239 matches
-
mine: Dumnezeu ca amant folosindu-mă fără scrupule, simțind „greutatea lui ușoară” pe spatele meu - exact așa cum l-a descris Swedenborg în admirabila lui Carte de vise și în Jurnalul lui spiritual, tradus din latină în suedeză de genialul, poliglotul poligloților Erik Hermelin. Trecutul mă obligă să trăiesc ca în literatură: în sens invers. Iau des drumul înapoi, în primăvara anului 1974 - acolo, îl surprind pe un vecin de la trei deschizând cutia mea poștală, punând înăuntru două scrisori de la René. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
limbi, că eram un scriitor deja format când am venit în Suedia. Deci un scriitor avizat de ce se poate pierde o dată cu limba maternă. Franceza, cu luminozitatea ei, m-a ajutat să fac trecerea; toate astea grație lui René, care era poliglot și mare cititor de opere clasice, mai ales Dante, din care și-a dat și teza de doctorat la Bologna. În Italia, toți prietenii noștri, și ei intelectuali și artiști, spuneau despre limba lui René că era pură, înviorătoare, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rămân într-o minoritate ce dispare. Fiindcă școlile confesionale totodată sunt și naționale, statul, prin legea despre instrucțiunea poporală, cu încetul le desființează și le înlocuiește cu cele comunale, cari în esență sunt maghiare. Un stat atât de sărac și poliglot ca al nostru, unde esistența naționalităților este garantată prin lege, și fiind naționalitatea garantată, de sine ar urma ca statul să o și ajutore întru dezvoltarea culturei sale - un astfel de stat zic, ar trebui ca să se bucure că confesiunele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fraților creștini, tocmai români [i] vor fi aciia cari vor ieși cu mâna goală din toată afacerea și vor sta bisericește mai rău decum au stat în vremea lui Mircea-cel-Bătrîn. Am mai spus și altă dată că, pentru un teritoriu poliglot ca cel turcesc, egala îndreptățire a limbelor și confesiunilor va fi lucru de căpetenie, formațiunile teritoriale lucru secundar. Nu știm, se 'nțelege, până unde ajunge priceperea cestiunei în cercurile noastre conducătoare; dar credem că sunt oameni în țară cari să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bibl.]. [23] BRANCUȘ, GR., îndrumări metodologice pentru analiza sintactică a frazei, LRȘ, 25-27 [reluare din LLR, 4, nr. 4, 1975, 18-20]. [24] BRANEA, STELA, NICULESCU, VIORICA, NICULESCU, VIRGIL, RĂDULESCU. ANGELICA, REVAI, ELISABETA, SEMENOVA, GALINA, Modalități de alcătuire a unui dicționar poliglot de anatomie, LLD, 37-43. [25] BULGĂR, GH., Structuri și valori sintactice, [Ion Diaconescu, Probleme de sintaxă a limbii române actuale. I., București, [TUB], 1986, 208 p.]. în: RLit, 19, nr. 24, 1986, p. 7. [26] C. G., Limba română în
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
scrierea aramaică domina întreaga scenă a Orientului Apropiat. Întrucât Biblia ebraică are anumite secțiuni scrise în aramaică, iar Biblia transmisă de către tradiția creștină este alcătuită din cărți scrise sau traduse în greacă, putem spune că Sfânta Scriptură este o operă poliglotă. Una dintre caracteristicile fundamentale ale ebraicii și ale limbilor semitice în general o reprezintă rădăcinile triliterare, dintre care multe erau biconsonantice la început. În limba ebraică, timpurile verbului - perfect și imperfect - nu indică neapărat momentul desfășurării acțiunii, cât mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1485-1486, la Soncino, celelalte cărți, Ketubim, apar în 1486-1487 la Napoli, iar textul complet al Vechiului Testament, cu vocale și accente, este tipărit pentru prima dată la Soncino, în 1488. Cele mai importante ediții ale Bibliei rămân însă Biblia complutensiană poliglotă (1514-1517) de la Alcala (Spania) și Biblia rabinică, opera lui Iacob ben Chayyim (1524-1525). 6.1.1. Biblia complutensianătc "6.1.1. Biblia complutensiană" A fost alcătuită de către cardinalul Francis Ximénez, arhiepiscop de Toledo. Primele patru volume ale acestei lucrări cuprind
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
