1,123 matches
-
Concurență Timiș. La partidele din campionat asistau cca 1 000 de spectatori. Atunci când se vorbește de spectatorii de rugby din orașul nostru, numele lui Matei Madincea („Lola“) fostul taloner al „Științei“ din anii 1960, ulterior director la „Extraceram“, trebuie neapărat pomenit. Alături de spectacolul din teren, exista - cel puțin așa l-am cunoscut după 1990 - un altul al lui „Lola“ devenit „spaima arbitrilor“, cel care semnala, utilizând un limbaj pitoresc, pe tot parcursul meciurilor, fără să obosească, toate iregularitățile comise de jucătorii
Agenda2004-25-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282543_a_283872]
-
urmă într-un proces politic având ca urmare închisoarea. Desigur, amintirile din perioada aceea tulbure, îndeosebi pentru acea generație de mâine fără nici un mâine, născută între cele două războaie mondiale, sunt multe. Cele mai importante au fost surprinse în cărțile pomenite mai sus. M. Șerbănescu privește însă către viitor. Întotdeauna s-a considerat un scriitor, jurnalistica fiind pentru el doar un episod trecător. Când cuvântul scris nu este iubit... Faptul că astăzi există în Timișoara o sumedenie de tipografii este o
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
pînă atunci. Scuza că ai sub ochi un limbaj tehnic e doar un pretext de a capitula în fața unor nuanțe care te strîng ca un corset. Dar, dacă te obișnuiești cu apăsarea carcasei lexicale, vei constata prezența celor trei calități pomenite anterior. Prima calitate e că I. Kant nu are retorică, nici urmă de facondă netulburîndu-i curgerea verbală. Kant nu intră niciodată în pielea unui histrion vînturînd vorbe, stilul fiind inexistent, asemenea unei curgeri netede de expresii aride. Nimic mai străin
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
N-a fost să fie. N-a fost, și gata. Istoria noastră sinceră, desi comică, va merge cum știe și a invatat ea, înainte, tot înainte... S-a văzut imediat după aceea când premierul nostru i-a dat agenției londoneze pomenite interviul cu pricina. Că el vrea musai să fie președintele partidului țărănesc și nu orice grad, acolo... Că el aruncă, sau a aruncat mânușa, că poți să-l tăi, dar mai jos de -atâta nici prin cap nu-i trece
De ce, nene Vasile, de ce?.. by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17702_a_19027]
-
intre în Olimp doar pe această cale.) În lipsa unei instituții de impresariat literar, scriitorul rămâne curatorul propriei sale opere antume. Cred că va trebui să ne obișnuim și cu manifestările sistematice de autopublicitate ale autorului român. Mai ales că filotimia pomenita are, în cazul său, si ținte foarte pragmatice: un scriitor nu aleargă neapărat numai după lauri, ci și după posibilitatea de a se întoarce la adevăratele sale unelte, el sperând să nu mai fie obligat să lucreze trei-patru slujbe pentru
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
un răspuns plauzibil îl vor da cei care privesc neinhibat ambele date ale problemei, adică cei pentru care izolarea de odinioară a României nu mai e un atù, ci o situatie subînțeleasa, pentru a fi ceea ce vrem să fim în pomenitul sat mondial.
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
sa monitorizez cam tot ce s-a scris și comentat despre Gulagul românesc, dar nu pot evita lacunele datorate proaștei difuzări și tirajelor confidențiale în care apar cărțile despre detenția politică și revistele în care sînt comentate acestea. Toate numele pomenite mai sus cred însă că au darul să compenseze indiferență actuala a criticii față de cărțile cu substrat etic despre trecutul apropiat al românilor. Firește că experții temei sînt puțini la număr, dar ei nu sînt de lepădat; dimpotrivă.
