610 matches
-
lui Bach și Haendel, ca și prin virtuozitatea rafinată a claveciniștilor Domenico Scarlatti și François Couperin, germenul noului își face apariția. Acesta se conturează sub aspectul stilului omofonic, al monodiei acompaniate, ca reacție la complicațiile și fastul exagerat al stilului polifonic. În anul 1750, la dispariția lui J. S. Bach, o întreagă epocă muzicală se află în amurg, marea epocă a stilului contrapunctic. O nouă orientare plutea în aer, venind dinspre Franța și Italia, fiind adoptată de publicul muzical abia cucerit
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
din perioada Barocului, care aveau loc la lumina lumânărilor. Alexandru Tomescu a ajuns la o maturitate în domeniul artei interpretative: stăpânirea stilului, inteligența muzicală, eleganța frazei, conducerea vocilor în fugile lui Bach, în care vioara se transformă într-un instrument polifonic, pasiunea cu care cântă, mergând până la transfigurare, iată doar câteva din atributele unei interpretări care îl înscriu pe Alexandru Tomescu în galeria marilor interpreți. Alexandru Tomescu are acele calități indispensabile oricărui interpret dăruit muzicii: tenacitatea, profunzimea și modestia. Muzica lui
Stradivarius, la malul mării by Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/84238_a_85563]
-
compozitori? Pentru început, se profilează două grupări: 1. Vasile Spătărelu - Viorel Munteanu, comparabili la nivelul parametrului intonațional (aceeași tehnică modală, referințe stilistice comune - enesciană, bizantină - aici avem în vedere și o altă lucrare celebră, poemul „Glasurile Putnei”) și a tehnicii polifonice prioritar tradiționale; 2. Anton Zeman - Cristian Misievici, uniți prin tehnica texturilor orchestrale, prin abstractizarea imaginii muzicale vs concretețea referinței folclorice. Sabin Păutza, cel din Jocuri I nu poate fi asociat în peisajul componistic de la Iași, dar cum precizam mai sus
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
originale, de inestimabilă valoare, în care se remarcă, pe lângă evocarea unor stări sufletești diverse, înclinația temperamentală către expresionism, precum și îmbinarea spiritului improvizatoric cu rigoarea construcției; interpretarea a evidențiat frumusețea și complexitatea discursului muzical. Interpretul a conferit relief structurilor armonice și polifonice, a evidențiat cu rafinament dialogul inedit realizat între motive muzicale plasate în registrele îndepărtate ale claviaturii, precum și particularitățile dinamice și timbrale specifice creațiilor pianistice ale compozitorului. A urmat Partita nr. 1 în si bemol major BWV 825 de J. Seb
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
Ana Blandiana), suntem îndreptățiți să vedem în această punere în scenă, dincolo de ideea unui "recital cu mari actori", așa cum ne sugerează prefața, și un pariu cu literatura. Frumusețea cărții, privită ca un întreg, stă tocmai în multiplicarea perspectivelor, care, aparent polifonic, circumscriu un spațiu ideal a cărui parcurgere dezvăluie diversitatea nebănuită, nu doar a transpunerii literare a unei teme, ci și a experienței umane posibile. Asupra felului în care fiecare poveste configurează acest spațiu mă voi opri în rândurile ce urmează
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
e tîrgul bănățean, cu împestrițări ale intersecțiilor de epoci și cu adieri central-europene, la Aurel Rău avem a face cu satul mioritic care se obstinează a rezista pînă la un punct marilor prefaceri obștești, a-și strecura melosul în complexitatea polifonică a marilor așezări urbane. Uneori de-a dreptul, cu aplomb ciobănesc: "O turmă de oi trece prin oraș. / Tiling, talang - clopotele-n cale. / Printre-naltele ziduri, pe asprul pavaj, Ce stranie vale! / Par să își spună cu glasuri de trîmbiți
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Atena sau a urmări un documentar despre Atena sunt lucruri, omenește vorbind, comparabile. Care decurg, laolaltă, dintr-o imagine prealabilă, intens mitizată, asupra acestui polis elin. Dacă față de aceste considerații n-am nici o rezervă, în schimb în ceea ce privește paralelismul dintre romanul polifonic (așa cum l-a definit Bahtin) și marele oraș, am tendința să fiu sceptic. Cele două au destule în comun, e drept, începând cu aparența difuză și sfârșind cu structurarea coerentă. Dar, departe de a se opri aici, Caius Dobrescu vrea
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
anumite întrebări. Oare distinsul angajator despre care presupun că are o anumită cultură nu știe câteva lucruri elementare de teoria literaturii și a romanului: că nu poți face confuzia dintre autor și personajele sale? Că romanul e o construcție complexă, polifonică, în care vocile „urâte” alternează cu vocile „frumoase”? Că unul e autorul, altul naratorul și altele personajele? Că dacă și în 2012 suntem staliniști se alege praful de toată cultura și, în asemenea condiții, romane precum Particulele elementare al lui
