796 matches
-
mereu cerea alți bani. Dar nu voia să muncească, nici pentru taică-său și nici pentru alții. Așa că bătrânul Tambow ne trimitea la capătul lui Milwaukee Avenue, în mijlocul mulțimii, de obicei cu Sylvester șef peste noi, punea o vorbă la polițai ca să nu se ia de noi, și se întorcea înapoi la jocul lui de cărți. Sylvester n-o ducea bine. Nu mai avusese bani să închirieze sala de cinema, care oricum nu-i aducea cine știe ce câștig - acum fusese transformată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mesele erau acoperite de mușama. Tipul de la tejghea ne-a spus că eram aproape de centru, cam la o milă distanță, dacă urmam șoseaua după prima intersecție. Când am ieșit ne aștepta o mașină de poliție cu ușile deschise și un polițai care bloca intrarea ne-a spus: „În mașină cu voi!“ Înăuntru erau doi detectivi de poliție, și a trebuit să-l țin pe Lup în brațe, iar Stoney s-a așezat pe podea. Stoney ăsta era doar un puștan. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
i-a spus: Tu ai mai fost pe-acilea acu’ trei ani. Ai bătut pe unu’ și ți-au dat șase luni. Abia în mai se fac trei ani. Mai e o lună. Ce mai organ avea creierul ăsta de polițai la clasificat oamenii! Care va să zică așa, Scârnăvie, ești din Pennsylvania? i-a spus sergentul. Da, așa e, am făcut șase luni. Dar nu-l cunosc pe Foley, ăsta e adevăru’, și n-am furat în viața mea piese de mașini. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de un tren și să crezi că e ceva grozav și să te ridici zâmbind, de parcă ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Acuma ce-ai de ești așa de fericit? Păi mă bucur că ești tu și nu un polițai. Sunt polițai pe bune, numai că nu pentru tine, nătărăule. A trebuit să te fugăresc. Stăteam cu un cumpărător și mi-ai venit direct sub nas, la doi pași. Ce să fac altceva decât să te alerg? De ce naiba furi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tren și să crezi că e ceva grozav și să te ridici zâmbind, de parcă ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Acuma ce-ai de ești așa de fericit? Păi mă bucur că ești tu și nu un polițai. Sunt polițai pe bune, numai că nu pentru tine, nătărăule. A trebuit să te fugăresc. Stăteam cu un cumpărător și mi-ai venit direct sub nas, la doi pași. Ce să fac altceva decât să te alerg? De ce naiba furi cărți? Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care nu puteam face nimic. Petrecerea nu e decât un pretext, mi-a spus ea. De fapt a plecat să ducă mașina la șosea și s-o ascundă acolo, apoi o să vină să mă ia și pe mine. Zice că polițaii sunt gata să ne aresteze. Oh, da’ e apucat rău, am zis eu foarte convins. Cât de departe crede el că o să reușească să fugă în mașina aia roșie decapotabilă? Are de gând să o părăsească pe undeva de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
strâng de gât până își dă duhul. Ig, a strigat el. Ia-l de pe mine! Iggy, care era exact în spatele meu, m-a înhățat și m-a tras. Dă-i drumul! Așteaptă, doar n-o să îl omori aici, cu toți polițaii și lumea asta din jur. Mai bine ai lua-o la picior, Wiley. Se zbate ca un taur furios. Voiam să îl arunc și pe Iggy la pământ, cum mă ținea de braț. Nu fi prost, Boling, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o biserică. Apoi un restaurant chinezesc. După aia o agenție de pariuri mascată ca de obicei sub firma unei tutungerii unde toți cumpărătorii agitau formulare de curse, și pensionari, și șefi de cartier și barosani care își mestecau trabucele și polițai. Nu mă simțeam foarte în largul meu în genul ăsta de așezământ. Mi-a luat multe luni să mă întremez și nu mi-era bine deloc. Și cam în perioada asta am primit o scrisoare de la Thea, adusă cu Poșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cap. Morții erau aproape toți goi și În descompunere. Unii din ei erau plini de sânge. În timpul acesta alții săpau alte gropi mai de o parte și camionul transporta mereu cadavre. De față era Primarul Totoescu XE "Totoescu" , Dr. Ghiorghiu, Polițaiul Botez și un oarecare Pavăl Agronomu care lua notă de câți se Îngroapă. Știu că la unii din morți s’au mai găsit și buletine... Dr. Ghiorghiu stătea și se uita. N’a examinat Îndeaproape pe niciunul șdintre evreiț... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Întâmplător pe acolo. După afirmații sale, a rămas În gară „până am verificat ultimul mort”, și numai după aceea a plecat la cimitir - iar acolo a găsit prima groapă „plină cu cadavre”: „Eu m’am dat cu primar și cu polițaiul deoparte și am discutat asupra gropilor care trebuiau făcute mai adânc, ca să nu se provoace vreo infecție În oraș. În timp ce discutam cu autoritățile (!) am văzut că la un moment dat din groapa ce era plină cu cadavre ieșia flăcări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și a trebuit să trag iarăși toate fermoare și să desfac capsele. Când am ajuns În piața Camden, se făcuse 11 jumătate. Am parcat dubița pe o stradă lăturalnică, unde știam că nu va fi atacată de bandele prădalnice ale polițailor de la circulație (cred că, mai nou, Consiliul local Îi crește printre lupi, ca să fie cât mai feroce) și am pornit-o agale Înapoi, către zona unde piața se Înghesuia În jurul stăvilarului Lock. Din motive cunoscute doar de ele, magazinele Înșirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chiar În acea clipă și din el ieși un bărbat greoi și cu un aer meditativ, Îmbrăcat Într-un costum cenușiu care nu-l prindea deloc. Dacă n-aș fi știut deja că e reporter, aș fi bănuit că era polițai. Lou rămase În picioare În pargul Încăperii. — Acum pleacă, zise ea, fluturându-și brațele de parcă ar fi gonit o găină. Ai primit ce căutai. — Poate doar o vorbă cu doamna aceasta..., spuse el, plin de speranță, În direcția mea. Lou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și relaxat de confidențe. — Nu, asta sună foarte neplăcut, am zis. Ce-ai zice de un fast-food sau ceva de genul ăsta? Am sugerat un fast-food, pentru că știam că polițiștii considerau cafenelele drept prea puțin macho pentru imaginea lor. Nici un polițai de la TV n-ar fi intrat nici mort Într-o cafenea. — Nu-ți pot da o oră anume, pentru că nu știu când o să fiu liber, spuse el, cu o voce hărțuită. Am presupus că se referea la faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
niciodată ca genul de persoană care să invite ofițeri de poliție la masă. „Vă rog, intrați, d-le sergent. Doriți un aperitiv?“ Va trebui să am grijă să nu pomenesc nimănui faptul că, printre cunoștințele mele, se număra și un polițai. Sau, aș putea foarte bine să zic că a intrat cu forța la mine, m-a bătut și-a Încercat să-mi pună droguri În casă. După cum stăteau lucrurile În nordul Londrei, În zilele noastre, oricine ar fi dat crezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În râs. — Sfinte, o clipă, ai reușit să mă duci, zise el Într-un final. Te pricepi de minune la d-astea. Mai știi când mi-ai povestit că... — Nu, Tom. Nu e o poantă. Am sărutat Într-adevăr un polițai. A doua oară mi se părea mult mai ușor să rostesc asta. Urmă o pauză oribilă. — Nu te cred. — Pe bune. — N-ai pic de rușine, femeie? tună el. Nu există nici o limită pentru depravarea ta? Doamne, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rostesc asta. Urmă o pauză oribilă. — Nu te cred. — Pe bune. — N-ai pic de rușine, femeie? tună el. Nu există nici o limită pentru depravarea ta? Doamne, dacă ar fi fost un popă, mai că aș fi Înțeles, dar un polițai... Vocea Îi căpătă alt ton de Îndată ce cârmi spre curiozitate ordinară. — Și, ia zi, te-a Încurcat casca? — Nu purta uniformă, tâmpitule. Nu sunt chiar atât de desfrânată. Era În haine obișnuite. La propriu. Și-o să-ți placă la nebunie chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea fiecare carte. — Sărăcuțul de tine. — A fost Îngrozitor. Nu atât cărțile, cât discuțiile de după, deși au fost și câteva volume scârboase. E mai Înțelept să nu mă gândesc la asta, zise el, strângând din umeri. Ia spune, săruta bine polițaiul tău? — Mm, foarte bine. Doar că mi-a lăsat impresia că nu mai făcuse asta de ani de zile. Pun pariu că Daphne e genul de feministă care e Împotriva sexului cu penetrare pentru că Îl consideră invaziv. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În pat, dar nu se așteaptă să le achiți tu nota de plată la restaurant. Aici, mersese cam prea departe. — Gata, stimabile, În seara asta, e rândul tău, am spus cu hotărâre. Tom se stropși indignat. — Păstrează chestiile astea pentru polițaiul tău, Îmi aruncă el pe un ton răutăcios. Nu-i așa că au un fond special pentru divertisment? — Mă Îndoiesc. Nu e decât sergent. Dar sărută bine, ai? — Nu mai fi așa de libidinos! N-ai vreo Întâmplare interesantă din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Jeff, așa că l-a trosnit În cap cu pancarta pe care o căra, Înțelegi? „Jos cu armata“ scria pe ea sau ceva de genul. Ticălosul ăla, săracul de el, a suferit o comoție, dar asta nu i-a oprit pe polițai să-l umfle și pe el. Porcii fasciști, adăugă el din reflex. Se părea că unele năravuri căpătate În anii de socialism militant erau mai greu de corectat decât altele. M-am uitat la Tom, a cărui gură era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că nu sunt puține. Am pornit-o agale spre Camden, ușor amețită și fluierând În surdină. Zărindu-mi reflexia Într-o oglindă uriașă din vitrina unui magazin, m-am oprit o clipă ca să-mi verific ținuta. Pentru o gagică de polițai, n-arătam prea rău. Apoi, mi-am dat seama că era În fața salonului Satins, unde lucra prietena lui Naomi. Profitând de vremea caldă, ușa era deschisă. Mi-am strecurat capul Înăuntru și-am văzut-o pe Cath stând la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu privire la lămurirea chestiunii derivate a ecuației de ordin penal, dacă viața celui cardit fusese ori nu, pusă în primejdie. Spre disperarea câtuși de puțin mascată, a lui nenea Sandu Chituc, alias Kojak, a.k.a Moș Magiun, bătrânul și hârșitul polițai de proximitate care, pricopsindu-se cu acest plocon de caz, prin delegare forțată de la șefii săi, procedase până la sfârșit, în vechea și înțeleapta tradiție judiciaristă anizotropă, a fostei Miliții Populare. Adică, împăcase ambele părți și propusese Procuraturii închiderea dosarului de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ne trimit pe noi la muzeu, bre, fiindcă nu mai au oameni disponibili, iar acolo se pare că e vorba numai despre furăciune curată, fără violență, oftase nea Sandu. Acum, Avocatul își atârna pupilele micșorate, de ochii bătrânului și hârșitului polițai, aducându-și aminte de o expresie dragă aceluia (Dom'le, cum mai lucram noi, pe vremuri, cot la cot, la meserie, milițian și procuror, nu polițist și parchetar, ca astăzi! aluzie străvezie la schimbarea denumirii instituțiilor represive dominante, Poliție-Miliție și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ai Îngerului care vorbise pașnic, apărând drept în mijlocul încăperii în care se prelungea acel interogatoriu-maraton, încrucișat. Tu..., tu..., tu! Tu, de unde-ai picat!? Nu mișca! Nu respira! Nu te-nclina! Că trag...! Actele tăle! somează, uluit, agentul. Mirarea extremă a polițaiului se explică perfect prin aceea că, la debutul oricărei proceduri nepublice, de anchetă, ori el ori nenea Sandu, obișnuiau să încuie cu cheia ușa metalică, blocând astfel orice posibilitate de acces. Sau, de evadare! Din doi pași, Mânecuță este la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se jertfea pentru ei. „Ia veniți voi mai Încoace, la umbră, că bate soarele ceva de speriat și nu vreau să audă cine știe cine ce zic eu aicea, că nu am de gând să fac rău la nimeni, eu nu sunt polițai și nici judecător ca să spun dacă e cineva vinovat ori nu.” (Oamenii se traseră sub un dud, chiar dacă soarele aproape că asfințise și nu era În stare nicidecum să ardă.) „Eu de văzut nu am văzut nimic; numai am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dorobanți cu paturi de pușcă. Ședința se suspendă pene a doua zi la 9 ore dimineața. În ziua următore, la ora ficsată, ședința se redeschide și publicul invitat se intre refusă. Sala este golă și În fața oficerului de gendarmi, a polițaiului și a doue renduri de soldaț care formează singurul auditor, procurorele general a luat cuvântul pentru a respunde la cuvintele aperarei, zicend: tăcerea sa ar fi o adesiune tacită la incriminările aduse guvernului” . În acest context, jurații au rugat atât
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]