183 matches
-
spuI, a veni - viI etc. Dezinențe codiționate de tipul de flexiune al verbului: Împlinirea, la nivel morfologic, a formelor verbale și, totodată, a sensurilor gramaticale, atrage după sine, pe de o parte, anularea celor mai multe din omonimii, restrângerea, prin urmare, a polivalenței temelor verbale, pe de alta, crearea unor noi omonimii. Se anulează, în general, omonimia, din interiorul categoriilor gramaticale de timp și mod. Apar alte omonimii, la nivelul sensurilor gramaticale introduse de dezinențe. Două sunt omonimiile generale „cauzate” de dezinențe la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceilalți că m-am înfățișat să dau examen pentru clasa întâi mă vor arăta cu degetul și vor râde de mine până se vor prăpădi.” (Z. Stancu) Imperfectul este timpul verbal cu planul semantic cel mai bogat și mai complex. Polivalența lui stă în legătură strânsă cu conținutul lexical al verbului, cu relațiile sale în ansamblul contextului sintactic, cu situarea lui în diferite alte corelații specifice categoriei gramaticale a timpului. Imperfectul poate fi: • timp absolut; mai cu seamă în limbajul basmelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipuri de asociații : găsim că poemul sau romanul are o organizare multiplă. Operele literare care, ca acelea ale lui Homer sau ca acelea aie lui Shakespeare, continuă să fie admirate, trebuie să posede, conchidem noi (folosind expresia lui George Boas), "polivalență" valoarea lor estetică trebuie să fie atât de mare și atât de complexă, încât să includă printre straturile lor unul sau mai multe straturi capabile să ofere mari satisfacții fiecărei perioade ulterioare. *12 Dar o asemenea operă trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sau mai puțin opuse (ca în opoziția stabilită de Wölfflm între Renaștere și baroc) și susține că această alternare nu poate fi nici ocolită, nici depășită pentru a se ajunge la principii comune. De asemenea, am ajuns, pare-se, la "polivalență" *23, adică la ideea că operele literare durabile plac din motive diferite unor generații diferite sau, îmbinând cele două concluzii, am ajuns la ideea că operele majore, operele "clasice", își păstrează locul, dar și-l păstrează datorită unei serii de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și putere necesare pentru adoptarea deciziilor mari care influențează performanțele echipelor lor; structurile orizontale recurg la informatică pentru a-i ajuta pe lucrători să-și realizeze obiectivele de performanță și să furnizeze clientului propunerile de valori; structurile orizontale insistă asupra polivalenței și formează lucrătorii să găsească soluții și să muncească într-o manieră productivă într-un cadru transversal; structurile orizontale favorizează diversitatea, creativitatea în cadrul echipelor; serviciile funcționale sunt reorganizate pentru a deveni parteneri de performanță alături de grupele de proces; structurile orizontale
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ar putea trece de la o echipă la alta, dacă aceste echipe au nevoie de el și de competența lui. În felul acesta se oferă lucrătorilor operaționali posibilitatea de a-și exprima întregul potențial. Structura orizontală # pune accent pe responsabilizare, pe polivalență și pe evaluarea fondată pe obiective de performanță direct atașate proceselor. De aceea, ea permite operatorilor să efectueze o muncă extrem de gratificantă și orientată direct spre furnizarea propunerilor de valoare și atragerea/cucerirea clientului (Ostroff, 2000, p. 90). # Autorul atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al lui. Extrem de evidentă în cadrul acestui model este evoluția înregistrată în modul de concepere a persoanei umane, în cazul nostru, a liderului. Dacă la început se susținea că te naști lider, și nu devii, ești predestinat să ajungi conducător prin polivalența calităților, și nu te formezi ca atare în cadrul relațiilor sociale, cu timpul s‑a trecut la interpretarea mult mai nuanțată și mai în acord cu descoperirile științei a ființei umane, a devenirii ei ca personalitate. În vechile concepții, conducătorul apărea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