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
ziarul pe care l-a înființat în 1991, cu gîndul de a face în România o gazetărie cu alura occidentală, unui alt Ion - Diaconescu, fondatorul și el al unui ziar, răposatul cotidian popular OGLINDĂ, al cărui director a fost. Ziarul pomenit, un soi de cărticica de dimensiunile fascicolelor din colecția celor cincisprezece lei în care apăreau între războaie Aventurile submarinului Dox, a sucombat din lipsă de cititori. Ion Diaconescu, noul director al Cotidianului s-a ilustrat mai mult ca realizator de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
cuvînt o dată introdus reapare însoțit de un semn de recunoaștere sau e substituit de un așa numit anaforic: un doctor... doctorul/ acel doctor... el/ acela. În același scop, se folosesc și anumite participii adjectivate și substantivizate, de genul: respectivul, numitul, pomenitul, citatul - care apar și în îmbinări mai mult sau mai puțin stabile, în variante compuse cu sus (sus-numitul), mai sus (mai sus pomenitul), sau deja (deja amintitul). Un cuvînt mult folosit azi - într-atît încît a-i evita repetarea prea frecventă
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
el/ acela. În același scop, se folosesc și anumite participii adjectivate și substantivizate, de genul: respectivul, numitul, pomenitul, citatul - care apar și în îmbinări mai mult sau mai puțin stabile, în variante compuse cu sus (sus-numitul), mai sus (mai sus pomenitul), sau deja (deja amintitul). Un cuvînt mult folosit azi - într-atît încît a-i evita repetarea prea frecventă devine o preocupare de stil - e adjectivul respectiv, plasat atît după substantivul determinat cît și înaintea acestuia (mai frecventă pare, totuși, postpunerea), eventual
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
adepții unui fizicism intransigent pune într-o lumină foarte nefavorabilă superficialitatea remarcilor lui Sokal și Bricmont. Senin declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor doi mai sus pomeniți, în nădejdea că voi jubila văzîndu-mi propriile nemulțumiri validate de doi oameni de știință, că voi rîde, cum ar veni, pe socoteala unor giganți de mucava din alaiul uneori atît de deplorabil al postmodernismului (sau poststructuralismului). Dar oricît de dispusă
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
semne îl vor fi condus spre această concluzie? Putin a apărut tocmai ca un avertisment dat Occidentului. (Noul plan strategic o confirmă din plin.) Revin la părere. Vorba lui Louis Jouvet: "Bizarre! Bizarre!" Un argument al lui Ion Solacolu, în pomenita discuție: dacă în vest se dă mai multă importanță nazismului decât comunismului este pentru că acolo cu nazismul au avut de-a face. Nazismul îi obligă să se întrebe: cum a fost posibil? Germanii se și întreabă, nimic de zis. Pentru
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
Poetry: A Sketch for a Portrait (Poezia românească. Schiță de portret) - în care Gabriel Stănescu include, pe lângă precizări utile (ca acelea referitoare la impactul sovietizării forțate asupra literaturii) și o serie de clișee, locuri comune, poncife, de genul prea des pomenitei remarci a lui Vasile Alecsandri - "Românul s-a născut poet" - care nu știm cum li se pare cititorilor străini, dar indiscutabil, nu sună prea bine în urechile celor care au întâlnit-o ani de-a rândul în manualele de literatură
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
însă, pe Rorty de exemplu, să-i pună alături pe Darwin și Neal Stephenson, după cum nici Tournier nu are dificultăți în a trece de la Spinoza la o carte despre bucătărie. O întrebare precum aceea adresată de TLS scriitorilor mai sus pomeniți este o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
de la Iași), ci tot însărcinarea primită, la sfatul lui P.P. Carp, din partea autorităților de ocupație germane. Și oricît s-a disculpat și apărat el timp de vreo două decenii, litigiul a rămas pe rol, apăsîndu-l ca o grea osîndă. Merită pomenite, tot aici, aprecierile lui Tzigara despre episodul publicării, în 1927, a Notelor politice ale lui Al. Marghiloman, în jurul cărora, la apariție, s-au iscat polemici și adversități. Se pare că legatarii lui Marghiloman n-au respectat voința autorului, care nemaiputînd
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
schimb amabil de scrisori, fără a ne întîlni, totuși. Pretuindu-l că întotdeauna, pentru operele sale, mă văd obligat, cu regret, astăzi, în 1999, să reproduc la rubrică mea obișnuită pamfletul de pe timpuri, silit tot de rațiunile de istorie literară pomenite. Iată însemnarea: L'Incroyable Moftangiul i-am spune pe românește. Filfizonul... Oricît ne-am strădui să-i găsim un echivalent, caracterul ne scăpa. Nu-i de pe la noi. Nu ni se potrivește. Nu e, într-un cuvînt, autohton. El vine direct