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie intră polifoniile de evenimente sonore - muzici și/sau ambianțe cu compoziții variate (unele din ele polifonice prin ele însele), suprapuse în cele mai "savante" chipuri. Categoria pune în evidență două branșe: cea a muzicilor sincronizate cu intenția clară a coagulării lor într-un tot (cu aceeași pulsație, în același ton), ca în scenele 6 și 12
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
practica Richard Oschanitzky avea suficiente contingențe cu avangarda muzicală europeană, astfel încât să fie îndestulat cu conotațiile muzicii savante. Clustere, organizări modale non-octaviante ori scări hiper-cromatice în câmpul structurilor spațiale; ritmuri non-retrogradabile, pulsații în regim aksaak, durate serializate ori scriituri intens polifonice și eterofonice în ordinea alcătuirilor temporale nu sunt decât câteva argumente ale unui stil torențial, consistent, aflat mereu în căutare de noi formule de exprimare. De altfel, Oschanitzky exersa ceea ce Andre Hodeir afirma într-o binecunoscută butadă: "trebuie să lărgim
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
minore, mărite și micșorate în varii stări și poziții, descriind trasee oblice, directe sau contrare determină dalta compozitorului să arunce în subsidiar materia sonoră degajată de obsesia unei Trinități atotstăpînitoare. Morfoza, Metamorfoza, Anamorfoza, Catharsis sunt secțiuni în care magma melodică, polifonică sau omofonă este brăzdată de fenomene pulsatorii ori, dimpotrivă, extatice, de procese ce fie că aglomerează, fie că rarefiază discursul sonor. Iar cele douăzeci și unu de salve - "in memoriam decembrie 1989" -, ce dramatizează copios finalul simfoniei, nu fac altceva decît să
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
ancestrală, pură, neprihănită; Dan Voiculescu (Ça y est - Trois déchansons d'apres Tristan Tzara pentru cor a cappella) mizează pe un modalism de esență folclorică, primul și al treilea cântec, ambele de factură madrigalescă, preponderent omofonă, înrămând un cântec intens polifonic ce apelează la tehnica sprechgesang-ului; în sfârșit, Anatol Vieru (Déchansons XII, XIII, XIV pentru patru voci soliste) flirtează frugal cu varii scriituri vocale: onomatopee, imitații în stretto, blocuri acordice diatonice, antifonii, fiecare ca o punere în temă (ori ca un
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
întinse și proverbiale teze de doctorat). Altminteri, puțini cronicari ar intra de bună voie în cursa pentru statutul - cu bogată tradiție - de critic literar. Sau poate că nu e numaidecât o regulă... Ne-o dovedesc destui dintre recenzenții constanți, preciși & polifonici ai ultimilor ani. Numai câteva nume: Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat, Bogdan Crețu, Luminița Marcu, Angelo Mitchievici. Iar lista, chiar în clipa asta, e în continuă creștere. Evident, începând de la debutul din 2003 - prin volumul Ion D. Sîrbu. De veghe în
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
Cârneci tatonează valențele multiple ale cântecului lung autohton, altfel, desigur, decât a fă--- cut-o Horațiu Rădulescu în lucrarea sau cu același titlu; Reflex quarto de Sorin Lerescu se desface facil în calupuri de triluri cu rol ornamental, sonograme melodice, formule polifonice repetitive, pendule omofone, toate în exprimări abreviate, tranzitorii; Aksax de Adrian Borza forțează miniatural, totodată efficient, granițile jazz-rock-ului ori cele ale muzicii de dans din matca balcanilor. Câtă diversitate, atâta pândă centrifugă. Câtă complexitate, atâta efort, de data aceasta onorat
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
dintotdeauna, o problemă. Toată munca lor caută s-o contrarieze. Să-i schimbe armoniile, să-i inverseze densitățile, s-o dinamiteze și s-o adune. Și nici o mișcare n-a dus mai departe dușmănia cu materia decît avangarda. O dușmănie polifonică, în care fiecare și-a găsit acordul, nuanța sonoră care sfărîmă zidurile Ierihonului. Cu larma deznădăjduită a manifestelor, sau cu bună ospeție. Ca la Ștefan Roll (Gheorghe Dinu, fiul lui Enache, cel cu Lăptăria), care arată, față de materiile de toate
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
fideli interpreți ai polifoniei bachiene. "Continuând metodele lui L. Czaczkes și S. Toduță, analizele pe care le propunem se desfășoară sub forma liniară, pe tot atâtea benzi câte voci are fuga. în fiecare bandă sunt redate prin simboluri grafice elementele polifonice, pe când în exteriorul liniaturii apar elementele de formă (sus), numărul de măsuri și evoluția tonală (jos). Semne speciale indică stretto-ul, augmentarea sau diminuția și alte evenimente contrapunctice. Secțiunile (expoziție, episoade, reprize mediane) sunt despărțite prin linii verticale. La fiecare analiză
