553 matches
-
registre, care devin la ea prezența esențială a trei parteneri de sex. În sistemul de corespondențe, primul devine „baza”, al doilea este asociat unei feline, leopardul sau pantera și ultimul reprezinta ingredientul secret, dragostea. Cei trei bărbați, funcționând împreună, creează polifonia, nota armonică. Acum știm că aceasta ar fi putut fi o formă de soteriologie estetică în universul sexual al lui Joe, muzica ei, sunetul inconfundabil al unei sensibilități, dacă nu în zona afectului, atunci cel puțin în zona esteticii. Primul
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
trebuie (re)întemeiate pe transparență, încredere reciprocă, înlăturându-se suspiciunile, secretele, în ultimă instanță. Spiritul democrației ne cere așa ceva! Abia de aici încolo, putem formula câteva judecăți de valoare despre cartea Profesorului Cornel Ungureanu. Pentru el, cuvântul secret, înțeles în polifonia lui de sensuri, se poate explica sau motiva și în cazul scriitorilor consacrați, despre operele cărora s-au publicat exegeze, s-au realizat studii comparatiste, s-au desemnat ierarhii, s-au stabilit perspective, încadrări europene și universale. Ei bine, zice
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
Universitatea Berkeley din California. Viziunea sa artistică este inconfundabilă, bogația ritmică, improvizația fluidă, orchestrația și stilul amintind de mari instrumentiști precum Thelonious Monk, Ellington, Tyner, Alice Coltrane, Andrew Hill, sau Randy Weston. Aluziile la rock, soul, funk și muzică electronică, polifonia percuției africane dar și hipnotismul muzicii indiene fac din concertele Vijay Iyer o experiență senzorială captivantă. În 2013 Echo Award (Germania) i-a acordat titlul de International Pianist of the Year. Revista GQ India l-a desemnat unul dintre cei
Jazz Night Out la București! [Corola-blog/BlogPost/98001_a_99293]
-
vă referiți am încercat să dau exemple reprezentative din barocul italian, francez, german (Galuppi, Couperin, Bach) și din ceea ce consider neo-baroc rusesc: Preludiu și Fugă de Șostakovici. Prin includerea lui Șostakovici m-am gândit, desigur, la partea formală a barocului: polifonia și ethosul. În celelalte compoziții e evident că barocul a avut manifestări complet diferite. Germanii preferau severitatea formei, în timp ce francezii cultivau fioritura - înfrumusețarea notelor prin ornamente. Era forma ornamentală pe care o vedem și în reprezentările din Bisericile baroce. Și
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
primitive, magice, taumaturgice, suprasensibile, erau, într-un anume fel, atinse de dogmatism, căci dogmatismul se caracterizează tocmai prin aceea că nu admite excepții de la regulă, excepția contrazicând-o fundamental pe aceasta din urmă. 2. Excepții care confirmă regula. Bunăoară. în polifonia vocală a Renașterii întâlnim „rătăciri” de la canoanele stricte ale contrapunctului superpozițional, rătăciri care întăresc regulile de întocmire a plurivocalității datorită rarității lor. Regula devine în mod cu totul excepțional neregulă, arătând că numai așa compoziția muzicală este un act rațional
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
versiuni clasice cunoscute. În comparație cu I Can’t Give..., la Stompin’ prima variațiune respectă principiul unui și mai vechi stil jazzistic<footnote Dixie - sudul federației americane, la confluența secolelor XIX și XX footnote>, improvizația colectivă, dar acum nu mai ascultăm o polifonie melodică, ci doar o polifonie sonoră, în care sunetele și ritmul haotice ale pianului (prin cluster-e), ale bateriei (total dezarticulată) formează impresia clară a ieșirii din ghidajele melodice, armonice și ritmice. La fel, următorul moment improvizat, deosebit de cel anterior prin
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Can’t Give..., la Stompin’ prima variațiune respectă principiul unui și mai vechi stil jazzistic<footnote Dixie - sudul federației americane, la confluența secolelor XIX și XX footnote>, improvizația colectivă, dar acum nu mai ascultăm o polifonie melodică, ci doar o polifonie sonoră, în care sunetele și ritmul haotice ale pianului (prin cluster-e), ale bateriei (total dezarticulată) formează impresia clară a ieșirii din ghidajele melodice, armonice și ritmice. La fel, următorul moment improvizat, deosebit de cel anterior prin lirismul melodic abstract al basului
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
prin comentariul a-ritmic al tobelor cărora li se cer sonorități atipice, mai degrabă familiare climatului muzicii moderne europene, accentuiază distanțarea față de melodia clasică de jazz de la care s-a pornit. Distanțare sporită de creșterea tensiunii muzicale prin revenirea la polifonia sonoră și intensificarea progresivă a ritmului. Totul ajuns la paroxism, de unde Körössy întoarce nava spre țărm, impunând din nou bateristului pulsația uniformă, intens swingată. Agitația free se menține prin survolarea rapidă a întregii claviaturi, și după re-expunerea temei, prin coda
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