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement în epistola pomenita. Determinată de coordonate precise, intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-un alt decor, cu reflexe și deprinderi neformate, premise care seaca izvorul inspirației
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
textul matein al povestirii, fiind de acord că cel mai recent ăntreprinzător a evitat să-și pună la contribuție fantezia - cum au procedat predecesorii săi, luând doar ca pretext ceea ce lașase autorul -, ci a păstrat toate datele factuale și personale pomenite, sporind taină și nu anulând-o, ăn cel mai pur spirit matein. Aceasta nu ănseamnă, firește, ca un câmp așa de fast deschis ar constitui de acum ăncolo un loc interzis. Competiția continuă! Mateiu I. Caragiale, Sub pecetea tainei, text
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
Asta voind să spună că valabilă ar rămâne numai Istoria literaturii române an secolul al XVIII-lea. E drept că dintre cele trei istorii ale literaturii iorghiste (la care se cuvine să adăugăm mică Introducere sintetică din 1929) cea dintâi, pomenita fără titlu și de G. Călinescu, e cea mai rezistentă. Și dacă cea despre secolul al XIX-lea mai prezintă, totuși, interes (deși scriitorii nu șanț tratați monografic), cea despre perioada modernă, chiar 1936, e de o cecitate sămănătorista compactă
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
mult luate în seamă mi se par alte teorii provenite din școala de gîndire franceză post-structuralistă, de tipul celor ale lui Georges Bataille, ori, Emmanuel Levinas. Folosesc aici oarecum abuziv termenul "post-structuralist", pentru că nu e relevant pentru numele mai sus pomenite. Rostul lui este altul, si anume de a pune problema în ce măsură sîntem opaci la o gîndire apărută pe teritoriu francez, dar esențialmente altfel decît cea pe care am importat-o deja, si pe care as numi-o, ca să nu mai
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
mecanic la una, respecitv la cealaltă specie de articol critic. Totuși! Am pus sub titlul Controverse două articole cu vădit caracter polemic. Ele discuta exclusiv probleme ridicate de preopinenți. Persoană autorilor acestor replici este indiferență. Ea n-a fost nici macar pomenita an articolele care au aruncat mănușă. Ecourile șanț un altfel de replici: an primul rand, limitate la o latură sau la un detaliu din articolele anterioare, ăn al doilea rand, reprezintă (dar nu și a dlui Gruia Novac) ăncercări de
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
cei mai inteligenți scriitori români din toate timpurile. Cedările lui, atâtea câte vor fi fost (mi se pare impropriu să le contabilizăm) nu constituie, ca în atâtea alte situații, simple înregimentări. „Darurile” lui sunt daruri grecești. De altminteri, printre reproșurile pomeniților politruci figurează și acela că personajul Caragiale se dovedește un mai aprig adversar al prostiei (pur și simplu !) decât, așa cum și l-ar fi dorit ei, al „păturii suprapuse”. Detaliul e întru totul grăitor: afin spiritual cu autorul Scrisorii pierdute
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
în formule moarte. Nu verdictul critic stîrnește nemulțumirea, ci forma lui estetică, de o infirmitate care trădează inaptitudinea scriitoricească. Nu poți judeca frumosul literar cîtă vreme ești incapabil să-l creezi la rîndul tău, și chiar aceasta e drama articolelor pomenite. Ele sunt scrise într-o sintaxă țeapănă, făcînd uz de un jargon ce amintește de lespezi abstracte. Conținutul lor e doct pînă la amănunțime, dar forma menită a le da glas e deplorabilă. Iosif Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
rele. Mai mult, pentru a nu avea nici un fel de probleme este bine să dormiți în propria voastră locuință. Acum, femeile nu au voie să tricoteze sau să toarcă, pentru că toți colacii dați de pomană nu vor ajunge la cei pomeniți, spune tradiția. Dacă plouă în ziua Moșilor de Vară, recolta anului va fi foarte bogată.
MOȘII DE VARĂ. De ce trebuie să dați de pomană ceapă și usturoi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25451_a_26776]
-
Condeescu în colecția bibliofilă a Muzeului Literaturii Române). Din nefericire, scriitorul, mort la 20 iunie 1995, dar bolnav deja de câțiva ani, n-a mai apucat să recitească misivele, considerate pierdute. Marele său regret se datora, așa cum menționa în eseul pomenit mai sus, nu atât valorii intrinseci a scrisorilor, cât faptului că în acele scrisori s-ar fi putut descoperi, așa cum era la 26 de ani, în momentul, sosirii în Franța. Lipsit de această oglindire retrospectivă îi era greu să reconstituie
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]