102 matches
-
Scoală, scoală, mamă, scoală, Că ți-a fi destul de-aseară ! Că de-asear’ ai adormit Și mai mult nu te-ai trezit..., Dragele mele picioruțe, Cum s-o face flori albuțe... Din mânuțe Viorele, Din cosițe Micșunele, Din guriță Tămâiță, Pomișori Din ochișori, Lutișor din trupușor (38, pp. 513, 515). Imaginea personajului adormit din colinde și cea a defunctului din bocete sunt asemănătoare, dar nu identice. Probabil că unele influențe s-au produs între cele două specii folclorico-lirice, dar nu cred
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
simplu de o migrare a motivului din repertoriul funerar „în lirică [...] ori în colindele de fată” (22, p. 38). În repertoriul funerar, imaginea este clasic tratată, profan chiar. Defunctul se reintegrează (se „dizolvă”) în natură. Trupul său devine regn vegetal („pomișori din ochișori”) și mineral („lutișor din trupușor”) (79). Dimpotrivă, în colinde, imaginea este sim bolică : trupul personajului adormit nu devine vegetație, ci este cotropit și îngrădit de ea. În acest caz, vegetația are ceva malefic și agresiv. Ea sufocă orice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a zis. Vă dau trei minute, nu mai mult. Au părăsit Încăperea și au Înaintat grăbit de-a lungul unui culoar Îngust care părea Întunecos, În ciuda șirului de ferestre care se aliniau de la un capăt la altul. Afară se vedeau pomișori plantați de curând care nu prea se prinseseră, frunzele se răsuceau uscate și cădeau. Culoarul era fierbinte și mirosea a mucegai, ferestrele nu fuseseră deschise de ceva vreme. Margaret se grăbea pe urmele tână rului, străduindu-se să țină pasul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
încă din primăvară ca provizie pentru iarnă. Clădirea grajdului, pentru care plăteau o chirie foarte mică, se afla în curtea din spate a unei case, a cărei toaletă de jos o puteam folosi și noi. În curte se usca un pomișor, nu mai știu de ce soi. Geldmacher locuia în camera din față, cu flautele sale, cu cimpoiul și cu valiza de moașă plină de instrumente pentru pictură. Annerose și cu mine aveam, în atelierul cu oberliht, un acoperiș deasupra capului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în suspensie și strici tot. O pierdem pe ea, mă pierdem pe mine. David nu câștigă nimic în afară de cocoașa noastră - sentimentul ăla puturos de vinovăție. Știi și tu ce grea e cocoașa asta... Portocalii Leei erau, de fapt, un singur pomișor, în ghiveci. Restul au crescut în capul meu. Ce încerc să-ți spun, înainte să rămân o carcasă fără sunet, este că te iubesc și te vreau înapoi, nu în viața mea, ci în a ta, într-o viață în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la cap. Când a murit ăla, la ce v-ați dus la furat? Am furat niște cupru. Vreo două tone jumate. De unde le-ați furat? Din „Bobinaj“, de la Artec. De la fabrica de pielărie. Și cum se fură? Ei stătea în pomișorii ăia și eu aruncam peste gard. Ei căra. Era pază, dar paznicul... Nu trebuia să-i dai și lui ca să tacă? I-am dat, s-a dus omul și s-a plimbat, și eu am aruncat. Mi-a spus: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
repetate în adâncul mării, dar nu înainte de a le mulțumi pentru dârzenia lor.Te rog să ne explici, ce sunt copacii aceștia, unde ne-am ascuns de Regina întunericului, întreba Sad curios. -Aceasta se cheamă Gorgonaria și seamănă cu un pomișor albastru, acesta este Mărgeanul roșu din coral, parcă are crenguțe, dar nu are frunze, doar flori ca steluțele. Aici vedeți Pana fosforica, apoi o colonie care seamănă cu un copac înflorit cu floricele galbene, dincolo este Lofelia, care este un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
