601 matches
-
N.V. Gogol - promotor al "școlii naturale". Romanul Suflete moarte. Dramaturgia - Revizorul. Curente și orientări în literatura rusă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Epoca de apogeu a romanului realist rus. F.M. Dostoievski - creator al romanului psihologic, psihanalitic, polifonic: Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov. Rezonanța universală a operei dostoievskiene. L.N. Tolstoi - Romanul Război și pace (structură, compoziție, gen). Romanul Anna Karenina (structură, compoziție, stil). Tipologia personajelor în romanele lui L.N. Tolstoi. Rezonanța universală a operei lui L.N. Tolstoi. A.P.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
tot mai ornamentală și poartă numele de „discant“. Începând cu secolul al XII-lea se adaugă o a doua și o a treia voce de discant, fapt care accentuează dinamica mișcării vocilor și impune conturarea a două procedee de creație polifonică: imitația și contrapunctul. Polifonia combină voci de diferite intonații și cu ritm diferit, cu accente, culminări și cadențe care nu coincid și care sunt dezmembrate în motive de diferite dimensiuni, deosebindu-se prin dinamică și timbru, dar supuse unor reguli
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
motive de diferite dimensiuni, deosebindu-se prin dinamică și timbru, dar supuse unor reguli precise de sonoritate simultană, proprii fiecărui stil. Diferitele forme ale polifoniei sunt: Imitația și contrapunctul, două tehnici de compoziție, pot coexista. Ele se îmbină în creații polifonice din ce în ce mai elaborate, astfel că perioada sec. XIV- XVII este cunoscută în muzică drept ”Epoca de aur” a polifoniei vocale sau a contrapunctului sever (se evidențiază prin caracter bine determinat al normelor intonaționale și ritmice). În paralel cu polifonismul vocal, în
Polifonie () [Corola-website/Science/311206_a_312535]
-
din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Gândacul de aur” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Cărăbușul de aur” include un cifru care utilizează substituirea polifonică. Deși el nu a inventat „scrierea secretă” sau criptografia (el a fost probabil inspirat din "Robinson Crusoe" de Daniel Defoe ), Poe a popularizat-o cu siguranță în perioada sa. Pentru majoritatea oamenilor din secolul al XIX-lea, criptografia era misterioasă
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
ca o „sonată pentru orchestră” , chiar dacă de fapt diferențele dintre aceste două genuri sunt complexe. Pe la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului al XIX-lea comentariile critice la adresa simfoniei au subliniat în mod repetat calități distinctive: o textură în esență polifonică și o nuanță „publică”. Simfonia a fost în mod constant apreciată pentru abilitatea sa unică de a uni o gamă atât de variată de instrumente în așa fel încât nici o voce nu este predominantă, toate contribuind unui întreg . Datorită prestigiului
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
și Dmitri Șostakovici sunt încă strâns legați de forma tradițională, în simfoniile lui Albert Roussel sau Arthur Honegger se recunosc motive impresioniste, unii recurg la forme comprimate, ca Max Reger, Darius Milhaud, Paul Hindemith, Anton Webern, alții adoptă stilul liniar polifonic, ca Arnold Schönberg, Karl Amadeus Hartmann. După 1950, se constată o diminuare a interesului pentru compoziția de simfonii. Totuși, o serie de compozitori au mai intreprins încercări fructuoase în acest gen: Orchestra, așa cum se regăsește ea la sfârșitul tranziției către
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
pentru vizualizarea sau comanda printurilor fizice. Browserul web suportă WAP 2.0, XHTML și HTML. Clientul de e-mail suportă protocoalele POP3, IMAP4, SMTP și se poate seta e-mail autocontrol periodic. Formatele audio suportate sunt AAC, AAC +, AMR, eAAC +, tonuri MIDI (polifonice 64), MP3, RealAudio și WAV. RealPlayer redă formatele acceptate 3GPP (.263), MPEG-4 și RealVideo. Durata viață a bateriei este de 4.5 ore de convorbire și 240 de ore de standby. Conform testelor de radiații FCC, N90 are un rating
Nokia N90 () [Corola-website/Science/329507_a_330836]
-
realizările sale geniale în arhitectură, pictură și sculptură, formând o clasă aparte, Michelangelo poate fi considerat printre cei care prezintă în arta sa elemente ale viitorului stil baroc. Termenul de muzică baroc definește o schimbare în muzica timpului, care din polifonică devine "baroc" prin utilizarea lungimilor contrastante a diferitelor fraze muzicale, a folosirii contrapunctului și a armoniei. Nașterea operei ca gen muzical aparte s-a produs la începutul barocului prin fuziunea dintre muzică și poezie, fiind mai apoi dezvoltată și evoluând