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]
-
lumii întoarse. Nefiind o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și impredictibil. Până la ultima propoziție din carte, D.R. Popescu se încăpățânează să nu-și amestece vocea printre cele ale personajelor sale; să le lase, în exclusivitate, dreptul de exprimare a ceea ce au trăit și trăiesc. Naratorul prim
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
fideli interpreți ai polifoniei bachiene. "Continuând metodele lui L. Czaczkes și S. Toduță, analizele pe care le propunem se desfășoară sub formă liniară, pe tot atâtea benzi câte voci are fuga. în fiecare bandă sunt redate prin simboluri grafice elementele polifonice, pe când în exteriorul liniaturii apar elementele de formă (sus), numărul de măsuri și evoluția tonală (jos). Semne speciale indică stretto-ul, augmentarea sau diminuția și alte evenimente contrapunctive. Secțiunile (expoziție, episoade, reprize mediane) sunt despărțite prin linii verticale. La fiecare analiză
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9756_a_11081]
-
roman, riscînd să-și eclipseze cam toate cărțile de pînă acum, Începînd cu Amintiri din provincie (1983), Firesc (1985) și terminînd cu Erou fără voie (1994), Un regat pentru o muscă (1995). Un roman În 12 capitole ce se asamblează polifonic, fiecare reprezentînd o mișcare spre centru și În profunzime, dar și un lent avans spre deznodămîntul anunțat, spre o dezlegare a enigmei de fond, perceptibilă În toți porii partiturii. GEO VASILE, Grefierul și victima, În revista Contemporanul ideea europeană, nr.
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului Brăila. Doamne, dacă sunt sechestrată înainte de naștere, poate voi fi liberă după aceea! Vreau să ies afară, un afară pe care îl am legat prin cordonul ombilical al suferinței, nu știa că e polifonic și inestetic, dar cine ar fi putut să ne spună că nu lumea era urâtă, ci noi, priveam prin prisma urâțeniei în același timp în care la celălalt capăt Povestitorul ne studia reacțiile, uitând de liniștea dureroasă a lumii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cârdul la plimbare, îl zeifica, vorbea tare, expunând lumii profunda sa cunoaștere a vremurilor: peste scârțâitul adidașilor copilei, peste zdrăngănitul basculantei copilului, peste tocănitul metalic al tocurilor soției. * * * S ub bolta cerului, Brăila a încercat să supraviețuiască. Se auzea muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
văd orașul urât, pentru că n-am prin ochii cui să-l transfigurez, transcenderea realității îți creează pe lângă simțământul realității și pe cel al lașității pentru că... Pentru că am în mine șapte miliarde de lumi, nu un oraș în copii multiple, citadele polifonice, hrana e simfonia iubirii, becul se aprinde din dragoste, plantele cresc pentru că sunt iubite, casele se înalță ca adăposturi ale iubirii, iar orașul real moare pentru că iubirea și-a pierdut sensul, s-a demonetizat conceptul, Mitică, acum doar se dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simfonii a seducției este atins, miza dispare cu desăvârșire, astfel că atitudinea lui Johannes față de tânără se răcește vizibil. Intenția manifestă a eroului este să provoace ruperea logodnei, la care, sfâșiată, Cordelia consimte în cele din urmă. Acest elaborat joc polifonic, cu tatonări, cu accelerări și cu derapaje prevăzute ab initio, constituie însuși climaxul experienței plăcerii estetice. În final, eroul se simte liber să înceapă un nou concert al cuceririi cu o altă posibilă parteneră. Desigur, tema în sine ar fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
avea, sunt încredințat, mai vii în minte atât rețeta etnică a trupului filiform, cât și imaginea aproape bidimensională a japonezului obișnuit. Ca om venit dintr-o cultură a burții, ca martor la numeroase orgii gastronomice, precedate sau urmate de suite polifonice de libații, în fine, ca ambasador al unei umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spune că omul nu ar avea libertate morală. Dar dincolo de controversele teoretice din Sau-sau, volumul gravitează în jurul temei iubirii. De la seducție la părăsire, de la îndrăgostire la suferință, de la speranța regăsirii la angoasa provocată de pierderea nădejdii, Kierkegaard își cîntă polifonic partitura despărțirii de Regine Olsen. O simfonie a chinului, a căinței și a deznădejdii, cam așa poate fi definită lapidar cartea de față. Și indiferent de personajul feminin pe care Kierkegaard îl alege pentru a-și ilustra ideile - de la Donna
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]