527 matches
-
a făcut acest meșter Tinca pentru Frederic? - Se spune că, Într-o noapte, la cuptorul său au sosit doi trimiși ai Împăratului. Era pe timpul conciliului de la Lyon, când Frederic a purtat ultima bătălie Împotriva... Omul părea să caute termenul exact. - Polemiștilor curiei? A papei? Îi sugeră Dante. - Da, poate că a papei. Sau a cuiva mai presus ca el, murmură Arnolfo pe un ton enigmatic. - Și cine erau trimișii? Și de ce noaptea? - Tinca lucra noaptea și dispărea ziua. Suferea de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asupra răului și inteligența asupra imbecilității: totul pledează în favoarea unui Platon autor modern, dramaturg de succes aplaudat din plin pe scenele contemporane... Păstrând în minte ideea că Platon gândește ca un sportiv fascinat de maniera agonică și scrie ca un polemist care nu știe să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. -3Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. -3Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care indicau un asemenea fenomen 42. • Ibidem, p. 171. 40 „Adevărul“, 20.II.1936. • „Dreptatea“, 26.I.1938. • „Universul“, 4.V.1938; Constantin Garoflid, Menirea proprietății mijlocii și mari, București, 1938, p. 12, 21-22. Analiza statisticilor utilizate de cei doi polemiști probează că, din cauza deficiențelor de fond ce le cuprindeau acestea, nici unul din ei nu se întemeia pe cifre care să fi reflectat în mod real structura proprietății funciare rurale, întrucât datele lor nu erau comparabile. De fapt, polemica era o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reportaje, note de călătorie, eseuri (precum Măștile lui Goethe, 1967), aparținând unui moralist modern, cu lecturi demistificatoare, versuri (Osânda soarelui, 1968, adunând, de-a lungul a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru a extrage semnificații în registrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
1980, pag. 76, 77, 128. Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 172, 173, 224. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești. „La început, Văduva s-a dovedit un polemist cu trecutul, iar mai apoi un pătimaș al culorii. Ceruri largi de Bărăgan (Primăvara, La arat) sau Pescari în Deltă, ca și compozițiile cu numeroase personaje (Lupeni 1929), îi ofereau prilejul exprimării unor bogate trăiri, împlinirea unei naturi bogat înzestrate
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
semnalează, la alegere, încarnarea diavolului, pofta nemăsurată sau arta înșelătoriei! în toate cazurile, ei vor fi prezentați ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Departe de universitate, poezia acestor studenți săraci, veseli, libertini, bufoni, jongleri, strașnici băutori, artiști rătăcitori, ironiști și polemiști subtili, condamnați uneori de consiliile locale evocă posibilitățile epicurismului pe un ton mai degrabă horațian, în maniera elegiacilor romani care s-ar fi întâlnit undeva într-un han cu autori ai cântecelor de petrecere... Cunoscători ai lui Catul, Tibullus sau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a descoperit-o pe Lucreția etc. în consecință, el ia adesea drumul exilului, călătorește mult, se perindă din oraș în oraș, își riscă pielea în răfuieli, scapă de ciomăgeli în ultima clipă! Filosof de șoc... Valla e un războinic, un polemist. El luptă pentru adevăr și nu menajează pe nimeni, nici chiar personalitățile utile pentru cariera sa, subtil retor, duelgiu elegant, el își pune considerabila sa putere de foc în serviciul tezelor sale expuse cu netăgăduită claritate. Astfel, atunci când prezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asupra răului și inteligența asupra imbecilității: totul pledează în favoarea unui Platon autor modern, dramaturg de succes aplaudat din plin pe scenele contemporane... Păstrând în minte ideea că Platon gândește ca un sportiv fascinat de maniera agonică și scrie ca un polemist care nu știe să piardă însuflețit de dorința de a câștiga niște lupte cu atât mai ușoare cu cât își fabrică adversari mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. -3Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui, a susținut această teză a rutului animal pentru a califica excelența plăcerii? Nimeni în afară de polemiștii preocupați să evite lectura textelor și examinarea argumentelor demne de acest nume. -3Dincolo de caricatură. Platon forțează nota, și o știe. Boxer, luptător și polemist de rea-credință, aici ca și în altă parte, el caricaturizează poziții filosofice pe care le cunoaște pentru a evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical, caracterul său, creștin, și creștinismul hedonist, curajul său, datele vieții, și dialectica, erori făcute în ce privește opera sa, fideist, filolog, fuga, și libertatea, și liberul arbitru, și plăcerea, polemist, prima formulare a creștinismului epicurian, și preștiința divină, și sinuciderea, și Vaticanul. IV. Filosofi clasici Cyrano de Bergerac, Descartes, Diderot, Garasse, Gassendi, Hume, Kant, Leibniz, Locke, Malebranche, Meslier, La Mothe Le Vayer Pascal, îl critică pe Montaigne, și divertismentul, și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întotdeauna la izvoare, caută să aducă date inedite, să corecteze aserțiuni și informații intrate în uz, să demoleze false gloriole, luptându-se cu diletantismul unor istorici literari. Latura polemică este poate cea mai fascinantă, deoarece specialistul e dublat de un polemist împătimit, cu vorbe de duh memorabile, rămase în istoria nescrisă a vieții academice clujene și mai ales în memoria generațiilor de studenți care i-au urmărit vituperările, izbucnirile umorale de mare efect. A publicat un volum din lucrările inedite ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
al lui Petru Maior, îi editează, împreună cu Iordachi Mălinescu, la Buda, în 1834, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, la care adaugă traducerea, în limba română, a polemicii lui Maior cu slavistul B. Kopitar. Se dovedește și el un bun polemist în demonstrarea drepturilor istorice ale românilor în lucrarea Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind (1828), ce reia, cu unele detalieri și modificări retorico-stilistice, o versiune latinească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