succesiunea mai multor sunete decât am constatat probabil că cuprindeau cele din varianta anterioară. Dar asta este deja o altă discuție. La fel este, sau poate chiar mai interesant, dacă translăm și mișcarea gestuală pe plan sonor. Ar rezulta o polifonie de două monodii derulate în tempouri simultan-diferite (proporționabile sau nu, printr-un același numitor tm). Desigur, implicând și o clară diferențiere de registru și/sau timbru, și presupunând că vocea „dirijorală” s-ar constitui doar pe un singur ton, am
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
care îndrăznește să-și camufleze violențele și să-și reprime senzualitatea. Că reușește sau nu, asta-i o altă poveste. Să fii boem În celebra sa Sonată pentru clarinet solo Tiberiu Olah juxtapune în chip armonios practica omofoniei cu ispitele polifoniei, hibridizarea sonatei cu fuga constituind una dintre contribuțiile de indiscutabilă originalitate ale compozitorului. În fond, postmodernismul este profund antidogmatic. Dar mai e și iconoclast. O răzvrătire ce îi conturează, o dată în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări rapide
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări rapide. Iar roadele acestei comunicări sunt fulgurațiile destructurante ori incursiunile fruste într-o direcție sau alta, autorul marcându-și teritoriul aidoma unui animal de pradă. Olah nu-și administrează ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o conturează. Rezultă un fel de boemie componistică fascinantă, dar nesigură, echivalând în mod consolator ipostazele previzibile, academice, tocmai prin funcția charismatică îndeplinită de autor, ca și prin proiecția către personificarea deplină, discursul creator
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
care le-am putea eticheta rezonabil doar prin termenul de eseu componistic. Așa cum este, de exemplu, Simfonia a IV-a "Giocossa", în care dincolo de pendularea ambiguă dintre tragic și comic ori între monodie pe de o parte și eterofonie sau polifonie pe de altă parte, asistăm la translarea si combinarea în trepte a unui material sonor care, la un moment dat rămâne parcă uluit de sonoritățile beethoveniene ce ne amintesc flagrant de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea abordare a
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
doar 4 mâini și 4 picioare pentru activarea manualelor și pedalierului! Deși din punct de vedere temporal aparțin curentului romantic, lucrările prezentate respectă din punct de vedere formal trăsăturile consacrate deja literaturii organistice fiind imposibil de imaginat un discurs fără polifonie intensă, procese variaționale sau fără verticalitatea choralelor, toate acestea regăsindu-se în alcătuirile fanteziilor sau sonatelor din repertoriul propus. Înafara unei execuții impecabile, perfect sincronizate, cu mare acuratețe, am remarcat subtila registrație gândită de către cei 2 interpreți, care, așa cum
Recitaluri ... de org? by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/84093_a_85418]
-
scris decât ce a trăit”, iar „părintele meu spiritual este Enescu”. Aceste înalte idealuri le-a exprimat sonor în Canti per Europa, Vis cosmic, Tristia, Cele patru anotimpuri, Pastorale și idile transilvane, Recviem pentru o poetă (Iulia Hașdeu), Columna modală, Polifonia bucolica, pastitele și sonatele instrumentale. Înzestrat condeier și eseist de vocație, muzicologul Theodor Grigoriu a lăsat posterității două cărți de suflet: Muzica și nimbul poeziei și Vă rog, reveniți, dragi maeștri. Pentru mine însă, Thedy a rostit o frază care
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
apropie publicul de cultura renascentistă spaniolă care are alte caracteristici față de tradițiile mai cunoscute precum cea franceză, italiană sau flamandă. Muzica se desfășoară pornind de la piese instrumentale pline de viață, de energie și avânt, până la cele corale, de o eterată polifonie. De remarcat este și faptul că spațiul geografic vizat cuprinde, asemenea Ierusalimului, interferențe ale celor trei mari religii monoteiste, iar ascultătorul este invitat să se concentreze asupra unor izvoare istorice obiective care relevă fapte demne de luat mereu în considerare
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
asupra unor izvoare istorice obiective care relevă fapte demne de luat mereu în considerare, referitoare mai ales la ocrotirea și susținerea artelor într-o perioadă de mare înflorire a acestora. Dacă publicul de cultură europeană este destul de familiarizat cu linearitatea polifoniei flamande sau cu rafinatele dansuri medievale, universul oriental a fost extrem de interesant și a încadrat cumva întreaga evoluție, de la Mowachah Billadi ASkara Min adbi Llama cu care a debutat concertul, până la Lamento -ul maur care evoca izgonirea acestora din regat
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
