162 matches
-
acest tip de daruri l-a preluat fanariotul Mavrocordat de la înalta Poartă, unde exista o asemenea tradiție, mai ales cu ocazia anului nou persan, Nevrűz (21 martie). Cu acest prilej, „medicul- șef al palatului (hekîmbași) - scrie Luminița Munteanu - prepara o pomadă pe bază de ambră, opium și diverse plante aromatice, pe care o oferea sultanului, marelui vizir și celor din anturajul acestora, în schimbul unui onorariu substanțial ; aceeași pomadă le era trimisă în dar, de la serai, și altor notabilități, în semn de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cu acest prilej, „medicul- șef al palatului (hekîmbași) - scrie Luminița Munteanu - prepara o pomadă pe bază de ambră, opium și diverse plante aromatice, pe care o oferea sultanului, marelui vizir și celor din anturajul acestora, în schimbul unui onorariu substanțial ; aceeași pomadă le era trimisă în dar, de la serai, și altor notabilități, în semn de prețuire”. Considerat un adevărat panaceu, magiunul de opium se bucura de o oarecare tradiție în întreg Orientul Mijlociu [...], fiind pomenit în manuscrise de diverse proveniențe, care nu omiteau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
politici, din fraze, mijloace de câștig, se va putea ridica vreodată acest popor. O singură buruiană de leac există pentru acest scop: munca. Muncă, nu comunalism; muncă, nu benchetuiri cu gunoaiele civilizației franceze; muncă, nu pornoscopie pe bulevarde; muncă, nu pomadă, iată mijlocul care va ridica poporul nostru. Această "Dacie viitoare" nu e însă nimic alt decât un mijloc de-a crea celor ce numără pietrele și mână muștele la apă reputațiuni uzurpate, pentru ca, reîntorși în Țară, să aibă vreun cuvânt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tratarea unor autori distincți (valoric și nu numai), o unilateralitate a aplicării critice. Excepțiile nu afectează regula. Mult mai plauzibilă este cartea Patria de hârtie (2003; Premiul Asociației Mureș a Uniunii Scriitorilor), la origine cercetare doctorală, care se demachiază de pomada academică nu doar prin subtitlul „eseu despre exil”, ci și prin prelucrarea alertă și speculativă a materiei. Deși tema pare să fie literatura exilului românesc din perioada postbelică, S. nu procedează după cerințele unei rețete pragmatice de istoric literar, acesteia
SALCUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
de tratamentul criminal pe care i-l aplicase până atunci un „chirurg” polonez și i-a dovedit Voievodului intențiile ucigașe ale aceluia: a bandajat un câine cu „oblojeala” ce pusese pe rana Domnului, iar câinele a murit imediat 104), otrăvurile, pomezi și unguente, prafuri (pulveres) insinuate în băuturi și în mâncăruri, își împlineau funesta misiune. Mai existau, însă, și rateuri. Gaspar Grațiani a încercat - zice cronica - să-l otrăvească pe vornicul Coste Bucioc (Bacioc) - cel care a fost însurat de două
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care am menționat-o mai Înainte și e folosită la fel ca și prima, cu diferența că timpul de așteptare este de trei ore. Apoi se spală, operația de vopsire fiind astfel Încheiată, iar părul se freacă cu ulei sau pomadă, pentru a-i da strălucire și suplețe. Singurul inconvenient al proceselor pe care le-am descris - care sunt foarte ieftine În Orient - e acela că trebuie repetate cam o dată pe săptămână, căci altminteri, părul crescând, după câteva zile ar apărea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe la șalgii și pe la parfumori, să vezi șaluri de Lahor, de Bagdad, stofe de Brusa, caftane, tandure, testemele, imamele, mătăsării de tot felul, tenzufuri, curse, unt de roze, paste de scos părul, ape de flori mestecate cu ape europene și pomade cu etichete de Paris (...)”6, trasând vaporos direcția În care stofele Orientului parcurg Europa. Iar Alexandru și Sașa Odobescu, În voiaj de nuntă la Paris (septembrie-octombrie 1858), cheltuie nu mai puțin de 3.000 de franci tocmai pe aceste „cașmiruri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mărgelelor și a altor podoabe, pe cînd ambra este o substanță moale ca ceara, atît de parfumată și aromată, încît își găsește o largă întrebuințare în parfumerie, la confecționarea a tot felul de pastile aromatice, a luminărilor de lux, a pomezilor de păr și a pudrelor. Turcii o folosesc și în preparatele lor culinare și o duc cu ei la Mecca, în același scop pentru care tămîia e dusă la Roma, în basilica Sfîntului Petru. Unii neguțători de vinuri picură cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zori și până-n seară, așa-i că ne distrăm, cânta Lefty, așezat În fața oglinzii din dormitor, ca În fiecare zi pe la ora asta, punându-și gulerul nou de celuloid la cămașa albă nouă, storcându-și În palmă un bulgăre de pomadă de păr (cu miros de lămâie) și Întinzând-o pe proaspăta lui tunsoare Valentino. Și continua: ― Între timp, pân-atunci, așa-i că ne distrăm. Nici lui Lefty versurile nu-i spuneau mai nimic, dar melodia era suficientă. Îi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ei, unde te duci așa ferchezuit? ― Unde să mă duc? La Koza Han. Să vând gogoși de mătase. ― Ai fost ieri. ― E sezonul. Cu un pieptene de baga, Lefty Își făcu o cărare pe partea dreaptă și mai puse niște pomadă pe o șuviță rebelă, care refuza să stea Întinsă. Desdemona se apropie. Luă pomada și o mirosi. Nu era mirosul de pe hainele lui. ― Ce altceva mai faci pe jos pe-acolo? ― Nimic. ― Câteodată stai toată noaptea. ― E mult de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vând gogoși de mătase. ― Ai fost ieri. ― E sezonul. Cu un pieptene de baga, Lefty Își făcu o cărare pe partea dreaptă și mai puse niște pomadă pe o șuviță rebelă, care refuza să stea Întinsă. Desdemona se apropie. Luă pomada și o mirosi. Nu era mirosul de pe hainele lui. ― Ce altceva mai faci pe jos pe-acolo? ― Nimic. ― Câteodată stai toată noaptea. ― E mult de mers. Când ajung acolo, e deja târziu. ― Ce fumezi În barurile alea? ― Fumez ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ridice la Înălțimea paginii 22... ...Dar iată că Începe. Desdemona, plângând, Își dă jos corsetul, Îl Împăturește și Îl pune Înapoi În lada de zestre. Se aruncă pe pat - pe patul lui Lefty - și continuă să plângă. Perna miroase a pomada lui de lămâie și ea o adulmecă printre suspine... ...până când, amețită de narcoza plânsului, adoarme. Visează visul pe care l-a tot avut În ultima vreme. În vis totul e ca pe vremuri. Ea și Lefty sunt din nou copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de lipsa ei totală de dezgust față de procesele fiziologice ale micuțului, de tandrețea cu care spăla și pudra fundul bebelușului, masându-l cu mișcări circulare, și o dată, spre uimirea lui Lefty, chiar despărțindu-i fesele micuțe pentru a unge cu pomadă rozeta dintre ele. Din acel moment relația bunicilor mei Începu să se modifice. Până la nașterea lui Milton, Lefty și Desdemona se bucuraseră de o căsnicie neobișnuit de apropiată și de egalitaristă pentru vremea ei. Dar când Lefty se simți dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tinerețe. O Doamne, se ruga ea, Îngăduie-mi să mor acum! Înainte să ajungă Lefty Înapoi În barcă. Și apoi, Într-o dimineață, când se trezi, Lefty stătea la masa la care luau micul dejun. Părul Îi era dat cu pomadă În stil Valentino cu niște vaselină pe care o găsise În dulapul cu medicamente. La gât avea un șervet de masă legat ca o eșarfă. Iar pe masă era tăblița, pe care scria În grecește: ― Bună dimineața, surioară. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