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
monodie. Ulterior, s-a dezvoltat continuu, având nevoie de timp pentru a evolua și a ajunge la genul structurat pe care îl știm azi. Dezvoltarea și evoluția operei s-au făcut în timpul perioadei artistice și stilului numit rococo. Sintetizarea scriiturii polifonice vocale a Renasterii (in scopul simplificarii tesutului melodic) conduce catre aparita scriiturii omofone, pe de-o pare, si a tonalitatii functionale-gravitationale, pe de alta parte. Astfel, muzica barocului a început prin a fi omofonică, dar a devenit polifonică odată cu apariția
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Sintetizarea scriiturii polifonice vocale a Renasterii (in scopul simplificarii tesutului melodic) conduce catre aparita scriiturii omofone, pe de-o pare, si a tonalitatii functionale-gravitationale, pe de alta parte. Astfel, muzica barocului a început prin a fi omofonică, dar a devenit polifonică odată cu apariția unor compozitori de talia lui Bach și Haendel, pastrandu-si caracteristicile tonal-functionale. De fapt, cei doi au ridicat polifonia muzicii baroce la un nivel de complexitate, armonie și muzicalitate nemaiîntâlnite până atunci. Muzica barocului permitea improvizații, întrucât adeseori
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
engleză, dacă este posibil. Articolul 17 Muzică, operă, balet, teatru muzical și dans modern (1) Părțile vor invita și vor facilita participarea unor observatori, membri ai juriului, soliști și ansambluri din celălalt stat la festivaluri și concursuri internaționale de muzică polifonică clasică și contemporană, operă, balet, teatru muzical și dans contemporan care se vor ține în statele lor. ... (2) Părțile vor promova, în diverse domenii ale artelor interpretative, mai ales muzică, operă, balet și dans modern, schimbul de soliști, compozitori, dirijori
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205591_a_206920]
-
de capelmaistru compozitorul spaniol de origine italiană Francesco Corselli. Creația lui José de Torres este în general înpărțită în două etape. Prima, până în anul 1718 este caracterizată de un stil bazat pe tradiția muzicală spaniolă și elementele de limbaj muzical polifonic. Lucrările acestei perioade sunt piese vocale de caracter religios, scrise în general pentru coruri a capella, uneori acompaniate de un "basso continuo" ce reproduce linia vocii grave. José de Torres a înființat în 1699 o editură/tipografie muzicală, singura la
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
mocnea deja flacăra artistului. Simțind nevoia unui orizont mai larg, micul Johann copia pe furiș compoziții ale renumiților organiști, J. Pachelbel, J. Froberger, J. K. Kerl. Încorsetarea în regulile severe i-a servit însă la obținerea unei virtuozități de scriitură polifonică, atât de necesară artistului în mânuirea cu lejeritate a mijloacelor de exprimare. După cinci ani (1700), se mută la Liceul din orașul Lüneburg, unde devine și corist la biserica Sfântul Mihail. Timpul petrecut la Lüneburg are mare importanță, deoarece aici
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Georg Böhm, elev al lui J. Reincken și continuator al școlii germane nordice de orgă. De la reprezentanții acestei școli, Bach și-a însușit stilul amplu și fastuos, precum și dramaturgia și lirismul acestei muzici de orgă. De la Böhm preia tradiția prelucrării polifonice a coralelor, pe care o va duce la mare înflorire în formele bazate pe coral. Dornic să asimileze cât mai mult, se îndreaptă spre Hamburg pentru a-l auzi și cunoaște pe organistul și compozitorul Johann Adam Reincken. Lipsit de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
crearea genului ce va domina a doua jumătate a veacului al XVIII-lea.. Creația bachiană nu este numai o sinteză artistică a stilurilor muzicale care se încrucișau la începutul secolului al XVIII-lea, ci și o încununare a evoluției muzicii polifonice și un moment de vârf al epocii Barocului. La baza limbajului său muzical stă coralul protestant, cu linii melodice provenite nemijlocit din creația populară. Această rădăcină în arta populară constituie cheia de boltă a expresivității operei sale, în pofida aspectului ei