cu mare viitor. Avea să fie principalul „purtător de cuvânt” al revoluției care se producea în limbajul sonor, în formele muzicale și expresia lor, în chiar modul de a cânta și a asculta muzica după apusul epocii de aur a polifoniei. Pianul la care cântă astăzi atât de multă lume, dând prilejul multor artiști interpreți să obțină performanțe nebănuite în crearea sonoră a repertoriului uriaș compus pentru el, mai are puține lucruri în comun cu acel hibrid de la începuturi. Să ne
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
mele fragile și șovăitoare ”... „Părăsesc fundăturile, abisurile și căderile vieții cotidiene, ca să plutesc euforic în fluxul sonor. Este o ascensiune în lumina tonală. În această lumină viața și ființarea mi se comunică blând, ca revărsare abundentă de sunete. E o polifonie universală, coborâta din neștiutele depărtări ale astrelor. E un miracol mai presus de toate tensiunile și arcanele lumii.”(<footnote Idem, pag.395-396 footnote>) Revenirile ciclice susțin nu doar construcția epică a cărții cât forma arhitecturală a unui veritabil poem literar-muzical
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
vocal-simfonică ce apelează la surse folclorice având caracter funebru. Atât configurarea expresiei de libertate-aleatorism a interpretării corale (prin poliritmie, politempie, heterofonie) cât și impresionanta „descătușare” printr-o acumulare gradată a vocilor/timbrelor/intensităților, a semnalelor sonore ostinate construind o amplă polifonie de masă, sunt semnele unui moment de împlinire creatoare, o culminație a intensității inspirației, a tehnicității componistice. Care ar fi intersecțiile stilistice ale celor cinci lucrări/compozitori? Pentru început, se profilează două grupări: 1. Vasile Spătărelu - Viorel Munteanu, comparabili la
Crea?ia simfonic? a compozitorilor ie?eni la Filarmonica de Stat ?Moldova? by Laura VASILIU () [Corola-journal/Journalistic/84237_a_85562]
-
să cânte, de a institui o comunicare coerentă din punct de vedere profesional și adevărată din punct de vedere artistic. Reușita a fost deplină! "Preludiul la unison" a fost intonat de grupul corzilor cu claritatea unui inspirat parlando rubato, iar polifonia "Menuet-ului lent" din prima Suită enesciană a dispus de echilibru, de flexibilitate; realizarea simfoniilor a 2-a de Beethoven și "Italiana" de Felix Mendelssohn Bartholdy s-a constituit în magistrale cursuri de orchestră, de muzică, de inspirată concentrare a
Enescu și muzica lumii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8128_a_9453]
-
sugestii privind cauzele unor evoluții mai mult sau mai puțin explicabile din istorie și viața politică, ele nu conduc, în final, decât la revelarea caracterului entropic al percepției și dezbaterilor din lumea contemporană. De altfel, pentru a pune în evidență polifonia uneori disonantă a discursului postmodern, cel puțin în Opus Dei, prozatorul renunță la instanța naratorului tradițional, fiecare capitol fiind relatat pe rând de câte unul dintre personaje. Organizația Opus Dei pare a fi fost făcută anume pentru a pune în
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
gardă: Montale însuși (Satura), Vittorio Sereni (Gli strumenti umani), Giorgio Caproni (Congedo del viaggiatore cerimonioso e altre prosopopee), Attilio Bertolucci (Viaggio d’inverno), Mario Luzi (Nel magma), Zanzotto (Beltà). Evident, convertirea la exprimarea directă a momentului, la colocvial, cu inerenta polifonie de glasuri, erau consecința tendinței, fie și subiacente, a momentului de a se apropia tot mai mult de realitate, dar și a noii raportări la referent: temele metafizice, abordate abstract, cedaseră terenul pînă și faptelor de cronică. Se renunțase hotărît
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
corpului fantasmat. Pagini consistente sînt dedicate traducătorului și traducerii literaturii pentru copil, actor și proces rar abordate chiar și de traductologie și cu atît mai puțin de cercetarea din domeniu LDE, cum este codificată în franceză „la littérature d’enfants”. Polifonia limbilor, numite de autor „singulare”, de fapt, mai puțin cunoscute, este cu siguranță un indiciu al mondializării privite sub aspectul ei pozitiv, care vine să înlocuiască dialogul limbilor dominante, între ele, și ne referim aici la engleză, franceză, germană, spaniolă
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
ani o versiune a Micului Prinț și în creolă și, mai recent, în amazighe, limba berberilor marocani. Mai mult chiar, grație unor inițiative precum cele ale Editurii Harmattan și a unor volume bilingve, limbi africane, rezervate altădată oralității, intră în polifonia limbilor materne pentru a înscrie o diferență identitară. Și traducerea tocmai a unor singularități culturale și istorice, cum spune și Nicolas Bourriaud, constituie un adevărat „soclu estetic” pentru o nouă generație de artiști. Mai este apoi și problema practicienilor traducerii
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela Alexa. Numai că dialogul, de multe ori intens dramatic, nu este decât un monolog în care fiecare replică schimbă emițătorul și receptorul într-o suveică harnică. Prin urmare, Ana va fi antagonista, iar Karina - protagonista
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]