201 matches
-
o aștepte aici pe colega cu care plecase din Hanovra și care acum umblă prin boutique-urile gării după ciocolată. Când e nervoasă, prietena ei trebuie să înghită una după alta cinci-șase tablete de ciocolată. O săptămână fără luminile terorizante ale policandrului din camera mea mi-a prins bine, dar curând după revenirea în oraș trebuie să mă readaptez. Aprind, de data asta intenționat, toate brațele caracatiței și încep, în chiloți și cu picioarele mele noduroase indecent dezgolite, să umblu prin hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
meu, Alecu, dar în seara asta mă simt bântuit de toate duhurile dintr-odată. O purtă prin toate odăile, vorbindu-i cu însuflețire despre deschiderea ferestrelor, mereu spre cele trei părți ale lumii, despre tinzile dispuse întotdeauna în cruce, despre policandrele cu treizeci de lumânări simbolizând nu doar lumina virtuților creștine, dar și puterea înzecită a Trinității, despre biserica zidită în capul casei, la un colț, după obiceiul boierilor pământeni... ― Nicolae, îmi îngădui o întrebare de pământeană? Se opri, așteptând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
taină poate nu vom ști, dar ne-au adus niște povestiri ale scriitorului cu un final neașteptat. Iarnă. Noapte lucie într-o lume ca în povești, copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Și-n cuprinsul larg, uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta păsările zboară ca ziua; lupul poposește pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și decadent oglindă ce cobora abrupt, imediat de sub plafon, susținută numai într-un soi de șurub ornamental năstrușnic, cu partea terminală expusă, teșită ingenios într-o matriță rar recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de alamă de mărimea naturală a uneia de la car, cu douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de zor, năvăli la dânșii Gogu Ionescu, asudat de entuziasm, strălucitor și răgușit, întrebînd frenetic, cum întreba pe toată lumea: ― Ei, ce ziceți de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala și policandrul începuse să balanseze în tavan de clocotul aplauzelor... Observând încurcătura pe fețele celor trei, își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. Vru s-o dreagă cu orice preț. Și, după o mică pauză, continuă cu același glas vijelios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu bucurie. Pe mine mă pupă o grăsană foarte rujată, cu ochii verzi și mărgele verzi la gât, cu bobul cât mingile de ping-pong. Pe pereți se aflau măști hidoase de cârpă și parcă un instrument muzical, o sabie... Un policandru de sticlă murdară, cu becuri bâzâitoare, ardea deasupra. Masa era plină de mâncăruri și prăjituri, dar după ce am morfolit un colț de plăcintă m-am trezit împins în altă cameră, mai mică, unde o fată care trebuie să fi avut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deasupra marchizei, dar în jumătate de an nu am mai văzut decât, de câteva ori, o femeie bătrână. Prin altă fereastră, mult mai mare, de la stradă, puteam vedea un glob pământesc, mobile foarte pretențioase și probabil prețioase și un mare policandru cu țurțuri de cristal și luciu de aramă. Nici măcar în jurnalul meu, care cuprindea versuri, note de lectură, vise mai stranii și prea puține fapte exterioare, nu am scris nimic despre această "întîlnire". Tot ce-am notat în acea zi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mi-o închipui plângând, e prea uscată) fata de șaptesprezece ani care se mișcă în spațiul ăsta secționat și îmbălsămat în culoare veștedă și în umbră. Covoarele de pe jos fuseseră strânse, așa încît luciul sticlos, și el murdar, al policandrelor, câte unul în tavanul fiecărei camere, nu avea în ce să se estompeze. Cumplită viață moartă. Un pasaj care trebuie notat. Din Alteță regală de Th. Mann: "Trebuie să mărturisesc că n-am avut altă alegere. Dintotdeauna m-am simțit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și la o fereastră de deasupra a apărut, palidă, ca pictată în ulei, figura diformă a lui Egor. Dar ne-a deschis doamna Bach, care ne-a invitat înăuntru. Încăperile erau înalte și înguste ca niște dulapuri. De sus atârnau policandre de alamă cu cristale veștede. Am trecut prin trei odăi, toate la fel: abia era în ele loc pentru o măsuță rotundă și câteva scaune, dar tavanul era așa de sus, încît până și doamna Bach părea, sub el, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
petale/ Și parfumuri revărsate să ne strângă-n trupul lor/ nunta noastră cea albastră și caleștile regale/ să ne caute prin somnul frunzelor sau într-un nor./ .../ Nunta noastră cea albastră să ne caute-n pământ/ și să fim reci policandre cu lumina lor pierdută.../”. Ideea trecerii imperceptibile îl chinuie pe poet în fiecare sonet, ca și în „Lecție pe Ostrov”, și ea se regăsește exprimată în varii înfățișări: „Privește, deci se lasă amurgul fără teamă/ se clatină icoana în care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
Și-l pun să plătească și lumânări pentru toată lumea care umple biserica. Lecturi la lumânare! Te-ai prins?“ Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne învață că «preoții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bun, dar, în veci, nu prea va izbuti să le șteargă... Rulau peste tăpșanul de pe care, cu aproape un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
