500 matches
-
Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună frații în jurul lui, pustnicul Agafton "„au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
74 din turul sferturilor cu Farul din aceeași competiție, partidă pierdută cu scorul de 1-2. Oțelul a fost eliminată în sferturi, pentru că Farul avea să învingă și în retur, scor 2-0, Iacob cauzându-i lui Cristian Șchiopu o fractura la pomeți în minutul 45, fault pentru care a fost sancționat cu un galben. A punctat și în minutul 27 din meciul cu Dinamo din 6 noiembrie, câștigat de gălățeni cu scorul de 2-0. În retur a marcat în minutul 65 al
Victoraș Iacob () [Corola-website/Science/300714_a_302043]
-
Io Constantin Duca Voievod, Domnul a toată Țara Moldovei"". Ctitorul a înzestrat probabil mănăstirea cu o bucată de loc a cărui întindere este greu de precizat. Domnitorul Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716) a extins terenurile mănăstirii, dându-i un teren cu ""pomeți, paragini de vii, locuri de grădini și pădure"". Acest teren se întindea pe valea râului Căcaina, de la iazul Mănăstirii Dancu spre nord. În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii "Trei Ierarhi" a restaurat această biserică, fiind așezată atunci o a treia
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
Botoșanilor. În anul 1729, văzând că se adună frații în jurul lui, pustnicul Agafton "„au mers în codrul ce este pe locul domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Acest lucru este menționat și din "Cartea Domnească" din 13 octombrie 7262 (1753) din vremea lui voievodului Matei Ghica, citată în lucrarea
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
voievodului Matei Ghica, citată în lucrarea lui Al. H. Simionescu, spunându-se acolo că Agafton "„cu a sa silință și muncă a făcut curățitură în pădure(a) Merei de ș-au făcut mănăstioară cu chilii și ș-au pus și pomeți”". După o altă legendă relatată de stareța Ambrozia Hrițuc, sihastrul Agafton s-a rezemat într-o zi de un stejar falnic din pădurea Baisa și din interiorul său a auzit glasuri îngerești cântând Troparul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. El
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
recomandat , vă rugăm să contactați medicul . Supradozajul acut poate duce inițial la o scădere a glicemiei ( hipoglicemie ) și ulterior la o creștere a acesteia ( hiperglicemie ) . Supradozajul cronic poate duce la o creștere excesivă a urechilor , nasului , buzelor , limbii și a pomeților ( gigantism și/ sau acromegalie ) . Aceste simptome sunt în concordanță cu efectele cunoscute ale excesului de hormon uman de creștere . Dacă uitați să utilizați NutropinAq 27 Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată . Dacă încetați să utilizați NutropinAq
Ro_716 () [Corola-website/Science/291475_a_292804]
-
e înregistrată și în materialele recensămîntului din 1772 (1774). Pe atunci satul avea 45 de gospodării țărănești, dintre care 42 aparțineau birnicilor. O așezare nu prea numeroasă ca populație, dar înzestrată cu toate cele necesare vietii: mori de vint, prisăci, pomeți (adică livezi cu pomi fructiferi), fînețe, pămînt arabil îndeajuns. Ocupația principală a locuitorilor era agricultura, însă, după cum ne mărturisesc documentele vremii, în sat existau și rneșteșugari: rotari, fierari, tăbăcari, cojocari. Iată și câteva nume de trăitori băștinași, menționate în dosarele
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
gol, toate sînt portocalii. Se face răcoare, numai bine de continuat. Deschid. E Pahopol. Se uită lung la pensonul din dreapta și ezită. Îi spun să intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum ornamentele unui damasc stacojiu, care-și trage razele
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
