334 matches
-
vehicul de idei, în timp ce literatura urmărește forma și tehnicile literare specifice. Așadar, discursul utopic folosește ficțiunea pentru a pune în circulație convingeri, teze și idei, împrumută cîte ceva de la fiecare disciplină care o revendică, de la filozofie, metoda ipotetico-deductivă, de la literatură, poncifele, de la istorie, politologie și sociologie, problematica. Ca atare, utopia este un gen literar, dar și un proiect care nu are nici o șansă de a se transforma în realitate. În plus, se mai vorbește despre utopie ca despre un tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teritoriului dintre Prut și Nistru, ca și șansele democrației în România, depind de capacitatea locuitorilor acestor țări de a ieși din comoditatea suficienței, a ignoranței și a proastelor obiceiuri. România și Basarabia trebuie să se despartă de straiele patriarhale, de poncifurile unei ideologii perimate, comuniste și naționaliste, care i-au ținut pe români în mizerie și înapoiere, făcându-i inapți să susțină examenul comparației, să întâmpine, cu folos, provocarea alterității. Diversiunea fondului autohton, conservator și intolerant, îmi pare, pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
este peste tot") care dă acestei teorii un aspect redundant și incapabil de a pro-mova un anumit tip de înțelegere; ne mai avertizează și asupra iluziei obiectivității, atît în ceea ce privește povestirea unui eveniment, cît și participarea la el, dar și asupra poncifelor conform cărora analiza reprezintă descoperirea, pe cale științifică, a adevărului. Așa cum spune Gadamer, iar Leith și Myerson reiau ideea, tot secretul stă în felul cum formulezi întrebarea, nu în răspunsul care ți se dă: Gadamer insistă că numai întrebările sînt cele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Slavici), lucrarea Magdalenei Popescu. În rest, criticii pe care i-am știut (sau i-am vrut) suficient de impermeabili la presiunea doxei și totodată suficient de sensibili la emisiunea operei s-au conformat, nebănuind (?) vechilor modele critice, fie reluându-le poncifele, fie neocupându-se "amănunt" semnificativ în nici un fel de creația sa"44. Criticul are, într-un fel, dreptate. Într-adevăr nu există până la această dată "studii ample" și notabile totodată care să se oprească "așezat" cum ar spune Slavici însuși
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
voi doi așez memoria mea lătrătoare/ ca-ntr-un pat conjugal:/ nu m-ați dorit/ dar mi-ați prezis jupuirea” (Fericita vârstă adultă). În paralel cu etalarea visceralității, devenită concomitent pretext de autoscopie și de autopsie, P. accentuează acum destructurarea poncifelor feminității, corodate de acizii lucidității și ai ironiei: „Creierele noastre sunt izomorfe: știm - femeile/ prețuiesc sentimentul nu dorința/ carnea noastră expertă/ nu e însăși iubirea” (Scrisoare către dragostea unui bărbat II). Puseele destabilizatoare ale eului liric, experimentate cu precădere asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
roman fără cusur, dat "la cheie", ca de obicei, de David Lodge. Grupul de turiști bănuiți a fi potențiale identități, fie și în rama unor cupluri și familii, este dat în vileag de-a lungul cărții în toate detaliile și poncifele lor de europeni mediocri, bârfitori, voyeuriști, doar în parte deconectați de viața și angrenajul psihic și moral ce-i caracterizează. Această prezență corală are un rol de fundal pentru aventura lui Bernard Walsh în Hawaii, un teolog ce-a renunțat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
înclinație spre reflexivitate, comentariul pe teme literare sau teatrale angajându-se într-o vanitoasă monologare pe marginea unor concepte (actualitate și valoare, tradiție și inovație ș.a.). Criticul, pus pe disocieri, își propune să clarifice o noțiune sau alta, combătând astfel „poncifele”, „prejudecățile” care-l supără. O carte întreagă, Noi și clasicii, își subminează însă efortul de a reinterpreta creații de vârf ale literaturii noastre prin dilatarea abuzivă, cu ifos globalizant, a noțiunii de „clasic”, în care B. înghesuie scriitori fel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
nesubsumabil al fiecărei conștiințe, prin surprinderea detaliului semnificativ și a mișcărilor vieții sufletești, ale cărei oscilații infinitezimale, substituindu-se acțiunii din narațiunea clasică, se constituie în adevărata materie romanescă. Singura concesie făcută literaturizării este atitudinea misterioasă a lui Fred Vasilescu - poncif aparținând, cum observa Călinescu, tocmai convențiilor romanului polițist -, pe care arhivarul-scenarist, încurajat de succesul experienței mistificatoare cu privire la identitatea doamnei T. din „Cetatea literară”, o folosește pentru a ține trează, până la ultima pagină, atenția cititorului. Mai aproape de modelul proustian pare romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