m-am întors la Mica Sirenă m-am cocoțat până la obrazul ei rece și am sărutat-o. Mi-am plimbat degetele pe urma gâtului ei tăiat și lipit, așa cum am făcut în Dresda cu ruina afumată pe care creștea un pomișor. Și în mirosul zidului ruinat m-am regăsit, dar și în Mica Sirenă. În ruină mi-am regăsit mirosul de silă de viață din tinerețea mea, mirosul de moarte pe care cresc copaci. În Mica Sirenă, în acea seară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
facă vreun zgomot sau mizerie pe jos. Duce punga la ușă, se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată și-l varsă la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Mângâie duios singura lămâie, scofâlcită, rămasă în pomișor, care se ambiționează să nu moară. Acum Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. E într-un maiou gri și poartă niște boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește un Woody Allen de acum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mirându-se cum poate duce pe umeri atâta talent actoricesc. Ceea ce toată lumea știa era faptul că, tot mergând spre Dumnezeu, pe partea dreaptă a Infinitului se află un mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea nu și-o pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu mai vine așa de des. Nu-i mai Înumeri coastele, s-a mai Întremat și lătratul lui este mai grav. Mai apare câteodată În cadrul ușii, dând din coadă și urinând scurt, În semn de prietenie, pe un ciot de pomișor din fața magherniței lui Antoniu și Kawabata. Kawabata tușește, o tuse chinuitoare care-i zguduie trupul slăbit de boală. Antoniu Îi așează mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru băiat un loc În plus, În care putea citi ore În șir cărți pe care nu se găseau În librării sau În anticariate. De la etajul cinci al blocului În care familia locuia, se vedeau casele de mahala mărunte cu pomișori ale căror trunchiuri erau date cu var primăvara, arătând ca niște picioare Încălțate cu cizme de paradă. De la balconul minuscul, familia privea culoarea vinețiu străvezie a serilor de vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei proprietarii unei căsuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în țârâitul greierașilor și orăcăitul broaștelor . În acele clipe Mia se asigură cu atenție și viră la stânga pentru a pătrunde pe un drum secundar, care era pietruit. Pădurea a apărut pe neașteptate. Mai întâi, o lizieră de tufe dese și pomișori tineri, mai apoi copaci mari, din ce în ce mai mari, pe măsură ce mașina înainta cu viteză redusă. Copii nu-și mai dezlipeau ochii de pe geam și exclamau cu plăcere, văzând așa bogăție de verdeață. Erau nerăbdători să coboare și făceau planuri în șoaptă. La
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pomul de iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar cel care avusese ideea cadoului, bănuia Generalul, nu putea fi decât Costache. Dar ideea rămânea proastă, chiar dacă venea, cu bune intenții, de la un bun prieten. Așa că Ion Algiu i-a interzis ordonanței lui să aducă bradul în casă și pomișorul rămăsese într-o rână lângă ușă, să umple holul de la intrare cu miros de pădure de munte. La prânz, Generalul s-a suit pe cal și s-a dus la Bellu. Ordonanța, în urma lui, a adus cu destulă caznă bradul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
După aceea sapă pomii la rădăcină, îi dă cu var până la jumătatea trunchiului de zici că le face straie noi, ca de îngeri. Într-o zi, l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din târg. Ce faci, bunicule, cu ei? Vreau să înnoiesc livada. Nu vezi că mai mulți copaci au îmbătrânit? Păi de ce mai plantezi acești pomișori? Crezi că mai apuci să mănânci poame din ei? Dragul meu, nepoțel! În viață
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din târg. Ce faci, bunicule, cu ei? Vreau să înnoiesc livada. Nu vezi că mai mulți copaci au îmbătrânit? Păi de ce mai plantezi acești pomișori? Crezi că mai apuci să mănânci poame din ei? Dragul meu, nepoțel! În viață trebuie să faci câteva lucruri frumoase, care să rămână după tine: să faci o casă, să sapi o fântână și să sădești un pom. Copacul nu
