521 matches
-
Istoricul acesta poate fi usturător de ironic atunci cînd vrea și fermecător de cald atunci cînd își propune. Și totuși nu are nimic belicos sau agasant în tonul scrierilor sale. E tranșant fără să fie agresiv și nu are grosolănia polemiștilor care atacă mai mult dintr-o tresărire temperamentală decît în virtutea unei arte a cuvîntului. Pe scurt, un spirit revărsîndu-și diatribele asupra celor pe care îi disprețuiește. Cu un simț prozodic spontan, știind cînd să oprească fraza și cînd s-o
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
făcuse prudent, însă prudența era, uneori, lăsată deoparte și fondul lui de revoltă țărănească se declanșa tulbure și imprevizibil. Nu era un bun orator, dar obținea totdeauna ceea ce voia prin oratoria lui descusută, penetrantă. Când spiritul se inflama, devenea un polemist redutabil. L-am ascultat în câteva prilejuri, pamfletele lui orale băteau spre absurd, însă ce efect copleșitor! Leul cu coama căruntă stă acum calm și privește, cu ochii lui de țăran mefient din câmpia Dunării, artera imperială a Parisului. "Da
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
lovinescian, are în perioada postbelică buni continuatori în Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Pop, Alex Ștefănescu și alți câțiva, nu mulți, legați de un grup sau de o generație în curs de afirmare. De cealaltă parte sunt criticii individualiști, capricioși, polemiști, vedetiști, tip Paul Zarifopol sau G. Călinescu. În genul celui dintâi îl avem în deceniul șapte pe Al. Paleologu, în genul celui de-al doilea au vanitatea să se creadă mulți, într-un mod nejustificat. Acestea sunt personalitățile care se
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
transilvane", cu excepția recenziei la cartea Martei D. Rădulescu, Sunt studentă, apărută în revista "Abecedar". Notele și recenziile respective nu arată o față nouă a scrisului lui Pavel Dan, dar lasă să se presupună că prozatorul ar fi devenit probabil un polemist caustic, așa cum se anunță în recenzia la volumul Martei D. Rădulescu. Polemist caustic se dovedește Pavel Dan și în nota de răspuns la recenzia primului număr al revistei "Blajul". Iritat de faptul că unei publicații i se aplică un tratament
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
revista "Abecedar". Notele și recenziile respective nu arată o față nouă a scrisului lui Pavel Dan, dar lasă să se presupună că prozatorul ar fi devenit probabil un polemist caustic, așa cum se anunță în recenzia la volumul Martei D. Rădulescu. Polemist caustic se dovedește Pavel Dan și în nota de răspuns la recenzia primului număr al revistei "Blajul". Iritat de faptul că unei publicații i se aplică un tratament atât de aspru încă de la primul număr, Pavel Dan scrie: " Întâi vor
Centenar Pavel Dan - Colaborator la revista "Blajul" by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9414_a_10739]
-
devine treptat-treptat al tău. Marginea mării e partea privită și mângâiată, miezul muntelui e iadul din spatele fiecărui altar." Tocmai un asemenea drum mental București-Iași pune în practică interviul pe care Ovidiu Nimigean i-l oferă lui Doris Mironescu. Temut ca polemist și extrem de rafinat ca poet, mentorul fenomenului cluboptist vine parcă să mai relaxeze încrâncenarea și stereotipiile limbajelor publicistice din Capitală. Fie și numai ca terapie stilistică, dialogul merită parcurs. Cap-coadă. Și vă pot dovedi asta: "Cum prea puțini îmi știu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
flagrante de reacție disproporționată a lui Gabriel Liiceanu: față de Adrian Marino și față de Mona Musca. Nu sunt deloc convins că în peisajul foarte pestriț, specific anilor de tranziție, acestea erau persoanele care trebuiau să primească în față tumultul retoric al polemistului. În contextul politic foarte agitat și profund imoral al ultimului an, publicarea ediției a II-a a cărții lui Gabriel Liiceanu, Despre ură (prima ediție datează din 2006) are semnificația pe care a avut-o apariția Apel -ului către lichele
O maladie a sufletului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9514_a_10839]
-
al doilea război mondial), eseist strălucit (Văzutele și nevăzutele este un mic manual de înțelepciune pe linia stoicilor, dar și de analiză aplicată, nu degeaba a fost una dintre cărțile preferate ale lui Alexandru Paleologu), poet de talent, dar și polemist agitat, degrabă vărsătoriu de sânge (ne)vinovat, gata în orice moment să scoadă spada la cine trebuie și la cine nu trebuie. Mulți sunt cei care, cu plăcere sau crispat, se văd obligați să-i recunoască tânărului teolog calitățile pe
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
adoptării unor atitudini presupus greșite. De aceea, puțini dintre prietenii săi au scăpat, de-a lungul timpului, de reacțiile sale intempestive. Revistele la care a colaborat în timp s-au văzut puse uneori în situații dificile pentru că articolele vitriolante ale polemistului nu i-au ocolit pe conducătorii și colaboratorii respectivelor publicații. Eu însumi pe vremea în care conduceam revista "Cuvântul" m-am văzut pus în situația ingrată de a arbitra în paginile publicației o polemică nelipsită de accente ireverențioase între Cristian
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
culturale și nu admite ideile de-a gata. Până când nu îi simți pe propriul gât lama rece a spadei nu se poate să nu îl admiri și să nu îi recunoști partea sa de dreptate. Mai ales că, spre deosebire de alți polemiști, Cristian Bădiliță crede sincer în ideile pe care le susține. Fără a fi cea mai bună carte a sa, Singurătatea păsării migratoare oferă celor cu mintea deschisă destule prilejuri de meditație. Or, acesta nu e lucru puțin.