importanță de-a lungul istoriei, dar strădania lor rămâne mereu deficitară în registrele progresului socio-spiritual. În temeiul legăturilor istorice, problema este lărgită comparatist, acoperind și spațiul francez. Preferința pentru individualitățile proeminente este evidentă și în expunerea monografică Blaise Pascal (1969). Polemistul din Les Provinciales și gânditorul din Pensées sunt studiați analitic și comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că Pascal concepe salvarea individului prin rațiune și credință, aflându-și tihna, după căutări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
țipătoare, continuă să ascundă un mister. „Writers in Hollywood” debutează exact pe această notă apologetic-acuzatoare, care constituie esența atitudinii lui Chandler față de orașul care l-a scos din sărăcie, dar nu și din subsolurile severelor depresii. Pradă ușoară pentru orice polemist, orașul ascunde enigme greu descifrabile de către cei care au trecut pe acolo doar pentru a-și umple buzunarele. Tot ce se spune rău despre Hollywood provine - nu-i așa? - din exagerare, necunoaștere și reaua-credință a invidioșilor. Pentru a sublinia polaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din „temnița Demiurgului” (haec cellula creatoris)24? Doar ascetistul riguros, incluzînd encratismul (respingerea căsătoriei), poate ajuta la o asemenea evadare 25, motiv pentru care Tertulian, care nu era partizan al căsătoriei 26, va ajunge totuși să apere matrimoniul sfințit 27. Polemistul va insinua chiar că marcioniții se lasă să moară prin Înfometare (apocarteresis) pentru a-și arăta disprețul față de Demiurg 28. Aici se află, potrivit lui Tertulian, esența Însăși a doctrinei lui Marcion, expusă În lucrarea bine intitulată Antiteze, care Își propune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dintr-un unghi vădit antropologic, sunt deconstruite, mai întâi, sintaxa și morfologia, mecanismele semantice pe care le antrenează funcționarea turbionară a discursului polemic; după cum sunt urmărite, aproape detectivistic, comportamentul, strategiile și tacticile personale de care face uz și abuz un polemist și cum acesta din urmă generează ceea ce se poate numi cu un termen ușor rebarbativ polemicitatea (un fel de furtună magnetică prin care spiritul polemic e împrăștiat, ca un polen, într-un Triunghi al Bermudelor ce formează dispozitivul polemic tripartit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spiritul polemic, esențialmente conflictual, e văzut ca un loc geometric al violenței, esteticului și eticului, trăsături topite într-un discurs care, în spațiul social al cetății, poate deveni autonom (de aici structura triadică a mecanismului sau dispozitivului polemic, și anume: polemistul, partenerul sau adversarul său și martorul, instanță, cu un rol mult mai mare decât bănuim). Tot acest dens și sintetic excurs teoretic, dezvoltat pe aproape un sfert din eseu și care pune la lucru cultură filologică și filosofică bine asimilate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fost aleasă nu doar pentru posibila empatie trăită în marginile unei gazetării de excepție, ci și pentru ca încercarea hermeneutică să fie validată nu pe un autor "minor", nici pe un amator, ci pe opera unui creator de răscruce. Comentariile asupra polemistului Arghezi sunt făcute cu o plăcere nedisimulată, printr-o lectură preponderent temperamentală. Dispoziția fecundă a spiritului este evidentă, iar rezultatul acestei dezinvolturi este un discurs îndrăgostit care, din când în când, lasă locul unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ne amintim ce spune însuși Arghezi: limba e a noastră doar în piață; de acolo înainte, fiecare cu limba lui; de aici începe stilul). Cum tot la concluzii esențiale ajung analizele când decupează din discursul moralistului Arghezi o estetică a polemistului (expresia "estetică" este a Monicăi Lovinescu) sau când glosează inteligent în marginile estetizării violenței la Arghezi, pentru a nu mai vorbi de subtila poetică a violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în articolul de tip "manifest" ori
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
frumos fără învingători sau învinși), polemicii i se recunoaște valoarea constructivă și nobilă. Cu toate acestea, istoria polemicilor ne arată că celebritatea lor nu echivalează cu un triumf al principiului dialectic (prezent totuși, odată, prin intenția declarată sau nu a polemistului de a restabili un adevăr compromis, dar, uneori, și prin prin recursul la demonstrație nudă și la raționament logic). B) Fără a fi gândită în opoziție cu filosofia, ci în complementaritatea ei, retorica, "tehne a vorbirii elegante și persuasive"20
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de respingere, într-un anumit context situațional, a unui dat (obiectul polemicii, animat sau inanimat, individual sau colectiv, concret sau abstract etc.), disputabil, asupra căruia se proiectează propriile temeri, convingeri, valorizări etc. Aici ar trebui încadrată imaginea generică a omului polemist a lui Fr. Paulhan: Din diversitate se naște conflictul. Eu sunt alții, dar eu sunt eu. Fiecare este în același timp alții și dușmanul altora. Fiecare este în același timp altul și non-altul, un om care nu poate trăi decât
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintre polemică și pamflet. Prima, avatar al discursului oratoric, este reglementată prin norme de conduită care îi asigură gradul de urbanitate, fair-play-ul fiind moralmente necesar pentru ca mobilul spectacolului teoretic, impunerea adevărului deținut; practic, impunerea publică a punctului de vedere al polemistului și deci o victorie a imaginii sale de "duelist"să-și aibă o deplină justificare. În fapt, scopul preopinenților unei polemici, care ocupă în discurs, alternativ, pozițiile de agent și pacient (aceeași termeni invocați de Claude Bremond), este să convingă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]