este unul dintre condeierii care, dând tiparului și câte două romane pe an, neabătându-se nici un moment de la „linia partidului”, au contribuit la rescrierea falsificată a unor perioade din istoria interbelică și postbelică. Se găsesc în cărțile sale mai toate poncifele ideologice ale anilor ’50, întreaga recuzită tematică proletcultistă, propagate și dincolo de limita cronologică a „obsedantului deceniu”. Fie că au în centrul lor personaje provenite din rândul dăscălimii rurale „progresiste”, ca în romanul Învățătorii (I-II, 1961-1964), sau ingineri agronomi, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
expresiei artistice participă Andrei A. Lillin, Sorin Titel, Ovidiu Cotruș, Crișu Dascălu, Șerban Foarță, Nicolae Ciobanu. Accentul cade pe criteriul estetic și pe talentul autentic, fiind vizibilă o tendință de surmontare a prejudecăților ideologice, de emancipare de sub chinga opresivă a poncifelor epocii. Ancheta Ce se întâmplă cu cronica literară? adună opinii variate, formulate de Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Al. Piru, Emil Manu, Mihai Ungheanu, Mircea Iorgulescu, Mirela Roznoveanu, Laurențiu Ulici. În pofida diversității opiniilor, numitorul comun este concluzia vizând importanța etică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
de „individualism”. Va scrie de acum înainte, „cu stânga”, o poezie angajată, în versuri energice și clare. Pe alocuri, nesocotind pentru o clipă angajamentul, ecouri din folclor, din V. Alecsandri și Tudor Arghezi creează senzația unui lirism mai curat, fără poncife. Tot așa, stepele Kazahstanului, într-o descriere degajată de obsesia luptei de clasă, oferă inspirației un câmp deschis. Altfel, mai totul, în versificările frânte, convulsive ale lui Ș. - care și-l luase ca model pe Vladimir Maiakovski - e, între îngrețoșare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
așteptare Onești, vast și neîncălzit, la fel ca de dimineață, pilonul din față cu greutatea clădirii care mă apasă, răspunde de sus, apasă în carnea epopeii CFR, disproporționată în veșnicii stimuli ai normalității, moartea singura ieșire, autorul timpul regăsit între poncifele lui, CFR-ul era numai mod de operare, îți amintești? scenografia șir de banchete pe jumătatea sălii în contralumină, aliniate spătare de plastic, patru odată, unul dat mai pe spate, cinci țigani romi rromi, cine le-a zis romei bizantini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sigur limbajul primitivității, dezleagă convenții delimitările în spațiu, geamul pe primul peron efect de gară în timpul provincia, desface ritmul călătorul, cîte stații sînt pînă la Timișoara! te-a rugat să mi le scrii pe toate! din Ilia Lugojul sau Aradul, poncife de distincții spațiu și timp la vulgarizarea matematicii pe pat de vorbe indiferent, prin urmare atribuind emoția dă sensul și în banalul operației stă vorbirea! vulpea și cioara în cîmp asociate din fabulă, nu-mi răspunzi la telefon, Dănești stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în guvernul Dej, vicepreședinte al Prezidiului MAN și membru al Consiliului de Stat. Dacă aceleași lucruri ar fi fost spuse ori scrise de altcineva, respectivul înfunda pușcăria! Ralea și-a luat ceva măsuri de precauție: mai întâi, presărarea lozincilor și poncifelor propagandistice dragi epocii, apoi, plasarea observațiilor la timpul "a fost", când, de fapt, ele oglindesc realități evident contemporane. Nu știu să existe un document mai acuzator și mai demascator decât acest "Raport"! Întregul demers, după cum se vede și din titlu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii etalate nonșalant, lingușiri la adresa "forței conducătoare", poncife ridicate la rang de principii, angajamente calpe, asigurări de adeziune entuziastă cam ăsta a fost repertoriul în limitele căruia s-au afirmat vreme de 8 zile (!) actori de talia lui Beniuc, Baranga, Jebeleanu, Petru Dumitriu, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
am ajuns la New York, și al doilea, piesa lui Brecht Omul cel bun din Sîciuan. A.V. Este bine ca un regizor tânăr, absolvent al unei universități, sau un actor, să intre într-un teatru național care, se știe, are poncifele, rețetele lui, sau e bine să ajungă într-un teatru cum a fost cel de la Piatra Neamț? A.Ș Cred că este un loc foarte bun un teatru al tineretului, în care te simți foarte bine, în care poți să încerci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
