105 matches
-
Lijphart (1999). Ambele studii sunt bazate pe elemente foarte relevante ce sunt incluse în dimensiunile de mai sus, dar nu le epuizează, sfârșind printr-o sărăcire a analizei 76. Astfel, Altman și Perez-Linan reiau trei aspecte extrase din conceptul de poliarhie a lui Dahl (drepturi civile, participare și competiție), primele fiind încadrate în dimensiunea de fond, iar cealalte în dimensiunea procedurală. Lijphart utilizează indicatori de genul reprezentării femeilor, participarea electorală, satisfacția față de democrație, corupția și altele, incluse în dimensiunile menționate. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de raportul dintre guvern și alegător (evidențiat în sondaje), de nivelul suportului electoral acordat guvernului (măsurat prin "dimensiunile" majorității parlamentare care-l susține). Gradul de respectare a libertății e evidențiat de aplicarea drepturilor, prezentate în cercetarea lui Dahl (1971) asupra poliarhiei. Aplicarea egalității este redată prin nivelul reprezentării politice a femeilor în parlament și guvern, de politicile sociale în favoarea familiei, de modul în care este distribuit venitul, de gradul de instruire, de diversificarea activităților economice și de structura grupurilor de interese
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau • Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori • Mitul statului, Ernst Cassirer • Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi • Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon • O teorie economică a democrației, Anthony Downs • Omul și statul, Jacques Maritain • Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl • Postcomunismul, Leslie Holmes • Statul criminal. Genocidurile secolului XX, Yves Ternon • Statul. Ce se vede și ce nu se vede și alte eseuri, Frédéric Bastiat În curs de apariție Populismul în Europa și în cele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
acționează indirect, prin intermediul competiției și cooperării dintre reprezentanții aleși" (1993: 40). 13 Sartori (1987, paragraful 6.91) pleacă în esență de la această presupoziție, pentru a urma, apoi, o cale diferită, care duce la o definiție normativă originală a democrației ca "poliarhie selectivă" sau "poliarhie de merit". Drumul pe care-l vom urma în această lucrare poziționează în prim-plan conexiunea necesară între democrațiile reale (și definițiile lor) și democrațiile ideale (și definițiile lor). Astfel, aspectul cel mai relevant este stabilirea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
competiției și cooperării dintre reprezentanții aleși" (1993: 40). 13 Sartori (1987, paragraful 6.91) pleacă în esență de la această presupoziție, pentru a urma, apoi, o cale diferită, care duce la o definiție normativă originală a democrației ca "poliarhie selectivă" sau "poliarhie de merit". Drumul pe care-l vom urma în această lucrare poziționează în prim-plan conexiunea necesară între democrațiile reale (și definițiile lor) și democrațiile ideale (și definițiile lor). Astfel, aspectul cel mai relevant este stabilirea unei definiții ideale care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
revenire asupra rolului culturii politice la nivel de elită și de masă poate fi găsită în introducerea și concluziile lui Diamond [1993]. 73 Este necesar a aminti (v. par. I, cap. 4) faptul că democrațiile reale sunt numite de către Dahl "poliarhii". Noi am făcut o alegere diferită. Am folosit termenul "democrație" în sensul vocabularul comun. 74 Pentru o analiză a celor patru cazuri sud-europene, vezi Morlino [1998]. Pentru o cercetare calitativă, complementară celei cantitative, care răspunde la întrebări similare, dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori Mitul statului, Ernst Cassirer Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Postcomunismul¸Leslie Holmes Statul criminal. Genocidurile secolului XX, Yves Ternon Bun de tipar: 2011 • Apărut: 2011 • Format 14,5 × 19,5 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 Tel. Dif.: 0788.319462; Fax
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
II, Mussolini Mitul statului, Ernst Cassirer Mituri și mitologii politice, Raoul Girardet Naționalismele europene, Paul Sabourin Naționalism și națiune, Raoul Girardet O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Politica între proporționalism și majoritarism, Radu Alexandru Politica și statele, Raffaella Gherardi Politicile publice: succes sau eșec? Un ghid al modelelor de evaluare, Mirela Cerkez Poporul contra democrației, Guy Hermet Populismul contemporan. Un concept
