553 matches
-
1033), a jucat un rol de seamă în cristalizarea acestui sistem de notație. În estul Europei autoritatea religioasă ortodoxă nu a încurajat noul sistem de notație (neumele continuă să fie utilizate astăzi, în paralel cu notația modernă). Din același motiv polifonia nu a fost adoptată în serviciul religios ortodox. Muzică medievală polifonica s-a dezvoltat exclusiv în vestul Europei. Ea a avut două forme de manifestare. Dat fiind faptul că există o intensă viața religioasă muzică medievală polifonica, deși s-a
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
nu puteau opri torentul impetuos a cărui înaintare era alimentată de o profundă necesitate lăuntrica. Muzică ținută vreme lungă în cătușele monodiei, isi vedea lanțurile cedând și, pe masura eliberării, dădea la iveală noi uimitoare posibilități de expresie. Erau zorii polifoniei, primele scânteieri ale acestei splendide lumi sonore care avea să se cristalizeze prin dezvoltarea și perfecționarea cântării pe mai multe voci. Extrem de importantă, aceasta răscruce dintre cele două milenii; acum se pun bazele unei noi dimensiuni a gîndirii muzicale aceea
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
laborios în lirica de început de veac, iar bogăția în imagini (în tropi?) nu e neapărat o scădere dacă alte calități vin în primul plan. Apoi, Călinescu se anima și spune lucruri determinante; poeziile în cauză sunt: "înclinate a transcrie polifonia din univers, târâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului.(...) E o poezie feminină, având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei (sic), a apelor, a căror cadența olarul o simte în învârtirea urciorului" (Compendiu, pp. 250, ed. 1968). Și iată
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
imaginarului" (Editura „Prut internațional”, 2004) obține, în anul 2004, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Cinci ani mai târziu, în anul 2009, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova îi acordă Premiul Critică literară pentru "Romanul ca lume postBABELică. Despre dialogism, polifonie, heteroglosie și carnavalesc" (Editura Gunivas, 2009). În anul 2012 obține Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (2012) pentru "Cuvântul Celuilalt. Dialogismul romanului românesc" (Academia de științe a Moldovei, 2011). Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
se putea. Oricum, Aliona a făcut treabă admirabilă.” „Toți termenii pe care autoarea îi ia în discuție (unii sunt evidențiați în subtitlul cărții) rezultă unul din altul aidoma păpușii rusești. Astfel, caracterul dialogic al operei, situat pe mai multe paliere: polifonie (existența mai multor „adevăruri” expuse în operă), poliglosie (corul de voci) și cronotopicitatea sensului (posibilitatea dialogului situat la distanță în timp și spațiu datorită convergenței semantice), este dovedit și pe material romanesc basarabean. Strategiile dialogice ... sunt aplicate, în funcție de materialul disponibil
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
estetică și forme muzicale; Robert Steckelman - instrumentație și orchestrație; Jenny Itzicovici - pian și Elena Urma - canto. Imediat, urmează în 1950 Școala militară de muzică-dirijor de fanfară, iar între anii 1954-1957 face studii de perfecționare în domeniul compoziției cu: Zeno Vancea - polifonie modală și Constantin Bugeanu - forme muzicale, instrumentație și orchestrație și Dimitrie Cuclin - compoziție și estetică muzicală. În 1973-1974 frecventează ultimul an la Universitatea de Muzică București, studiind cu profesorul Iosif Csire și își susține examenul de diplomă cu teza: Folclorul
Constantin Arvinte () [Corola-website/Science/326362_a_327691]
-
ul este cea mai înaltă voce bărbătească, sau și cântărețul cu o astfel de voce. Etimologic, numele de „tenor” provine din latinescul "tenere", care se traduce cu „a ține”. În perioada medievală și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
și în polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
în limba georgiana s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Sota Rustaveli, si pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din lume în care mai exista polifonia, fiind de aceea protejat că bun cultural de către UNESCO. Cele mai vechi inscripții în limba georgiana au fost găsite în mănăstirea georgiana "Sfântă Cruce" din Palestina și în biserică Sioni de lângă Bolnisi din anul 433, respectiv 492. Cel mai vechi
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
