448 matches
-
a întregului, ca și ideologicul "bine temperat", pot fi utilizate în testarea rezonabilității partidelor, ideologiilor, oamenilor politici prin abordarea unor clivaje intra-politice importante ce pun în lumină raporturile actorilor politici cu realitatea, raționalitatea, moralitatea. În opinia mea, politica și politicianismul; puterea ca scop și puterea ca mijloc, politica puterii și politicile publice sunt clivajele ce pot face diferența dintre normalitatea și anormalitatea politică. Din perspectiva paradigmei părților și a întregului și a ideologicului "bine temperat", căderea politicului în politicianism presupune
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și politicianismul; puterea ca scop și puterea ca mijloc, politica puterii și politicile publice sunt clivajele ce pot face diferența dintre normalitatea și anormalitatea politică. Din perspectiva paradigmei părților și a întregului și a ideologicului "bine temperat", căderea politicului în politicianism presupune dezechilibrarea raporturilor dintre parțialitățile sociale, dintre acestea și întreg, ca și pervertirea naturii moral-civice a politicului, alterarea esenței sale rațional-practice, denaturarea modalității constituțional-legitimizante, abandonarea finalității social-reglatoare. Dacă politicul este raționalitatea practică la nivel societal (social-global) exercitată pe baza deținerii
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și întreg, ca și pervertirea naturii moral-civice a politicului, alterarea esenței sale rațional-practice, denaturarea modalității constituțional-legitimizante, abandonarea finalității social-reglatoare. Dacă politicul este raționalitatea practică la nivel societal (social-global) exercitată pe baza deținerii legitime a puterii etatice (re)alocatoare a resurselor, politicianismul înseamnă îngustarea până la eliminare a bazei de legitimare a acțiunii politice, degradarea calității raționale și morale a acesteia. Contradicția dintre politică și politicianism este contradicția dintre natura civico-morală a cetățeanului și imoralitatea egoismului primar, raționalitatea pragmatică a omului politic și
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
practică la nivel societal (social-global) exercitată pe baza deținerii legitime a puterii etatice (re)alocatoare a resurselor, politicianismul înseamnă îngustarea până la eliminare a bazei de legitimare a acțiunii politice, degradarea calității raționale și morale a acesteia. Contradicția dintre politică și politicianism este contradicția dintre natura civico-morală a cetățeanului și imoralitatea egoismului primar, raționalitatea pragmatică a omului politic și incompetența imposturii politicianiste, modalitatea constituțional-legitimizantă a statului de drept și voluntarismul discreționar al dictaturii, finalitatea social-reglatoare a regimurilor democratice și blocajul societăților scurtcircuitate
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
fac din acesta un adevărat criteriu de evaluare a normalității și rezonabilității politice. Istoria politică a umanității poate fi privită ca un permanent raport între normele, valorile și instituțiile politicului, pe de o parte, impostura, amatorismul și voluntarismul discreționar al politicianismului, pe de altă parte. Mari construcții ale gândirii și acțiunii politice polis-ul grecesc, republica romană, teologia politică creștină, dreptul natural și contractualismul modern, paradigma demo-liberală, ideea justiției și solidarității sociale, dreptul și securitatea internațională au edificat cultura și civilitatea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
demo-liberală, ideea justiției și solidarității sociale, dreptul și securitatea internațională au edificat cultura și civilitatea politică în spațiu și în timp. Fiecare dintre aceste forme și performanțe ale politicului a suportat sau continuă să suporte, însă, agresiunea formelor degradate ale politicianismului: elucubrațiile despoților și capriciile tiranilor, virusul totalitarismelor masificante, expansionismul imperialismelor și al superputerilor, fundamentalismul pseudo-religios al ideologiilor extremiste, diversiunea naționalismelor șovine, frenezia iraționalismelor rasiste, etc. Istoria politică a umanității este dublată, din păcate, de o istorie a politicianismului (Carpinschi 1995
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
degradate ale politicianismului: elucubrațiile despoților și capriciile tiranilor, virusul totalitarismelor masificante, expansionismul imperialismelor și al superputerilor, fundamentalismul pseudo-religios al ideologiilor extremiste, diversiunea naționalismelor șovine, frenezia iraționalismelor rasiste, etc. Istoria politică a umanității este dublată, din păcate, de o istorie a politicianismului (Carpinschi 1995). . Este un truism recunoașterea faptului că nici o parte nu ajunge la gestionarea întregului în absența puterii. Puterea este, desigur, mijlocul politic necesar pentru gestionarea binelui public. Tocmai de aceea, transformarea puterii politice din mijloc de conducere societală în