plecă ochii. Mâinile îi aluncară de pe genunchi, atingând podeaua - odată cu lacrimile - în timp ce se înclina supus. Un moment, tăcu. „Of, ce mult a slăbit,” remarcă Hideyoshi, cu un oftat. Încheieturile acelor mâini rezemate pe rogojină erau atât de emaciate, carnea din jurul pomeților peste măsură de suptă. Oare boala care-l rodea era într-adevăr incurabilă? La acest gând, Hideyoshi simți o durere în piept. Cine era, la urma urmei, cel care-l trăsese în lume pe acel om bolnav, împotriva voinței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întîi înfățișarea sa. Părul abundent, negru, îi creștea aproape de lângă sprâncene, privirea vicleană, dar limpede, nu lipsită de o anume fermitate (care repede, prompt, putea deveni insolentă), era tot ce avea frumos acest chip rotund, ai fi zis buhăit, cu pomeți roșii, cu o mustață groasă care masca o gură hilară, gata să se întindă în rânjet (căci de râs cu gura mare nu râdea aproape niciodată)... Vorbirea îi era mieroasă, exclamația și accentul puternic dialectal, și în loc de virgulă frazele sale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
orificiului mitral la < 1 cm2. Creșterea presiunii în venele și capilarele pulmonare accentuează și mai mult cianoza, care se observă la nivelul mucoasei bucale, jugale și sublinguale. În stenoza mitrală fața bolnavului este palidă, aspect cunoscut de facies mitral, cu pomeții roșii-cianotici, cu ectazii ale vaselor cutanate, iar buzele, urechile și nasul sunt cianotice. La femeile tinere (care fac mai frecvent boala), această colorație determină așa numita frumusețe mitrală (beauté mitrale) sau faciesul fardat. La nivelul cavității bucale se observă tulburări
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
ale vieții tale private? Harșt! Foarfeca nemiloasă a jurnalistului te elimină "la montaj". Cum adică, e după voința ta să nu ne arăți - în direct și la oră de vârf - filmul ultimei intervenții de chirurgie estetică pe sâni, burtă, fese, pomeți, bărbie și gușă? Păi, unde te trezești? Dacă vrei să vorbim despre tine, trebuie să ne arăți totul: de la procesele fiziologice, la preferințele și pozițiile sexuale. Altfel, ești terminat. Kaputt. Finished. De noua dictatură a impudorii nu scapă nici marile
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
Dar eu nu mă uitam la el, ci la Aidan Maddox, care își amintise numele meu, deși trecuseră șapte săptămâni de când ne întâlniserăm. Nu era exact așa cum mi-l aminteam. Fesul strâns îi scotea în relief osatura feței, mai ales pomeții și linia fină a maxilarului, iar în ochii lui era o licărire care nu fusese acolo data trecută. — Dispare, a spus Aidan. Dar apoi - ca prin minune - apare din nou. Îmi luase numărul de telefon, dar nu mă sunase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a făcut inima să mi se oprească în loc, l-am văzut pe Aidan. Era așezat pe scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
coadă. — Unde e toată lumea? Tocmai îi adunăm. —E în regulă. Uite-le că vin. M-am uitat. Patru femei se apropiau de stand. Dar, instinctiv, am știut că nu veniseră pentru o schimbare de look à la Candy Grrrl. Aveau pomeți excelenți, tunsori la baza gâtului și erau îmbrăcate în nuanțe deschise de gri și bej. Arătau de parcă tocmai ar fi ieșit de la Ralph Lauren și s-au dovedit a fi mama, cele două surori mai mari și cumnata lui Brooke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Uitați-vă la bufnița asta. Nu pare vie?“ De atunci Încolo, orice bufniță vie avea să-mi pară moartă, dăruită de Salon acelei eternități sclerozate. M-am uitat la chipul acestui Îmbălsămător de faraoni animalieri, cu sprâncenele lui stufoase, cu pomeții lui cenușii, și am Încercat să Înțeleg dacă era o ființă vie sau mai degrabă o capodoperă a propriei lui arte. Ca să-l privesc mai bine, am făcut un pas Înapoi și m-am simțit atins pe ceafă. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să-l vadă pe Diotallevi În fiecare zi și cred că-l deranja, din cauza ochilor ei plini de milă. El știa, dar se rușina că o știau și alții. Vorbea cu greutate. Belbo scrisese: „Din chip i-au rămas doar pomeții“. Părul Îi cădea, dar asta era din cauza tratamentului. Belbo scrisese: „Mâinile lui nu mai sunt decât degete“. Cred că În cursul unuia dintre trudnicele lor colocvii Diotallevi Îi anticipase lui Belbo ceea ce avea să-i spună În ultima zi. Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bună! Bine-ai venit! Ai întârziat puțin, dar nu contează. Apoi s-a precipitat ca să repete faza cu ecusoanele. —A trebuit să așteptăm autobuzul, a explicat bărbatul oarecum defensiv. Hugo a realizat că nou-venitul era extravagant de frumos. Începând cu pomeții în gen Cherokee și părul întunecat care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și un zâmbet larg, cu niște dinți foarte albi. Când tipul și-a mișcat capul, lumina soarelui a căzut asupra lui dintr-un alt unghi. Revelând un chip ca desprins dintr-o pânză de Botticelli: un nas fin, buze pline, pomeți proeminenți. — Bună, a reușit să emită Alice din gâtul dintr-odată uscat. Ochii lui, mărginiți de gene dese și negre, erau înguști, verzi și pătrunzători. Alice s-a simțit țintuită de privirea lor, care mătura fundul oceanului din sufletul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci nu mai fusese văzută pe nicăieri. Circulau zvonuri conform cărora femeia plecase într-o stare de isterie. Alte zvonuri, mai dramatice, pretindeau că mătușa Frances rămăsese în cort. Alice și-a dat seama că Jake se uita la ea. Pomeții lui reflectau lumina pâlpâitoare a focului. Iar ochii îi străluceau ca la lupi. Nu te-ai gândit niciodată să renunți la New York? a întrebat-o el cu blândețe. Nu te-ai gândit să te întorci acasă? De ce ești așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unui picior! Obiectivul se mișcă În sus. Posesorul ciotului are și un ochi cusut. Și fetița aceea, oribil, oribil, e ciungă. Celuilalt Îi lipsește o parte din picior. Și aceluia, laba piciorului. Camera trece peste fața unui tânăr Îngândurat. Are pomeți netezi, ochi mari, aproape negri. Arată ca un zeu asiatic. Și știe engleză, dar din cauza accentului și a vocii care de-abia se aude, e greu să Înțelegi ce spune: Când mina explodat, mina nu mai e pericol, iar soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În oglindă, figura mea arăta modest, ridicol, ca două variante ale aceleiași zile. Sau poate cercetam două emisfere diferite, două calote cărnoase, învelite în piele și pori, fără puncte de contact? Imperfecțiunile săreau în ochi: firele creșteau anapoda, iar oasele pomeților nu semănau unul cu altul. Dacă ar fi încercat cineva să mă convingă că plăcile s-ar fi unit și-ar fi ținut, ca două povești care vin una spre alta și sfârșesc prin a se întâlni, nu l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obrajilor o reconfortau, îi dădeau un sentiment de-optimism și exuberanță care îndepărta nevroza. Oricum, era mai bine decât cu portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de Crăciun. Maria nu scotea un cuvânt. Doar fardul întins sub pomeți vorbea, suficient cât să mă facă să mă întristez și s-o iau în brațe. Nu suporta s-o consolez. Ieșeam învinși, demni, ca după o lună de spital. „Mai e o variantă.“, a revenit Mihnea, uitându-se prudent spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Conducător“. Pe capac străluceau inițialele: Virtual Reality Operations. Am vrut să scot un sunet, să spun ceva, ceva fără îndoială important, demn de-un final, dar n-a ieșit nimic: gura îmi fusese ștearsă, rasă de pe chip cu tot cu obraji și pomeți. Arătam ca un xerox după un xerox tras la „Romană“. Am privit în față, pieziș, ca de obicei. Nu mai aveam unde. Peisajul se evaporase. Mihnea dispăruse și el. Sinapsele pâlpâiau. Eram singur, într-o imensă machetă transparentă, cu laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un chip ce apăruse la una din ferestre. Era un bătrân zbârcit, cu barba rasă și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii mari și negri și sprâncene dese, Îmbinate deasupra nasului. În ansamblu, chipul era ciudat, aproape inuman, traversat parcă de o undă de forță malefică. Desenul se făcu În grabă și dispăru În mânecă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]