cor este cea mai veche din tradiția georgiana, si este aproape singură din Europa care s-a dezvoltat polifonic. Doar în muzică din Corsica și Sardinia se mai întâlnește un asemenea fenomen, dar acolo e mai evidentă influență responsoriilor bisericești. Polifonia este mai răspândită la georgienii din șesurile centrale ale țării decât la cei de la poalele Caucazului. În est formează de obicei corul, alteori o singură voce, acompaniamentul de baș pentru unul sau doi soliști independenți unul de altul, în vest
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
n. 30 noiembrie 1937, Novosibirsk) este un compozitor rus de muzică de film și electronică. A studiat compoziția la Conservatorul din Moscova între 1955 și 1960. I-a avut ca profesori pe Iuri Șaporin și Nikolai Sidelnikov (compoziție), S. Bogatiriov (polifonie) și Nikolai Rakov (orchestrație). În toamna lui 1960 a devenit asistentul inginerului Evghevi Murzin, sub îndrumarea căruia a studiat timp de doi ani acustica. Murzin era angajat la Institutul de Cercetare Electronică din Moscova (secretizat) și din pasiune pentru muzică
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
spațiu (culturi puțin cunoscute spațiului european sau nord-american) și timp (epoci și curente apuse din cultura europeană) aduce o bogăție mare a stilurilor abordate. Sunt reunite influențe flamenco, din muzica indiană, arăbească sau celtică, elemente din stilul muzical european cult (polifonii și armonii renascentiste, împrumuturi din operă, introducerea clavecinului și imitarea stilului de invențiune barocă - de exemplu, la Deep Purple ș.a.). Textele folosite în muzica rock psihedelică merg de la citarea versurilor unor autori cunoscuți, până la transcrierea asociațiilor libere și sinesteziilor provocate
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
clujean Tudor Jarda, dirijorul lor. Un element nou, prețios și orginal, a constat în faptul că această echipă a cântat acompaniată de o mică formație orchestrală, alcătuită din instrumente populare, utilizate în regiune (trișcă, fluier, buhai, țingălău), realizând o interesantă polifonie populară." Formația corală a obținut același premiu I și la Concursul pe țară desfășurat în anul 1956. Trișcașii există în Leșu din cele mai vechi timpuri. De altfel, aproape fiecare copil, care păzește mieii, oile sau caprele, putea și poate
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
sau de la eșantioane înregistrate, îmbogățindu-le succesiv cu efecte, pianul digital cu modele fizice a fost dezvoltat analizând toate componentele mecanice ale pianelor tradiționale, implicate în producerea sunetului. Numărul maxim de note ce pot fi produse simultan ține de domeniul polifoniei. La pianele digitale rebuie făcută diferența dintre polifonia reală și cea teoretică. La primele modele, ce utilizau eșantioane mono, polifonia reală și cea teoretică coincideau. Azi se preferă eșantionarea stereo, adică cu două eșantioane distincte și sincronizate pentru canalul auditiv
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
efecte, pianul digital cu modele fizice a fost dezvoltat analizând toate componentele mecanice ale pianelor tradiționale, implicate în producerea sunetului. Numărul maxim de note ce pot fi produse simultan ține de domeniul polifoniei. La pianele digitale rebuie făcută diferența dintre polifonia reală și cea teoretică. La primele modele, ce utilizau eșantioane mono, polifonia reală și cea teoretică coincideau. Azi se preferă eșantionarea stereo, adică cu două eșantioane distincte și sincronizate pentru canalul auditiv drept și stâng. În acest caz, fiecărei note
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
mecanice ale pianelor tradiționale, implicate în producerea sunetului. Numărul maxim de note ce pot fi produse simultan ține de domeniul polifoniei. La pianele digitale rebuie făcută diferența dintre polifonia reală și cea teoretică. La primele modele, ce utilizau eșantioane mono, polifonia reală și cea teoretică coincideau. Azi se preferă eșantionarea stereo, adică cu două eșantioane distincte și sincronizate pentru canalul auditiv drept și stâng. În acest caz, fiecărei note cântate îi corespunde execuția a două eșantioane, și deci polifonia reală e
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
eșantioane mono, polifonia reală și cea teoretică coincideau. Azi se preferă eșantionarea stereo, adică cu două eșantioane distincte și sincronizate pentru canalul auditiv drept și stâng. În acest caz, fiecărei note cântate îi corespunde execuția a două eșantioane, și deci polifonia reală e jumătate din cea teoretică. În marea majoritate a cazurilor, memoria internă („"wavetable"”, tabela cu unde sonore) a pianelor digitale conține puține eșantioane pentru fiecare notă, corespunzând la patru nivele diferite ale dinamicii (de exemplu: „pianissimo”, „piano”, „mezzo forte