uscate și despicate, trosneau de electricitate statică, În timp ce mai spre interior, aproape de pielea capului, atmosfera devenea caldă și umedă, ca Într-o pădure tropicală. Părul Desdemonei era lung și mătăsos, dar eu moștenisem soiul mai țepos al lui Jimmy Zizmo. Pomada nu reușea niciodată să-l supună. Primele doamne n-aveau să-l cumpere niciodată. Era un păr care ar fi putut-o transforma pe Meduza În stană de piatră, un păr mai șerpuitor decât toate gropile cu șerpi dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cabinetul meu? Maigret Îl urmase fără tragere de inimă. De la o vreme, prevedea că se va Întîmpla Într-o zi, dar o amîna mereu. Cabinetul medicului nu era nici mare, nici luxos. Pe birou, stetoscopul stătea lîngă flacoane, tuburi cu pomadă, hîrtii administrative, iar patul pe care bolnavii se Întindeau părea că păstrează urma adîncă lăsată de ultimul pacient. — Ce-ai pățit, Maigret? Nu știu. Probabil că din cauza vîrstei. — Cincizeci și doi? — Cincizeci și trei. Am avut mult de muncă În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochiu, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, dar cu creeri de copil, Drept științ-avînd în minte vre un vals de Bal-Mabil, Iar în schimb cu-averea toată vr-un papuc de curtezană... O, te-admir, progenitură
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
normal că va cuprinde tratamentul recomandat de Doamna Impedanța, pe o rețetă parafată de dânsa și bineînțeles contraștampilată la secretariatul clinicii pentru conformitate. Pe baza ei, îți vei putea cumpăra la prețuri necompensate de la farmacia de leacuri a instituției vrăjitorești, pomezile din bale de liliac, sau cățea în călduri, hapuri din limbă de broască râioasă, pastile din excremente uscate de gândac de bucătărie, și alte medicamente din acestea foarte necesare aducerii la îndeplinire a vrăjii. Ți se dă de făcut tratament
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că n-ar trebui să rămână calmă. Din când în când arunca chiar câte un răspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate în preajmă, cu demnitate. Cărarea impecabilă a lui Michel se prelungea, lată și albă prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea mereu vecinului: "Ah, cum mă enervează!" În mers, voalurile i se deranjaseră. Mă gândeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tare. Panglica verde îi încingea talia, cu capătul atârnând de-a lungul piciorului, în franjuri lungi aurite. Audbert nu-și crezu ochilor când văzu că avea de gând să-și aranjeze părul cu un piaptăn de os, uns cu o pomadă. Așteptarea fu destul de lungă, căci Gualfard, anunțat de stolurile de păsări ce se înălțau mereu deasupra desișului, sosi doar când dimineața era bine înaintată. Kayuk, care supraveghea cărarea din rămurișul înalt al unui stejar, sări pe dată ca o pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai târziu pentru a arăta un ochi complet restabilit. Degeaba. Sultanul, spunea povestitorul meu, a preferat s-o cheme în ajutor pe o vindecătoare turcoaică, iar aceasta a făgăduit să-l tămăduiască fără să-l taie, doar aplicându-i o pomadă pe bază de pilitură de oțel. După trei zile de tratament, răul se întinsese și la ochiul drept. Bătrânul sultan nu mai ieșea, nu se mai ocupa de nici o problemă, nu mai izbutea nici măcar să poarte pe cap așa-numita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lângă foc, îl urmărea. — Ai terminat? Ne grăbim. Valerius continua să spele trupul acela chinuit. — Crezi că nu mi-am dat seama că e gladiator? Cicatricele acelea au fost făcute în timpul unei lupte în arenă... Iar astea - adăugă, punând o pomadă pe rănile curățate -, găurile astea au fost făcute de pilum... Trebuie să fie foarte abil... A fost atacat de puțin timp, de mai mulți oameni. S-a salvat, dar n-a reușit să se ferească întru totul. Nici o rană nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dezbracă? întrebă uimit Titus. Peste tunică au doar lorica, pe frigul ăsta? — Probabil că nu vor să-și ude hainele și încălțările, pentru că or să stea în zăpadă și în noroi. — Dar ce fac? Soldații își ungeau trupurile cu o pomadă pe care o treceau din mână în mână. — Mirosul ăsta - Valerius adulmeca aerul... Camfor. Se ung cu camfor... Vara e răcoros și alungă insectele, și iarna... Pe frigul ăsta, important e nu câte haine ai pe tine, ci ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]