audă un zvon surd de glasuri amestecate, de strigăte și lovituri repezi. Luna tocită se lăsase într-o parte spre câmpul Cuțaridei. Era răcoare și noaptea de septembrie avea o limpezime strălucitoare. În depărtare se vedeau luminile Bucureștiului, ca un policandru atârnat de cerul jos. Numai aproape, spre mahalaua Filantropiei, pâlpâiau felinare cu gaz, chioare și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mereu surprinzătoare ale imaginației: „Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina e-o licoare În eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor ca pajii”, „pasărea ca o fundă e-n simetria clară”, „În unde se-aprind peștii, lucesc ca policandre, / și-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore”, „cimitirul [e] ca o carte uitată În cîmp”, „oglinzile ascund prăpăstii infinite În perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc Încă umed / S-apropii de ureche oceanul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
diverse calibre, pe care le conjugă spațiul imaginar al lui Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, Într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lîngă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din covoare sunt exemplare valoroase datând din secolul al XIX lea sau de la începutul secolului trecut. Cea mai veche este o scoarță care are anul de confecționare inscripționat pe ea - 1843. De o frumusețe aparte sunt covoarele în roate, cu policandru, cu chistornicul, cu păscuțe, provenite din satele de pe Valea Trotușului sau cele cu cerbi, cu păsări și figuri antropomorfe provenite din satele din zona Colinelor Tutovei. Colecția de port popular cuprinde în prezent peste 1100 de piese care compun frumoase
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
din Bizu și face elogiul ruralității și al moldovenismului: "[...] din această ambianță de târg moldovenesc s-a plămădit, astfel, literatura noastră, asimilându-i caracterul rural sau periferic, cu zvon de șezători și perspective de munți violeți. Confortul saloanelor parchetate, al policandrelor de cristal [...] n-a produs o literatură și o ideologie; vântul sufletului și talentului românesc bate încă prin coșurile căsuțelor turtite, cu mușcate pe prispă, cu ochiuri de geam cârpite cu hârtie, prin grădinițe troienite de roade, prin cârciuma jupânului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adoptă bunăoară, ipostaza lui Alexandru "refuzând apa", a voievodului, a cavalerului, a prințului din Levant care "a văzut idei". Peisajul fizic și spiritual variază; universul realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va mai visa. Din astfel de vise se poate căpăta lipitură*. Ceară Poporul crede că este păcat a da cu ceară pe-n case, la podeală sau ceruit. E mare păcat să calci ceara ori s-o sudui. Ceara de la policandru e bună de făcut de dragoste. Ceartă Chiperul* și sarea de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. Cînd cineva ascute ceva de fier în casă se ceartă în curînd cineva din casă. Cînd tai ceva cu foarfecele și le
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unde s-a construit actuala școală cu clasele I VIII. Biserica neavînd venituri proprii este susținută de enoriași, fie prin contribuții, fie prin donații personale. Astfel D.MÎnăstireanu donează o evanghelie În 1840. În 1902 M.Bobic a donat un policandru de sticlă, o evanghelie legată și un acoperămînt de catifea roșie pentru iconostas. În 1903 İon MÎnăstireanu și soția sa Acrivița donează o cădelniță de argint de China. În a doua jumătate a secolului XX s-au donat preșuri, foi
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acoperiți cu tapet (alt element de artificiozitate), atârnau diferite tablouri, o mască în ghips a lui Dante, mici ornamente, plante decorative uscate, legate mănunchi. Pe o masă, la fel de stilizată, drapată și ea tot în roșu și pe console aurii, ardeau policandre cu trei brațe. Lumânările, schimbate o dată sau de două ori pe noapte, împrăștiau o lumină pâlpâitoare, roșiatică, întreținută în chip difuz și de draperiile încăperii. O candelă roșie licărea obscur pe un perete, întregind parcă acest interior de templu, închinat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de Verona, de Ștefan Popescu, de Simonidi, de frate-meu"580. Sunt situații unde importul estetic este menit să evoce, dimpotrivă, înrădăcinarea în tradiția românească de sugestie liturgică. "Candelabrele peste tot în stil danez, de alamă lustruită, imitație perfectă a policandrelor noastre bisericești"581. Scara are în drum o loggia, unde se află un bust în marmoră realizat de Paciurea, bust care consacră amintirea mamei. Nota intimistă se inserează prin acest reflex spectral la genul feminin, geniul artei se însoțește cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceeași odaie, unde trecutul se cerea răzbunat printr-o partidă de sex ca la carte. Dar actul amoros eșuează în mod lamentabil din cauza oglinzilor care transformă căminul într-un spațiu străin, neprimitor ("Odaia părea alta acum. Nu era numai un policandru ci un nenumărat șirag răsfrânt în cele două oglinzi, față în față"), amplificând halucinant, până la nerecunoaștere, imaginea femeii de altădată ("icoana ei se răsfrângea într-un nesfârșit șirag"). Trebuie precizat că numai Andrei, având încă în minte "icoana" lui Mab
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși lipsea Maria, doamna Maria a Moldovei a lui Constantin Duca Vodă. Una mie, una ție În după-amiaza zilei de miercuri 2 mai sosi la Curte, într-un galop nebunesc, Turculeț care, așa plin de praf și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]