idealistă. Dar astea nu sunt motive întemeiate. 25 ianuarie 1975. Thalassa 1tc "25 ianuarie 1975. Thalassa1" Dragă domnule director, Vă trimit alăturat, cu o dedicație ca semn al sincerei mele prietenii - chiar dacă în cazul de față nu este lipsită de polivalențe și de lungi vibrații aluzive -, Thalassa lui Ferenczi. Nu este un text sacru. Dar sunt sigur că, de exemplu, Marcuse, Barthes, Jakobson sau Lacan îl iubesc. Este o carte a „originilor” psihanalizei, nu se poate să n-o iubești. Citiți
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de mare emoție (46/1962), iar anul 1963 este marcat de apariția, în numărul 3, a studiului lui Matei Călinescu, Universul poetic și varietatea stilurilor, care, în ciuda unei aparente aserviri ideologice în terminologie, lansează o idee care va face carieră: polivalența necesară a mijloacelor de expresie, capacitatea lor de a servi „cauza” indiferent de zona culturală din care provin. Și Al. Piru semnează un „suspect” articol despre Umanismul cronicarilor (14/1963), în care ecoul discuției mai vechi pe tema umanismului capătă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
a fost valorizat pentru prima dată de școala neogramatică, care a arătat că el reprezintă, împreună cu schimbările fonetice, factorul decisiv în evoluția limbilor, procedeul prin care se trece de la o stare de organizare la alta. Ulterior, i s-a recunoscut polivalența și reversibilitatea, cîmpul universal de aplicație, capacitatea de a acționa ca o "tendință generală regularizatoare" în toate limbile. În lingvistica europeană, termenul cunoaște o accepțiune mai ales gramaticală și sincronică (așa cum apare la F. de Saussure), care presupune conștiința și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
una dintre trăsăturile ei cele mai specifice este capacitatea de a poseda și oferi cuvinte. Responsabilitatea folosirii cuvintelor în comunicare revine fiecărui individ. Termenul de comunicare se află pe buzele tuturor, dar de îndată ce încercăm să-l definim, el își reliefează polivalența și ambiguitățile (cf. Dinu, 1997: 17). Dificultatea de a defini comunicarea este dată și de diversitatea unghiurilor de vedere sub care aceasta poate fi privită. Astfel: Irena Chiru face precizarea conform căreia „comunicarea reprezintă ansamblul proceselor fizice și psihice prin
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
272-273; Munteano, Panorama, 205, 266-268; Călinescu, Ist. lit. (1941), 811-812, Ist. lit. (1982), 896-897; Vianu, Arta, II, 226-231; Felea, Dialoguri, 250-260; Streinu, Pagini, III, 28-30; Mihail Petroveanu, Studii literare, București, 1966, 139-148; Streinu, Versificația, 193-194, 197; Călinescu, Eseuri, 86-104; Georgescu, Polivalența, 241, 243-246; Arghezi, Scrieri, XXVII, 440-441; Manolescu, Metamorfozele, 58-60; Tomuș, 15 poeți, 200-209; Vinea - 5 ani - Remember, TR, 1969, 30 (semnează Ștefan Aug. Doinaș, Ion Oarcăsu, Ovidiu Papadima, Dumitru Micu, V. Fanache); Ardeleanu, Proza, 215-226; Cubleșan, Miniaturi, 232-238; Ion Pop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
1966; Ciopraga Const., M. Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, Editura Eminescu, București, 1981; Constantinescu, Pompiliu, Romanul românesc interbelic, vol. I, Editura Minerva, București, 1977; Crohmălniceanu, Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Editura Cartea Românească, București, 1984; Georgescu, Paul, Polivalența necesară, E.P.L., București, 1967; Manolescu, N., Teme, Editura Cartea Românească, București, 1971; Manolescu, N., Sadoveanu sau utopia cărții, Editura Eminescu, București, 1976; Manolescu, N., Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. I, Editura Minerva, București, 1980; Negoițescu, I., Istoria
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