singularizând creația unor autori (fie Dimitrie Cantemir, fie Ion Creangă, fie Urmuz) ce practică "subversiunea" față de formulele inerțiale. Elvirei Sorohan îi plac incomozii, frondeurii, insurgenții, nonconformiștii care sfidează sau iau în râs "regulile admise". Individualități iradiante care, rupând-o cu poncifele, plăsmuiesc un spațiu al "altfelității", adică "un nou fel de a face literatură". E secretul perenității lor. Tinerețea clasicilor, o sintagmă la modă cândva și care poate fi și aici invocată. Întinerirea autorilor de odinioară... Parcurgând glosările care pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și mulți autori, mici și mari, au lăsat asemenea texte care se citesc cu plăcere, chiar în felul în care se citește o scriere ficțională, de un public foarte divers. Ca orice gen literar de succes, care a generat nenumărate poncife, și ele au fost parodiate: recent, un autor francez care s-a specializat în abordări neconvenționale ale problemelor lecturii, Pierre Bayard, a publicat o asemenea carte: Comment parles des lieux où l'on n'a pas été? (Les Editions de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
un parlament al păsărilor domestice care pun în scenă toate aberațiile de limbaj, însoțind astfel uzura inevitabilă a unei căsnicii. Primele cronici ale spectacolului cu această comedie subliniau influența lui Teodor Mazilu. Cealaltă comedie, Fluturi de noapte, continuă să pastișeze poncifele, satirizând abuzurile și corupția din sistemul construcțiilor de locuințe, printr-un joc ambiguu între realitatea absurdă și fantezia caricaturală. Satira Balul lebedelor (1994), subintitulată „comedie satanică în patru infernuri”, demontează mecanismele monstruoase ale realității de ultimă oră: un primar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
faptele unui om ne-au îndemnat să-i ridicăm o statuie, ci invers, prezența materială și cotidiană a statuii este cea mai bună dovadă în sprijinul unei istorii vechi și imprecise. Cu toate că școala există tocmai pentru a combate astfel de poncife 183, ea nu face decât să le conserve. Și astfel, cei docili intră de timpuriu în canoanele gândirii prescrise, putând să confirme că "statuia lui se poate vedea și astăzi, dovadă de respect". Legenda cea mai cunoscută, pe care au
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
epocii sale, dar și deplasează, în termeni istorici, actualitatea în imaginar și fantasmatic".470 Bandă desenată și cultură de masă Un punct de vedere ferm în privința culturii de masă îl exprima John Fiske, cel care insista asupra faptului că, contrar poncifurilor intelectualiste, aceasta nu este doar "consum", ci și "cultură", altfel spus "procesul activ de generare și circulație a sensurilor și plăcerilor într-un sistem social", și nu poate deveni un simplu reflex consumist, oricât de industrializată ar fi (adică produsă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
liberă”, făcute cu un condei incisiv, uneori caustic, iau în derâdere moravuri ale vieții politice, parlamentare, surprinzând fizionomii și atitudini caracteristice. Însemnările din „Binele public” și le-a înmănuncheat în culegerea Observări sociale și morale (1881). Sunt meditații, copleșite de poncife, asupra nestatorniciei destinului, asupra familiei și societății, a sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
cu pierderea potențială a identității naționale. În sistemul discursului publicitar al Căilor Ferate Federale elvețiene, cuvîntul capătă un sens pe care nu-l are, în limbă, decît la modul potențial. Recunoaștem în aceste două exemple prezența insidioasă a unui trist poncif din interdiscursul dreptei naționaliste care, de la Maurras și Barrès încoace, opune cosmopolit lui național. Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM: capitolele 2 și 3 din partea a doua din Éléments de linguistique textuelle, Bruxelles, Mardaga, 1990:191-253. - Jean-Claude ANSCOMBRE, Oswald Ducrot
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
claritate la sfârșitul procesului de valorizare ("niciodată" , "prima"): invitația implicită care poate fi derivată de aici este un act ilocuționar subiacent recomandării și suscitării interesului pentru a fi cumpărată. Următorul paragraf descriptiv, dezvoltat ca întindere (un extras din Le Souverain poncif de Morgan Sportès), foarte asemănător inventarului întocmit de un executor, are avantajul de a fi foarte explicit prezentat ca o "extrem de plictisitoare enumerare": (2). Și cum Xerox tăcu, Rauk făcu o enumerare extrem de plictisitoare a mobilierului din apartament. Era într-
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un discours amoureux de Barthes, Mémoires d'une jeune fille rangée; Quand la Chine s'éveillera... Ce mai, Esther transformase micuța noastră garsonieră într-un cuibușor de îndrăgostiți, modest și cochet! Luxos chiar, aș putea spune... Morgan Sportès, Le Souverain poncif, Balland, 1987 Astfel de enumerări prea puțin ordonate contrastează cu structura descriptivă, fie ea și elementară, a următoarei prezentări dintr-un articol de presă despre Charlie Chaplin: (3). O mică mustață neagră și-o pălărie melon, neagră și ea. O
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]