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
lucrări găsim fragmente inedite ce alternează cu altele utilizate anterior. Cu toate acestea, în muzica sa nu găsim nimic artificial, ci întotdeauna transpare un autentic suflu artistic, realizat cu melodii de adâncă vibrație emoțională și robustețe ritmică, care străbat construcții polifonice grandioase. Chiar și atunci când folosește procedeul variațional, utilizat uneori în scop figurativ, el creează imagini de o uimitoare diversitate. „Passacaglia în do minor” (1716) pentru orgă este o dovadă impresionantă a modului cum configurează imagini contrastante pe aceeași temă. Cantatele
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
imagini contrastante ale întristării și bucuriei, ale jertfei și biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul și fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicală, lucrarea fiind considerată de către Hubov o “enciclopedie a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate și cu
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de Crăciun, Anul Nou și Bobotează. Din cele 51 de numere ce alcătuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Paști (1735) și de Înălțare, nu prezintă un interes deosebit. Lucrări religioase sunt și motetele, scrise în stil polifonic, deși în acel timp își croise drum motetul univocal acompaniat. În creațiile sale vocale, de cele mai multe ori vocea este tratată ca un instrument, textul rămânând numai ca jalon de susținere. Astfel că imaginile muzicale se realizează nu prin succesiuni de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
muzica de orgă Bach face sinteza artistică între stilul tradițional al organiștilor germani, cunoscut prin Böhm și Buxtehude, și cel al organiștilor italieni, al căror reprezentant de frunte este Frescobaldi. De la primii preia formele ample (toccate, fantezii, preludii), cu desfășurări polifonice încărcate și expresii grave, iar de la italieni, cantilena, de o puternică vibrație emoțională, și o formă mai limpede, mai puțin încărcată. La baza muzicii sale de orgă stă coralul, prezent sub forma coralului variat sau a fanteziei pe temă de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
clavecin distingem trei categorii de lucrări: de cameră, concertante și didactice. Lucrările sale de cameră sunt Suitele, piese în care duce la perfecțiune lucrările provenite din muzica de dans. Deși părțile component ale suitei poartă titlurile dansurilor, măiestrita lor tratare polifonică face să dispară orice urmă de finalitate coregrafică, încât piesele apar ca exprimând meandrele vieții omului. Suitele, denumite mai târziu franceze, engleze, conțin părți provenite din dans, la fel și Partitele (suitele germane, 1726-1731). Suitele franceze (1706-1722) vădesc influența elegantului
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
pe tema unei arii, variațiunile nu sunt numai prezentări succesive ale temei, ci imagini foarte diverse, realizate prin diferite mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfârșit, un quodlibet, un joc de improvizație muzicală, construit din suprapunerea polifonică a unor cântece diferite. Simultan cu tema ariei, se cântă două melodii, una de un naiv și rustic lirism, alta umoristică. Numele acestor variațiuni vine de la primul interpret al lucrării, clavecinistul Goldberg, aflat în slujba contelui Kayserling, ambasadorul Rusiei la
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Sonate și trei Partite din 1720), sunt lucrări ce solicită instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la bază o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie cel mai mult de posibilitățile de nuanțare a vocii umane. Multe fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie cel mai mult de posibilitățile de nuanțare a vocii umane. Multe fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
clavecinul ca solist, fapt ce duce la lărgirea paletei expresive, iar instrumentele monodice, ca vioara sau flautul, se limitează la melodii cantabile și pasaje de virtuozitate. Prin atribuirea de rol solistic clavecinului, acesta va putea diversifica expresia prin resursele sale polifonice și armonice. Dacă până la Bach orchestra avea doar un rol de acompaniament în concertele "grossi", în cele șase Concerte brandenburgice orchestra realizează un dialog cu grupul concertino. În Concertul nr. 1, grupul concertino se contopește aproape integral cu "ripieni", iar
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]