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2008: 699; Norris, 2011: 27). Înainte de a continua, merită să menționăm faptul că Dahl rezervă conceptul de "democrație", pentru un sistem politic ideal, care este pe deplin răspunzător în fața cetățenilor și care nu există în realitate. Din contră, noțiunea de "poliarhie" se referă la regimurile din lumea reală, care asigură o parte din standardele minimale ale democrației, dar nu se confundă niciodată cu aceasta. Poliarhiile pot fi concepute ca regimuri de democrație relativă (niciodată completă) (Dahl, 1971: 8). Din această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este pe deplin răspunzător în fața cetățenilor și care nu există în realitate. Din contră, noțiunea de "poliarhie" se referă la regimurile din lumea reală, care asigură o parte din standardele minimale ale democrației, dar nu se confundă niciodată cu aceasta. Poliarhiile pot fi concepute ca regimuri de democrație relativă (niciodată completă) (Dahl, 1971: 8). Din această perspectivă, democrația nu trimite numai la un tip particular de sistem politic, ci și la un proces deschis, care rămâne de fiecare dată incomplet (Tilly
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cuvintele lui Dahl (2001: 3408): Deoarece criteriile ideale ale democrației stabilesc standarde foarte ridicate, probabil de neatins, este pe de-a întregul posibil ca un număr din ce în ce mai mare, de cetățeni ai țărilor democratice, să poată ajunge la concluzia că instituțiile poliarhiei nu sunt suficient de democratice. Dacă așa stau lucrurile înseamnă că nivelul acceptabil la care criteriile democratice pot fi considerate atinse, vor urma linia ascendentă pe care au căpătat-o în secolul XX. Este foarte adevărat faptul că poziția lui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în secolul XX. Este foarte adevărat faptul că poziția lui Dahl a fost puternic influențată de Schumpeter. Totuși există cel puțin două diferențe importante între cei doi. Pe de-o parte, spre deosebire de Schumpeter, Dahl este conștient de faptul că supraviețuirea poliarhiilor depinde parțial de existența mecanismului de checks and balances, principii constituționale al căror scop nu este numai acela al garantării separației puterilor, ci și acela de a evita situațiile în care majoritățile amenință dreptul fundamental al minorităților (e.g. Dahl, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
constituționale al căror scop nu este numai acela al garantării separației puterilor, ci și acela de a evita situațiile în care majoritățile amenință dreptul fundamental al minorităților (e.g. Dahl, 1982: 87-92; 2000: capitolul 6). De cealaltă parte, dezvoltând noțiunea de "poliarhie", Dahl (1989: capitolul 9) îl critică în mod direct pe Schumpeter, deoarece acesta din urmă acordă mai multă atenție competiției politice decât problemei includerii, ajungând la concluzia că "poporul"ar trebui să decidă cu privire la cine sunt cei care sunt îndreptățiți
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de a participa în procesul de luare a deciziilor (Näsström, 2011). Odată ce am trasat o parte dintre aspectele cheie ale teoriei democrației a lui Dahl, este momentul să ne referim la abordarea sa empirică. Pentru a analiza democrațiile existente sau poliarhiile, Dahl susține că acestea din urmă sunt structurate în jurul a două dimensiuni separate și independente: contestare publică și participare politică. În timp ce prima dimensiune se referă la posibilitatea de a formula preferințe libere și de a se opune guvernului, cea de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
După ce am trasat, din punct de vedere teoretic, relația între populism și democrație, ne vom îndrepta atenția asupra întrebării empirice care privește modalitatea în care actorii populiști afectează democrațiile, așa cum există acestea în realitate, sau, în termenii propuși de Dahl, poliarhiile. Privitor la acest aspect, este important să reamintim că utilizăm o definiție minimală a democrațiilor liberale, definiție care se dovedește cea mai potrivită pentru a le distinge pe acestea din urmă de autocrațiile competitive 6. Așa cum afirmă O'Donnell (1996
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
electorală, în care niciun cetățean nu este exclus de la acest proces, de celelalte cazuri, care includ nu numai arogantele regimuri autoritare, dar și acele țări în care se organizează alegeri, dar cărora le lipsesc acele caracteristici care, luate împreună, definesc poliarhiile. Însă, utilizând definiția pe care Dahl o dă democrației liberale, ne confruntăm cu dilema intensiune-extensiune subliniată de Giovanni Sartori (1970). Astfel, în timp ce noțiunea de poliarhie poate fi aplicată unei clase largi de cazuri evitând dilatarea conceptuală (o extensiune prea largă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în care se organizează alegeri, dar cărora le lipsesc acele caracteristici care, luate împreună, definesc poliarhiile. Însă, utilizând definiția pe care Dahl o dă democrației liberale, ne confruntăm cu dilema intensiune-extensiune subliniată de Giovanni Sartori (1970). Astfel, în timp ce noțiunea de poliarhie poate fi aplicată unei clase largi de cazuri evitând dilatarea conceptuală (o extensiune prea largă), ea are o prea mică forță analitică pentru a distinge diferențele între democrațiile care există în realitate. (intensiune slabă). În consecință, suntem conștienți de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Natura transregională a proiectului pe care îl propunem, implică faptul că avem de-a face cu o serie diversă de regimuri ale democrației liberale. Într-adevăr, rezultatul "celui de al treilea val al democratizării" a reprezentat o extindere semnificativă a poliarhiilor, dar și o diversificare a acestora. Nu este deci surprinzător faptul că în dezbaterea academică accentul s-a mutat progresiv de la explicarea regimurilor de tranziție la evaluarea calității democrației (Mazzuca, 2010; Morlino, 2004; Offe, 2003). Această preocupare este direct legată