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
a avea eșantioane de o mai bună calitate) și pe mărirea numărului vocilor polifonice. Un număr mai mare de voci polifonice face posibilă o folosire naturală a pedalei drepte, ce prevede rezonanța tuturor corzilor. În plus, o valoare înaltă a polifoniei permite adoptatea unor eșantioane stereofonice (fiecare eșantion are nevoie de două voci polifonice) și o reproducere acustică mult mai realistă. Pe lângă ieșirile MIDI prezente la aceste instrument, mai există și ieșirea pentru carduri de memorie, o mufă pentru căști, o
Pian digital () [Corola-website/Science/319823_a_321152]
-
mixt, armonizate, fie pentru două sau trei voci egale, fie pentru 4-5 voci mixte cu soliști. Se remarcă în deosebi cele 12 "Liturghii" ale sale, compuse în diferite tonalități și pentru diferite formații corale, în care mânuiește cu multă pricepere polifonia, dovedind o temeinică cunoaștere a motetului și madrigalului italian. Eusebie Mandicevschi a scris muzică pe versurile unor poeți ca Taras Șevcenko, Iuri Adalbertovici Fedkovici, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Heinrich Heine, precum și compoziții bazate pe cântece populare ucrainiene, românești, germane și
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]
-
mai clar în muzica de dans. Exemplele sunt pentru dansuri din suita barocului. Există două feluri de ritm: ``diviziv” și ``aditiv”. În ritmul diviziv, cel adoptat în final în vest, elementul fundamental este măsura. Aceasta se datorează faptului că, în polifonie, este neceasară sincronizarea în timp a diferitelor voci sau instrumente, sincronizare care are loc la fiecare măsură (în monodie măsura nu este la fel de importantă, vedeți mai jos). Măsura este împărțită în timpi în 2, 3, 4, (nu în 5), 6
Ritm (muzică) () [Corola-website/Science/315428_a_316757]
-
în limba georgiană s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Sota Rustaveli, și pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din lume în care mai există polifonia, fiind de aceea protejat ca bun cultural de către UNESCO. Până în 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
genuri culte: fantezii și preludii pentru pian, lieduri, coruri, teme cu variațiuni ș.a. Studiază la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția de compoziție. Profesorii lui sunt: Victor Iușceanu și Dragoș Alexandrescu (teoria muzicii și solfegiu), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbe (polifonie), Tudor Ciortea (forme muzicale), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Emilia Comișel (folclor muzical) și Anatol Vieru (compoziție). În această perioadă, Bogardo scrie lucrări camerale, între care și un cvartet de coarde. Debutează ca autor de muzică ușoară
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
faptelor reprezentând doar un prim nivel al unei construcții epice vaste și (supra)etajate. Romanul-eseu, expresie a spiritului creator autodidact, gen hibrid,"de umplutură"? Să-i dăm cuvântul lui Ion Vlad:"O nouă paradigmă se statuează: ea profesează polivocitatea și polifonia narativă, convergența și interferențele de tipuri de discurs: eseul, comentariul reflexiv, versul, song-ul, disertațiile concentrate (eseistic) pe câteva motive existențiale" (p. 31);"Formula de roman-reflexiv (roman-eseu) refuză monotonia sau discursul monocord; realitatea e că formele romanului surprind prin soluțiile
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
de un efort intelectual constant, prelungit fără odihnă mulți ani. Z. Ornea a adunat periodic materialul de istorie literară al rubricii în mai multe volume succesive: Actualitatea clasicilor (1985), Interpretări (1988), Înțelesuri (1994), Fizionomii (1997), Medalioane (tot 1997), Portrete (1999), Polifonii (2001). Ultimele cronici ale edițiilor, începând cu ianuarie 1999, în total 151 de texte, au fost adunate din revistă, confruntate cu manuscrisele și editate de dl Tiberiu Avramescu, vechi prieten și coleg statornic la Editura Minerva. Volumul se intitulează simplu
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
parcă din actualitate, din vecinătatea „gărgăunariței” (aceea a copilului, desigur), o alta amestecă planurile și rememorează, șovăind printre debriurile memoriei, experiențe și senzații difuze. Intervin și alți naratori sau interlocutori ocazionali (mama, o vecină etc.), edificator pentru valorificarea ironică a polifoniei dovedindu-se mai cu seamă finalul Luptei cu gărgăunii („Am văzut atunci cu ochiul celălalt, rușinat, ce țâțe frumoase și bune/ Au femeile de la noi și cred că mai mult asta m-a făcut bine și mi-a ținut vederea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]