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort de foame. Cu acest gând sare ca de obicei: țup-țup! și ajunge la gardul ce ocrotește livada. Se strecoară ușor și începe
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de fiecare dată dorința? Ce dorință ai dori să ți se îndeplinească dacă te-ai întâlni cu zâna bună? 4.Imaginați un dialog între brăduț și unul dintre cele patru anotimpuri. Am sădit un copăcel Gica luteș Am sădit un pomișor Și-o să crească mărișor. Apă-i torn la rădăcină Și cu var dau pe tulpină. Ca omida rea, flămândă, Pe la frunze să n-ajungă. Așa cânta Ionel în timp ce-și îngrijea pomișorul și de fiecare dată îl măsura să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un copăcel Gica luteș Am sădit un pomișor Și-o să crească mărișor. Apă-i torn la rădăcină Și cu var dau pe tulpină. Ca omida rea, flămândă, Pe la frunze să n-ajungă. Așa cânta Ionel în timp ce-și îngrijea pomișorul și de fiecare dată îl măsura să vadă cât a crescut. Dar într-o dimineață baiețelul nostru căzu pe gânduri. Copacelul lui nu creștea deloc. L-am udat, l-am îngrijit, dar el n-are decât doua frunzulițe. Uite la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ferestre... la să prind și eu un balonaș, zise Ionel, dar cum se agață de el zbură cu el cu tot pe fereastră... și se trezi afară, sub copacul cel mare care înflorise. Cerințe: 1. Răspundeți la întrebări: Cum crește pomișorul? Cine trimite materiile prime către laborator? Cum se numește bucătarul care pregătește dulci bucate? 2. Descrieți încăperea în care a ajuns băiatul. 3. Subliniați verbele din ultimul alineat și alcătuiți cu ele propoziții. 4. Treceți textul din vorbire directă în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fie îndelungată și "precum e colacul rotund și deplin, așa și viața pruncului să fie rotundă și deplină" 324. Dacă nou-născutul a murit înainte de a se face "colăcimea", atunci se duce un număr impar de colaci (de obicei trei), un "pomișor" împodobit cu lumini, nuci, mere, pere, perje, turte dulci, pupeze și o cană cu apă, "ca să-și ude și răcorească sufletul în cealaltă lume". Pomul simbolizează "pomul raiului" pe care se crede că stă sufletul pe cealaltă lume, suflet închipuit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se îndepărtează de elementele naturii, trăind durerea însingurării: "Draga mamii, față albă, / Cum s-a face țarină neagră! / Dragile mamii sprâncene, / Cum or crește buruiene! Dragile mamii picioare, / Cum or crește lăcrămioare!"144 sau "Dragii mamii ochișori, / Cum or crește pomișori. Dragile mamii sprâncene, / Cum or crește floricele. Dragile mamii mânuțe, / Cum or crește flori albuțe. / Dragile mamii picioare, / De-amu n-or mai face cale."145 Pentru a îmblânzi îndărătnicia sorții, moartea este văzută, în poveștile populare din Bucovina, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
doi fagi verzi, subțiri și Înalți, Înfipți la fiecare stîlp al porții. Această datină izvorăște din legenda că, Sf.Gheorghe, fiind urmărit de păgîni, care Îl căutau să Îl omoare, a intrat În curtea unui om. Acesta a pus doi pomișori la poartă ca semn sa-l găsească păgînii. L toate porțile au crescut Însă pomișori, Sf.Gheorghe scăpînd. Tot În ziua de Sf.Gheorghe era și mai este obiceiul ca tot omul să se cîntărească, pentru ași cunoaște greutatea și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
din legenda că, Sf.Gheorghe, fiind urmărit de păgîni, care Îl căutau să Îl omoare, a intrat În curtea unui om. Acesta a pus doi pomișori la poartă ca semn sa-l găsească păgînii. L toate porțile au crescut Însă pomișori, Sf.Gheorghe scăpînd. Tot În ziua de Sf.Gheorghe era și mai este obiceiul ca tot omul să se cîntărească, pentru ași cunoaște greutatea și apoi din credința că de cei cîntăriți nu se vor prinde blestemele și spiretele rele
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]