el, putând fi ușor deslușite influențe ale unor texte Ben Naftali și ale versiunilor Ma’arbae (apusene) și Madinhae (răsăritene). Alte Biblii rabinice apărute la Veneția în 1546-1548, 1568 și 1617-1619 prezintă tot textul Bibliei îngrijite de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572), Paris (1629-1645) și Londra (1657-1669) sunt adaptări după Biblia poliglotă de la Alcala și după a doua ediție a Bibliei rabinice. 6.1.3. Biblia poliglotă de la Anverstc "6.1.3. Biblia poliglotă de la Anvers" Cunoscută și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Ma’arbae (apusene) și Madinhae (răsăritene). Alte Biblii rabinice apărute la Veneția în 1546-1548, 1568 și 1617-1619 prezintă tot textul Bibliei îngrijite de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572), Paris (1629-1645) și Londra (1657-1669) sunt adaptări după Biblia poliglotă de la Alcala și după a doua ediție a Bibliei rabinice. 6.1.3. Biblia poliglotă de la Anverstc "6.1.3. Biblia poliglotă de la Anvers" Cunoscută și sub numele de Biblia Regia (Biblia regală), din moment ce a fost tipărită cu banii donați
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și 1617-1619 prezintă tot textul Bibliei îngrijite de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572), Paris (1629-1645) și Londra (1657-1669) sunt adaptări după Biblia poliglotă de la Alcala și după a doua ediție a Bibliei rabinice. 6.1.3. Biblia poliglotă de la Anverstc "6.1.3. Biblia poliglotă de la Anvers" Cunoscută și sub numele de Biblia Regia (Biblia regală), din moment ce a fost tipărită cu banii donați de către regele Filip al II-lea, a fost îngrijită de către Benito Arias Montano și tipărită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572), Paris (1629-1645) și Londra (1657-1669) sunt adaptări după Biblia poliglotă de la Alcala și după a doua ediție a Bibliei rabinice. 6.1.3. Biblia poliglotă de la Anverstc "6.1.3. Biblia poliglotă de la Anvers" Cunoscută și sub numele de Biblia Regia (Biblia regală), din moment ce a fost tipărită cu banii donați de către regele Filip al II-lea, a fost îngrijită de către Benito Arias Montano și tipărită de către Christophe Plantin în 1569-1572, în opt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
vocalizarea tiberiană, cu toate că nu sunt menționate notele masoretice. Textul ebraic este identic cu cel al Bibliei complutensiene, ținând cont de primele două Biblii rabinice ale lui Felix de Prato (1516-1517) și Iacob ben Chayyim (1524-1525)1. 6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
masoretice. Textul ebraic este identic cu cel al Bibliei complutensiene, ținând cont de primele două Biblii rabinice ale lui Felix de Prato (1516-1517) și Iacob ben Chayyim (1524-1525)1. 6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
manuscris din secolul al XVII-lea, aflat în prezent la Biblioteca Națională din Paris, iar textul arab se baza pe un manuscris cumpărat de la Cairo, în jurul anului 1606, ulterior păstrat în cadrul aceleiași biblioteci din Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în prezent la Biblioteca Națională din Paris, iar textul arab se baza pe un manuscris cumpărat de la Cairo, în jurul anului 1606, ulterior păstrat în cadrul aceleiași biblioteci din Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton și Edmund Castell depășește edițiile anterioare în ceea ce privește îngrijirea textului. Pe lângă textul ebraic al Pentateuhului samaritean și Targumul samaritean, această ediție a Bibliei cuprinde și textul grecesc al Septuagintei 1, fragmente din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Bibliei nu este altceva decât istoria stabilirii progresive a unui anumit text, începând cu cele trei recenzii tipărite în perioada Renașterii: ediția Soncino, din 1494, pe care a folosit-o și Martin Luther atunci când a tradus Biblia în germană; Biblia poliglotă complutensiană (1514-1517) și Biblia rabinică a lui Iacob ben Chayyim (1524-1525). 6.2. Ediții moderne ale Bibliei ebraicetc "6.2. Ediții moderne ale Bibliei ebraice" 6.2.1. Ediția Baer-Delitzschtc "6.2.1. Ediția Baer‑Delitzsch" Conține separat toate cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Pentateuhului samaritean, ceea ce acesta a și făcut, aducându-i din călătorie două copii ale Pentateuhului samaritean. Întorcându-se la Paris, de Sancy i-a înmânat manuscrisul unui orator, Jean Morin, care a publicat cel de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote de la Paris (1632). Câțiva ani mai târziu, Bryan Walton a republicat același manuscris în Biblia Poliglotă de la Londra. Edmund Castellus a adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Întorcându-se la Paris, de Sancy i-a înmânat manuscrisul unui orator, Jean Morin, care a publicat cel de-al șaselea volum al Bibliei Poliglote de la Paris (1632). Câțiva ani mai târziu, Bryan Walton a republicat același manuscris în Biblia Poliglotă de la Londra. Edmund Castellus a adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă cu 1900 de asemănări cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă prin compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a fost pregătită în anul 1815 de către Gesenius 2. Așadar, Biblia Poliglotă de la Paris (1645) a fost prima ediție a Scripturii care a tipărit Pentateuhul samaritean, pe baza manuscrisului oferit de către Jean Morin 1. Astfel, acest text era readus la viață în Occident, după mai multe secole de somn datorat anatemei iudaice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
încetase întrebuințarea aramaicii în scopuri seculare. A fost adus în Europa pentru prima dată în 1616, în urma achiziționării unui manuscris la Damasc de către Pietro della Valle. Morinus l-a publicat pentru prima dată în 1645, în volumul VI al Bibliei Poliglote de la Paris. Va fi publicat din nou, într-o formă corectată, în Biblia Poliglotă Walton care va sta de altfel la baza ediției din 1875, îngrijită de către Brüll. Targumul samaritean, bazat pe un manuscris din anul 1514, a cărui limbă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în 1616, în urma achiziționării unui manuscris la Damasc de către Pietro della Valle. Morinus l-a publicat pentru prima dată în 1645, în volumul VI al Bibliei Poliglote de la Paris. Va fi publicat din nou, într-o formă corectată, în Biblia Poliglotă Walton care va sta de altfel la baza ediției din 1875, îngrijită de către Brüll. Targumul samaritean, bazat pe un manuscris din anul 1514, a cărui limbă este neinteligibilă în unele pasaje, prezintă mult mai puține adaosuri midrașice decât targumurile iudeo-palestiniene1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pâne, Chișinău, 1978; Lenea-i cucoană prinsă-n capcană, Chișinău, 1982; Casă din cuvinte, Chișinău, 1984; Omul casă-și construiește, Chișinău, 1986; Ați văzut așa portar?, Chișinău, 1993; Târgul din poiană, Chișinău, 1996; Vai, ce litere ghidușe, Chișinău, 1999; Motanul poliglot, Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Sorii și umbrele cărților pentru copii, „Cultura”, 1977, 8 ianuarie; Știrbu Titus (Bibliografie), Chișinău, 1997; Tudor Palladi, Târgul naturii și natura târgului, „Florile dalbe”, 1999, 14 ianuarie; Aurel Ciocanu, Veșnic vesel și ferice, LA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289937_a_291266]
-
Pietà de Michelangelo, vizitatorul a "devenit un om cult". Cel dintâi și "cel mai mare poet român" e Dimitrie Cantemir, deși prioritatea o deține în fapt Dosoftei, psalmistul. Modestul Petre Ispirescu ar fi, la rându-i, "cel mai de seamă poliglot al limbii române, cap și începătură a prozei"! Judecăți existențiale ducând dinspre alții spre sine însuși, judecăți de valoare îmbrățișând diverse forme de artă, opinii rostite cu genuină nonșalanță aparțin, cel puțin pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zile după moartea sa - un sfârșit suspect, probabil prin otrăvire, datorat uneltirilor lui Alexandru Moruzi, care amenințase că îl va pune în ștreang ori îl va sugruma chiar cu pletele doamnei. V. a fost o personalitate suprinzătoare, unind cărturarul subțire, poliglot și erudit cu dregătorul activ și abil. Legiuitor, diplomat, istoric, orientalist, el a înțeles să fie, în numele iubirii de patrie, într-o vreme de înstrăinare culturală, și un deschizător de drum în cultivarea limbii române prin gramatică, poetică și lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
pentru mâna pe care ajunsese, dar când atinse pielea femeii, metalul deveni la fel de maleabil ca Rică însuși. Degetele lui nu făcură decât să-l răsucească suplimentar în jurul încheieturii fine, a cărei posesoare se fâstâci în tonuri de roz aprinse și poliglote versiuni de mulțumire. Cum ea comandase brânzeturi după masă, chelnerul se apropie cu un întreg platou asortat, de unde clienta să-și aleagă după gust. Ei însă darul primit pe neașteptate îi distrăsese atenția de la tentațiile gastronomiei, făcând-o să arunce
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]