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
orice alte efecte negative sau pozitive, care le-au ieșit în cale. Pe scurt, anticipăm faptul că populismul tinde să întărească participarea politică, slăbind însă contestarea publică a puterii (Rovira Kaltwasser, 2012). Dacă ne raportăm la cele două dimensiuni ale poliarhiei propuse de Dahl, se poate crede că populismul mărește gradul de participare politică a cetățenilor prin includerea grupurilor marginalizate ale societății, însă limitează posibilitățile de contestare centralizând puterea în structuri executive și subminând astfel rolul acelor puteri care au rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cetățenilor către acele grupuri sociale care au căutat protecția oferită de statul social. Prin comparație cu celelate cazuri studiate în acest volum, trebuie subliniat că acțiunile Reformiștilor nu au amenințat nici protecția constituțională a minorităților și nici procesele și instituțiile poliarhiei. Populismul manifestat de Partidul Reformei era ostil includerii pluraliste a anumitor grupuri de interese în sistemul de asistență socială, însă acest partid nu era adversarul pluralismului și nici al includerii democratice ca atare. Partidul Reformei a vrut să îngusteze spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
111, 112, 113, 198, 210, 241, 249, 254, 278, 282, 306, 311; plebiscitarian, 106 pluralism, 27, 36, 40, 68, 112, 129, 133, 135, 227, 250, 257, 355 polarizare, 51, 73, 112, 116, 151, 152, 159, 190, 205, 221, 256, 310 poliarhie, 31, 32, 33, 41, 42, 44, 115 politică de masă, 22 Pollack, Norman, 38 Polonia, 294 popor, 15, 22, 26, 27, 40, 61, 62, 63, 83, 89, 91, 96, 99, 115, 128, 131, 132, 155, 156, 157, 159, 164, 167
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asupra inegalității. Contractul social, Jean-Jacques Rousseau • Ingineria constituțională comparată, Giovanni Sartori • Mitul statului, Ernst Cassirer • Noua eră a inegalităților, Pierre Rosanvallon, Jean-Paul Fitoussi • Noua problemă socială, Pierre Rosanvallon • O teorie economică a democrației, Anthony Downs • Omul și statul, Jacques Maritain • Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl • Postcomunismul, Leslie Holmes • Statul criminal. Genocidurile secolului XX, Yves Ternon • Statul. Ce se vede și ce nu se vede și alte eseuri, Frédéric Bastiat 1 Cf. Paul Taggart, "Populism and the Pathology of Representative
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
prima versiune postulează că evitarea "tiraniei majorității" este scopul care trebuie urmărit în permanență, cea de-a doua are ca scop înfăptuirea suveranității populare și a egalității politice, oricare ar fi costuri. În completare, Dahl dezvoltă aici noțiunea sa de poliarhie înțeleasă ca tip de conducere politică care, în mod inevitabil, combină elemente madisoniene și populiste. 6 Chiar dacă este un subiect care ar merita investigat, nu vom analiza aici dacă regimurile autoritare folosesc ideologia populistă pentru a-și consolida sistemul politic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Naționalism și națiune, Raoul Girardet Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea O teorie economică a democrației, Anthony Downs Omul și statul, Jacques Maritain Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Partide și personalități politice în România postcomunistă, Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl Politica comparată astăzi, Gabriel A. Almond, G. Bingham Powell Jr., Russell J. Dalton, Kaare Strøm Politica între proporționalism și majoritarism, Alexandru Radu Politicele publice succes sau eșec? Un ghid al modelelor de evaluare, Mirela
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
luate în totalitate, instituțiile guvernării democratice reprezentative moderne sînt unice pe plan istoric, este practic să le dăm propria lor denumire. Acest tip modern de guvernare democratică pe scară largă este numit uneori democrație poliarhică. Cuvinte despre cuvinte Termenul de poliarhie provine din cuvinte grecești care înseamnă "mulți" și "conducere", așadar "conducere de către cei mulți", diferită de conducerea unui singur om sau monarhie și conducerea cîtorva, oligarhie sau aristocrație. Deși termenul fusese arareori folosit, l-am introdus împreună cu un coleg, în
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]