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
și Caragiale"? Sau aforistic: "Gherea crede în devenire, pe cînd Maiorescu, mișcîndu-se exclusiv printre eternități, este un dogmatic". E cumva Maiorescu un critic edificator? În ultimă analiză, Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări". E măcar un bun polemist? "Maiorescu nu concepe polemica drept o întrecere cavalerească. Surd la argumentele adversarului, el e preocupat doar de volutele propriului discurs inchizitorial". Ar putea fi prețuit pentru că, după cum se consideră îndeobște, a introdus norma autonomiei esteticului? Nici gînd, deoarece, concomitent cu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
intenționez să clarific acest punct aici", își adnotează iarăși dl Michael Finkenthal insciența și dorința, în acest punct, de-a o perpetua. Ne îngăduim deci a "clarifica". Subsemnatul s-a văzut atacat pe motiv de... antisemitism, de către un critic clujean, polemist fugos, care nu găsea altceva mai bun de săvîrșit decît să se silească a demonstra ceea ce de facto nu se putea demonstra, în cuprinsul a două întinse articole din Tribuna, speculînd același subiect, personalitatea lui Mihail Sebastian, cu pretenția de-
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
mobilizatoare, spunând în continuare nu, chiar dacă într-un mod mai nuanțat. Absurdistan, volumul de publicistică al lui Dorin Tudoran, reprezintă o astfel de corecție, pe cât de usturătoare moral, pe atât de expresivă ca scriitură. Avem de-a face cu un polemist excepțional, retranșat însă în texte de factură analitică, în pertinența și acuitatea acestora. Calificativele-imagini, atât de pregnante și de dragi polemiștilor, sunt rărite, în favoarea demonstrațiilor laborioase, cu o argumentație solidă și cu mai multe probe decât e necesar. Figuri politice
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
astfel de corecție, pe cât de usturătoare moral, pe atât de expresivă ca scriitură. Avem de-a face cu un polemist excepțional, retranșat însă în texte de factură analitică, în pertinența și acuitatea acestora. Calificativele-imagini, atât de pregnante și de dragi polemiștilor, sunt rărite, în favoarea demonstrațiilor laborioase, cu o argumentație solidă și cu mai multe probe decât e necesar. Figuri politice bine cunoscute, oameni de afaceri și moguli de presă, vechi torționari și proaspeți bișnițari, securiști patrioți și kaghebiști reciclați, revoluționari cu
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
Cornel Regman extrapolează, generalizează abuziv și utilitar, transformând disocierea în metodă de lucru. O dată rodat mecanismul delimitării, el va fi declanșat cu fiecare ocazie, criticul căutându-și sau chiar inventându-și motive de discordie. E tipul de reactivitate specific oricărui polemist, dinamitând structurile și statuile pentru ca, în haosul astfel obținut, să dea o nouă formă, proprie. Alexandru George nu procedează altfel, deși are o superioară eleganță stilistică a discursului detonator. Spre deosebire de criticul care se dorește prozator și prozatorul care se vrea
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mâinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. Lângă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă că măslinul cu umbra sa deasă rămânea singurul fapt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel puțin, se ceartă între ele, în timp ce Laszlo Alexandru jignește din senin oameni de valoare, care - dacă sunt în viață și dacă citesc o asemenea carte - nu pot rămâne decât stupefiați. Din punctul de vedere al „polemistului“, G. Călinescu „a slujit cu fervoare comunismul“, Eugen Simion este „un academician firoscos“, Dan Petrescu involuează către „reprezentația gratuită a bârfei de crâșmă“, Paul Goma a devenit „partizanul minciunilor scandaloase“, Cristian Bădiliță debitează „gogomănii franțuzite“, Claudiu Komartin e „un analfabet
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de fapt, reduse la una singură, cea a lui Irineu -, rezultă o imagine, într-adevăr, pozitivă despre Iuda, „cunoscător al adevărului” și „instrument al mântuirii”. Totuși, mărturia lui Irineu nu prezintă garanție sută la sută din două motive. Ca orice polemist, el are tendința să îngroașe lucrurile ori să le deformeze. Nimic nu certifică autenticitatea informațiilor sale. În al doilea rând, el nu prezintă conținutul Evangheliei lui Iuda, pe care mă îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tot timpul cum lucra Arghezi prin grădină, cum gătea, cum se plimba cu copiii, cum se purta cu Paraschiva, niște lucruri absolut de neuitat. Poate de aceea mi-a plăcut întotdeauna atât de mult Arghezi. Și poetul, și ziaristul, și polemistul, și cititorul Arghezi. Sunt mai mulți oameni în el. Limba română în care a scris el este de neconfundat.