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ș. a.), afinități elective, Weltanshaunng specific. Incursiunile, mai mult contextuale, în publicistica argheziană întreprinse de Cioculescu surprind o latură semnificativă care se cere studiată în profunzime. E vorba de similitudinile tematice și principiale pe care Arghezi la împărtășește cu Eminescu (critica politicianismului, ostilitate față de statul laic, dorința reabilitării unor valori tradiționale, repudierea importului de modele străine fără discernământ etc.) și, mai ales, de elementele din sfera afectiv-spirituală, dar și social-conjuncturală, care generează două paradigme jurnalistice diferite atât din punctul de vedere al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întemeiază argumentativ pe fapte și exemple sau pe judecăți de valoare cu caracter intuitiv și premonitoriu. E un segment diferit de gazetărie în care Arghezi, date fiind circumstanțele angajamentului publicistic, apare ca editorialist critic, subiectiv evident, și consangvin în critica politicianismului veros, cu Eminescu sau Caragiale, cel din celebrul pamflet-rechizitoriu 1907. Din primăvară până în toamnă. Vom eluda intenționat problema afinităților sale politice din această perioadă, mai exact a filogermanismului politico-ideologic, constituit, ulterior, în cap de acuzare, nu pentru că am considerat-o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Cioculescu, în încercarea de a identifica similitudini ideatice în gazetăria social-politică a celor doi poeți, invocă unele teme comune, de pildă ostilitatea față de statul laic, reabilitarea valorilor tradiționale monahismul, deprinderile domestice ale femeii, repudierea importului instituțional fără discernământ sau critica politicianismului, considerându-l pe Arghezi, printr-o asociere fără echivoc cu Eminescu, "reprezentant al marilor permanențe naționale". În esență, predispoziția polemică a celor doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei discursului social, un topos cultural transistoric Mundus
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
materie de probitate critică, de filiație lovinesciană, impresionează puternic și chiar „sperie”. Până acum, criticul a vădit o onestitate intelectuală absolută: dacă a „greșit” în unele verdicte, a făcut-o în deplină sinceritate, și nu din spirit de coterie, din politicianism literar. Criticul se dovedește a fi lipsit de răutate gratuită sau impură față de eul lumesc al autorilor comentați, dar deloc dispus să-și tocească relevanța afirmării prin monotonia elogiilor. C.-E. se înfățișează, așadar, ca un apărător intratabil al primatului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, În mijloace pentru realizarea intereselor personale. El are „spoiala de civilizațiune” ce se manifestă prin „Împrumutarea” sistemelor de legi, de organizare instituțională, chiar și a modei, din țările Europei Occidentale (Cultura română și politicianismul, 1904). Parcă ar fi portretul unor contemporani, nu cel schițat acum o sută de ani. Îi Întâlnim adesea prin locuri unde se pot face vizibili: Îmbrăcați elegant, cu haine de firmă, dar respirând mitocănia și lipsa de cultură prin toți
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu voi mai avea 23-24 de ani și posibilitatea de a vedea aceste țări minunate printr-o singură călătorie”, Calcutta, 17 aprilie, cf. Europa, Asia, America..., pp. 264-265), fie ca alternativă salvatoare la exasperantele probleme financiare („Dacă totuși prostia și politicianismul îmi vor suprima bursa, eu voi continua să lucrez aici și voi face cerere de schimbare a cetățeniei în cea americană, iar după doi ani mă voi stabili în America, profesor la Harvard University”, Calcutta, 12 iunie, ibidem, pp. 269-271
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în domeniul psihologiei colective, societatea fiind un organism, iar conștiința ei manifestându-se tot în forme individuale. Creația și-o justifică individul în măsura în care contribuie la dezvoltarea bunurilor sufletești, la cultura poporului din care face parte. În studiul Cultura română și politicianismul (1904), se afirmă peremptoriu: „Dar bucuriile sufletești, deși transformă și înnobilează activitatea individului, nu nimicesc însă rațiunea de a fi a acestuia, adică individualitatea [...]. Cultura desăvârșită hotărăște diferențierea permanentă între popoare; ea este, neîndoios, cea mai înaltă manifestare a individualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
ar spune Eugen Simion, ca „ficțiunea nonficțiunii”. SCRIERI: F. W. Nietzsche. Viața și filosofia sa, București, 1897; ed. îngr. și postfață Marta Petreu, Cluj-Napoca, 1997; Cestiuni de estetică. De ce literatura română e lipsită de actualitate?, București, 1901; Cultura română și politicianismul, București, 1904; Puterea sufletească, București, 1908; Domnul Luca, București, [1910]; Sufletul neamului nostru. Calități bune și defecte, București, 1910; Păr de lup, București, [1911]; Andrei Bârseanul și naționalismul, București, 1924; Personalismul energetic, București, 1927; ed. îngr. G. Pienescu, București, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
foc a Duhului înnoitor” (Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a.), el visează, în articolul-program din „Floarea de foc”, „un stil arzător cum sunt flăcările”, menit să demoleze o ordine spirituală „hâdă”, falsă, și să reformeze viața socială. Revoltat împotriva politicianismului și a arivismului, convins de nocivitatea unor aspecte ale culturii și civilizației occidentale, găsește repere și modele în ortodoxie, în tradiția românească de tip voievodal. Deviza ziarului său - „Credința noastră e să înfăptuim «Țara slobodă și duhovnicească»” - este pusă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