abandonează În pădurea Întunecoasă. Avem aici mai multe simboluri care duc la ideea de concepere. Mai Întâi, simbolul cheii este legat de rolul ei de a Închide și de a deschide intrările. Apoi, sărutul este semnul unității, care păstrează efectul polivalenței, al ambiguității nenumăratelor forme de uniune. Observăm În această subclasă că visul este motorul care oferă soluții pentru conceperea copilului. Gaston Bachelard crede că visătorul c. Animarea obiectelor Această clasă de invariante include o importantă subclasă, aceea care privește rolul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
formează un tot unitar, înlăturându-se eventualele granițe dintre ele și realizându-se o evidentă independență între conținutul și elementele procesului de învățământ. Reiese că, din conținutul metodologic și tehnologia didactică rezultă caracterul metodologic și tehnologia didactică rezultă caracterul de polivalență formativă al fiecărui obiect. În particular, obiectul geogrefie, princaracterul de polivalență formativă, acționează în următoarele direcții: * dezvoltarea proceselor cognitive, în special a gândirii logice; * înarmarea elevilor cu tehnici de investigație contribuind și la trezirea curiozității științifice; * formarea unei concepții științifice
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
realizându-se o evidentă independență între conținutul și elementele procesului de învățământ. Reiese că, din conținutul metodologic și tehnologia didactică rezultă caracterul metodologic și tehnologia didactică rezultă caracterul de polivalență formativă al fiecărui obiect. În particular, obiectul geogrefie, princaracterul de polivalență formativă, acționează în următoarele direcții: * dezvoltarea proceselor cognitive, în special a gândirii logice; * înarmarea elevilor cu tehnici de investigație contribuind și la trezirea curiozității științifice; * formarea unei concepții științifice despre lume și viață; * formarea trăsăturilor morale ale omului. Încă din
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
umană (spre deosebire de un pronume adevărat cum ar fi el...); - ocupă mereu funcția de subiect; - nu variază nici ca gen, nici ca număr și constituie, din punct de vedere morfologic, o a treia persoană. Acest pronume se bucură de o mare polivalență: referința sa variază în funcție de modul în care este mobilizat în interiorul unui proces enunțiativ particular. În funcție de contexte, el poate fi interpretat ca referindu-se la enunțiator, la co-enunțiator, la cuplul enunțiator + co-enunțiator, la o non-persoană, fie că este vorba de un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ca niște subiectivități, el evită recurgerea la persoana a doua, care le-ar transforma în adevărați coenunțiatori, în parteneri ai schimbului verbal. Utilizînd "on", enunțiatorul înlătură granița care separă animalul sau bebelușul, pune în evidență ceea ce îi unește. Două exemple Polivalența lui "on" îi permite să fie pus în slujba unor strategii enunțiative foarte diverse. Să analizăm acest fragment dintr-un articol care sintetizează rezultatele unei anchete despre tineri: Tinerii sînt cei mai mari consumatori de produse cosmetice. Iar băieții nu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
este atît de netă pe cît pare. Avem acces la o interpretare generică în "O mașină, asta ucide", imaginîndu-ne că, ori de cîte ori am extrage un element din clasa mașinilor, ceea ce se spune este valabil pentru elementul respectiv. Această polivalență a determinantului nehotărît permite efecte de sens interesante. Astfel, sloganul de mai jos utilizează dubla valoare generică/specifică: În spatele unui ceas MICHELIN HERBELIN există întotdeauna o poveste de dragoste. "Un ceas Michel Herbelin" are, în mod clar, o valoare generică
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