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
zace (odihnește, sau repauzează - filologii între ei, n.m.) Giorge Pascu, filolog, mort subit de apoplexie, cetind pe Al. O. Teodoreanu, tocmai când acesta îl iertase." (p. 177). Nu merg mai departe - problema Iorga, bunăoară, ar istovi tomuri - pe urmele acestui polemist îndrăgostit pînă la ură. Și, se-nțelege, ripostînd pînă la duel. Unei lumi ceva mai raționale arta lui i-ar stîrni frisoane. Nouă, prinși în aceleași, etern aceleași, patimi, ne stîrnește regrete.
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]
-
avut o puternică înrâurire asupra întregii generații de poeți contemporani Ca nimeni înaintea sa a reușit să suprindă în rimele sale frumusețea expresiei romano-slave. De asemenea, din generația mai veche a produs o puternică influență în formarea noii lirici, eminentul polemist, Tudor Arghezi. Un excepțional făuritor de slove, inepuizabil izvor de idei stilistice. Are o activitate de scriitor de mai bine de treizeci de ani Este un artist profund, înzestrat cu un dar aparte de vizionar, creator pe care un cititor
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
pedagogic, rigoare în demonstrație și eleganță în conducerea acesteia. Altfel stau lucrurile în ceea ce privește textul adăugat noii ediții (intitulat Din nou despre dicțiunea ideilor sau despre natural, artificial și autentic - în scris și în viață). Diferența de ton e imediat perceptibilă, polemistul devenind la răstimpuri sarcastic. Nemulțumirea distantă a lui Mircea Martin, pe care am văzut-o la lucru mai sus, va căpăta aici o nuanță suplimentară de apropiere și de urgență. Întreaga armătură argumentativă ar merita reprodusă. Dar, pentru ce ne
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
Gheorghe Grigurcu Polemica? În pofida aparențelor, aceasta face parte, ca să zic așa, „din registrul ideilor gingașe”. Din care pricină e pîndită de abateri pe care le putem vedea prea adesea cu ochiul liber. Una din ele e reprezentată de polemiștii „de casă”, atașați unui grup ori înflorind în preajma (în umbra!) unui potentat al lumii literelor. Altă speță de scris „bătăios” e cu atîtea năbădăi, atît de capricioasă încît nu mai cunoaște nicio consecvență, nicio margine. N-are niciun Dumnezeu. Ce-
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
credeam în ele... și cum trebuiau făcute piese românești, în loc să fac tot soiul de prostii, am preferat piesele acestea neslugarnice, care nu făceau apologia pozițiilor oficiale. În același timp, o recunosc acum, eu am vrut să fiu astfel și un polemist secret, nu explicit, frontal. Alegînd aceste texte, mă opuneam, în felul meu, atitudinilor scandaloase adoptate de un Eugen Barbu sau un Fănuș Neagu, mă situam, într-un fel, de partea unor autori care nu aveau acces la pozițiile centrale, plasați
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
să nu fi fost cunoscut acest atât de activ om de presă, vorbitor, după plecarea în exil, la „Europa liberă” și la „Radio France Internationale”, acest prodigios critic de întâmpinare, component al faimoasei echipe de critici de la România literară, acest polemist incisiv intrat în confruntări dure, înainte de 1989, cu slujitorii protejați ai politicii culturale a partidului, protestatar, în ședințele de la Uniune, alături alți confrați, în privința „tezelor din iulie” și a urmărilor lor, împotriva distrugerii monumentelor, a satelor? Acest fel de manifestări
Ultimul Mircea Iorgulescu (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5170_a_6495]