teoria formei fără fond, întrucât el nu a scris nicăieri despre forme fără fond. Dintre cei patru gânditori autoarea alocă cel mai mare spațiu lui C. Rădulescu-Motru și apreciem că a procedat corect, întrucât filozoful este autor al unui concept - politicianismul -, cu o carieră publică excepțională, alături de alt concept, cel al formelor fără fond. Din capitolul „Teorii evoluționiste asupra societății” nu lipsește explorarea originalei concepții eminesciene despre societate, cu argumente indiscutabile care susțin existența unei gândiri sociologice la marele poet. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
în cea de secretar general al Cancelariei Parlamentului, în care a rămas până la pensionare (1939). În 1914, B.-V. alcătuiește două „scrisori”, intitulate Politică, adresate unui personaj imaginar, Mache Dumbrăveanu. Cu acest prilej, își exprimă pentru întâia oară dezacordul cu politicianismul, pe care îl critică, deocamdată blajin, exagerând rolul social al oamenilor de știință și al artiștilor. În următorii doi ani, trimite la „Flacăra”, „Europa”, „Universul”, „Adevărul”, îndemnuri de intrare în război alături de puterile Antantei, dar visează și la o „Biblie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
lui D. Aug. Laurian și Șt. C. Michăilescu; va fuziona cu „Revista contimporană”. Datorită lui D. Aug. Laurian, publicația adoptă o ortografie latinizată, ceea ce îi atrage criticile „Convorbirilor literare”. Prospectul, după ce face o apreciere critică a stării sociale și a politicianismului care împiedică libera dezvoltare a culturii, vede remediul „ignoranței și mizeriei” în puterea științei și a cugetării. Acțiunea de educare prin știință se revendică din activitatea de „luminare” începută de Gh. Lazăr, iar nivelul științific se explică, în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
Progresul" adus de Antihrist este extrem de ispititor, dar nu mai are nici o legătură cu mântuirea creștină, el fiind, în realitate, regres sub faldurile unor beneficii trecătoare ale învingătorilor. Acesta este "progresul" spre nimic, operă a diavolului, a scientismului și a politicianismului rupte de lumina hristocentrică. Trebuie să admitem existența progresului în lume, deși el poate fi echivoc. De altfel, și postmoderniștii se văd nevoiți să renunțe la utopia sfârșitului istoriei. Un asemenea sfârșit nu poate fi decis de om. Teoria post-istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
, revistă culturală apărută la Bacău, lunar, din aprilie 1912 până în mai 1913. Director: Eugeniu Revent. Articolul-program, Către cititori, afirmă că revista va lupta pentru „naționalismul luminat”, împotriva „politicianismului corupt”. Colaborează cu versuri Volbură Poiană, Eugeniu Revent, Gh. Apostol, Ion Cosma, C. Ionescu-Olt, Aurel Mălin, iar la sectorul proză se pot întâlni numele lui M. Corbea și al Irinei G. Lecca. Revista publică poemele dramatice Dolores și Voichița de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286190_a_287519]
-
blestemat tratează, în tonuri minore, tema, frecvent dezbătută între cele două războaie, dar cu atât mai pretențioasă, a raporturilor dintre intelectualul tânăr, talentat, însuflețit de idealuri nobile, de ambiția construcției, a renovării sociale, și un mediu indiferent, interesat, infestat de politicianism și necinste. Anton Dumbravă, autor al unei teze de doctorat care l-a impus și i-a conferit o anume celebritate în mediile universitare și politice ieșene, conduce gazeta „Politica”. Campania pe care o inițiază, având ca scop asanarea moravurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
politizare, atâta timp cât aceasta venea cu o critică de tip constructiv sau contribuia la extinderea informării și înțelegerii obiectivelor și intereselor României în procesul pregătirii interne a aderării la Uniunea Europeană. Ceea ce a fost neprielnic pentru desfășurarea negocierilor de aderare se numește politicianism, acesta nefiind o concepție, cât mai ales o practică a partidelor și politicienilor din România de a nu corela vorbele cu faptele, altfel spus, de a zice într-un fel și a face în alt fel , cu orientare spre interesul
by Vasile Puşcaş [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
altfel spus, de a zice într-un fel și a face în alt fel , cu orientare spre interesul particular-personal și nu spre interesul public real. Campaniile electorale (locală și generală/prezindențială) din anul 2004 au relevat cu prisosință manifestările combinației politicianism + populism, care au avut efecte asupra funcținării instituțiilor și administrației publice, dar și în desfășurarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Câteva aspecte procedurale ale negocierilor de aderare Spuneam că negocierile de aderare au avut o componentă formală accentuată
by Vasile Puşcaş [Corola-publishinghouse/Science/1093_a_2601]
-
Prin moartea lor, legionarii au rămas cei mai curați martiri ai istoriei noastre contemporane. Ei și-au dat viața de bună voie. Ei n-au fost siliți de nimeni să lupte până la moarte pentru credință și pentru neam, nici împotriva politicianismului de pe timpul regelui Carol al II-lea, nici de pe timpul comunismului. REPET: Toate crimele , tot jaful, tot dezastrul țării, toate suferințele și toate umilințele la care a fost obligat poporul nostru timp de 45 de ani, ar fi fost evitate
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]