clipa de ecloziune a talentelor, ca și la depistarea autenticei valori, cu predilecții disociative, cu vervă nu o dată pamfletară, cu fantezie și cu ideație de autentică originalitate. FLORIN MIHĂILESCU SCRIERI: Încercări critice, I-II, București, 1957-1958; Păreri literare, București, 1964; Polivalența necesară, București, 1967; Vârstele tinereții, București, 1967; Coborând, București, 1968; Titu Maiorescu, critic literar, București, 1968; 3 nuvele, București, 1973; Printre cărți, București, 1973; Înainte de tăcere, București, 1975; Doctorul Poenaru, București, 1977; Revelionul, București, 1977; Volume, București, 1978; Vara baroc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
literaturii române, București, 1964, 417-462; Crin Teodorescu, Revelația începuturilor, TTR, 1965, 2; Călinescu, Aspecte, 124-136; Micu-Manolescu, Literatura, 159-163; Cioculescu, Varietăți, 344-349; Negoițescu, Scriitori, 250-255; Căprariu, Jurnal, 31-44; Ciobanu, Nuvela, 147-160; Ciopraga, Portrete, 173-202; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 469-513, 657-659; Georgescu, Polivalența, 187-216; Oprea, Mișcarea, 121-139; Regman, Cărți, 155-162; Al. Bojin, Studii de stil și limbă literară, București, 1968, 189-224; Constant Ionescu, Camil Petrescu. Amintiri și comentarii, București, 1968; Manolescu, Metamorfozele, 49-54; Mincu, Critice, I, 186-188; Piru, Panorama, 414-426; Al. Rosetti, Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
răului. II .2.2. Factori biologici A. Ereditatea Aportul eredității în creație constituie o problemă încă nedeslușită în totalitate deoarece se bazează pe controversa ereditate - mediu. Mediul intervine asupra materiei prime ereditare pentru că nu putem fabrica genetic talente. Plasticitatea și polivalența predispozițiilor în momentul nașterii poate fi justificarea existenței talentelor multilaterale, persoane care excelează în mai multe domenii (Camil Petrescu - romancier, literat, filozof, matematician). Restrângerea multeralității de manifestare a omului contemporan este determinată de explozia informațională și de creștere a specializării
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
politic. Este ușor să se observe că rezultatele sunt sub orice standard care ar putea permite stabilitatea unei politici de integrare europeană (...). Restructurarea rămâne procesul cel mai gol de conținut din spectrul celor specifice integrării europene (Marin, 1999, p. 243). Polivalența nu ameliorează numai productivitatea muncii, ci și organizarea locului de muncă. De exemplu, la germani există mai puține niveluri ierarhice - ei au nevoie de mai puțini tehnicieni pentru a asigura reparațiile, mentenanța și schimbarea reglajelor echipamentelor. Toate acestea asigură o
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
este suficient să se știe cine ce face, ci, mai ales, cine intervine, la ce moment, după sau Înaintea cui. Ea presupune schimbarea profundă a mentalităților, obiectiv extrem de greu de atins din cauza rezistenței la schimbare a unor salariați și supraestimării polivalenței salariaților mai puțin pregătiți și motivați. Subscriem opiniei profesorului Ioan Verboncu, conform căreia managementul pe baza centrelor de profit este «cheia» succesului reengineering-ului. Acesta este o mixtură Între managementul prin obiective, managementul prin bugete și sistemul cost - oră - producție, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Sebastian, Jurnal, 327-332; Călinescu, Ulysse, 73-74, 219-222; Sebastian, Eseuri, 306-310; Cioculescu, Aspecte, 350-353; Munteano, Panorama, 252-257; Călinescu, Ist. lit. (1941), 875-876, Ist. lit. (1982), 961-963; Octav Șuluțiu, Anton Holban, VR, 1957, 1; Georgescu, Încercări, II, 281-296; Manolescu, Lecturi, 147-169; Georgescu, Polivalența, 228-232; Aurel Dragoș Munteanu, Motive existențiale în opera lui Anton Holban, VR, 1968, 4; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 169-229; Al. Călinescu, Anton Holban. Complexul lucidității, București, 1972; Crohmălniceanu, Literatura, I, 478-482, 484-486; I. Negoițescu, Anton Holban, ARG
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]