reci,Mă las purtat spre lumi nedefinite,Luminile se-sting atunci când pleciSpre zările cu soare poleite.Când sufletele fug spre Univers, Iar nouă ne-a rămas numai uitarea,Aș vrea să mă opresc lângă un vers,Să-ți las iubirea unde plânge marea.Și ziua, învelită-n flori de rouă, Strecoară așteptări printre poeme,Vreau să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee. În adânc pieri rănită Ca o osândită
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
venit doamna Chiajna cu fie-său Pătru vodă în București” -, veritabilă deținătoare a autorității lângă un fiu minor; femei ce au binemeritat elogii pentru actele lor de generozitate în favoarea Eclesiei („Făcut-au doamna Bălașa și un sicriu mare de argint poleit foarte iscusit, în carele au pus sfântul trup al Sfântului Grigorie Decapolit, de la mănăstirea Bistrița. Și alte multe bunătăți și odoare scumpe a făcut și le-au împărțit pe la Sfetagora și prin alte părți”), ori prin prețuirea arătată șlefuirii cărturărești
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]