213 matches
-
destrăbălat, un nimic, un distrugător, ești un putregai. Mary nu-i una dintre târfele dumitale de la teatru, e o femeie cuviincioasă, pe care nu ești vrednic nici măcar s-o atingi. Lasă-ne în pace, dacă nu vrei să tragi mari ponoase. Te avertizez. Lasă-ne în pace! Ben, căutând incoerent cuvintele care să-i exprime furia, cu capul mare ca de taur zvârlit înainte, își arăta dinții puternici, uzi de salivă. Mugetul ritmic, șuierat, al mecanismului mării, m-a vrăjit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că Naturii Îi face trebuință. Și atunci, ca și Disney, să iau apărarea eroului negativ, fără de care acela pozitiv nu se poate manifesta. Evident, binefacerile se arată În alt plan decât acela al individului - vegetal - care se alege doar cu ponoasele. Acel plan e unul global, al biocenozei. Egoist, ca orice om, Încep cu foloasele noastre, de fapt unul, acela de leac. Vâscul conține amine. Una, colina, ca o componentă a fosfolipidelor, Între care lecitina prezentă În sistemul nervos, Își arată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Unde mai pui că Însăși acele forme de viață modifică mediul, culmea, În sensul În care ajung să-i fie incompatibile. Se vede treaba că Natura n’a Învățat nimic, dar asta e treaba ei. În fond, nu ea trage ponoasele, ci „cobaii“, precum amintitul dinozaur... Culmea e că Natura nu uită istoria, dovadă reluarea În evoluție a unor vechi soluții, precum vreun delfin, mamifer reîntors În mare, care seamănă leit cu un „antic“ rechin; sau tot 5 degete avem și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În Japonia, din 1281... Și, dacă tot au ales calea uscatului, rușii ne-au devenit curând „oaspeți“, căci pe la noi trecea drumul cel mai scurt. Trebuie să mărturisesc, În paranteză, că au Încercat și drumul Caucazului de trag și acum ponoasele cecenii, osetinii, gruzinii, armenii... -, desigur ca să fie siguri. Aveau destui care să servească de carne de tun. Rog cititoarele, care n’au de fapt decât „vina“ că sunt centrul definitoriu al vieții umane laudă lor! să mă ierte: dar rusoaicele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
marcă și crima împotriva unor mari valori ale culturii române, rămâne s-o deslușească, iată, noile mărturii în cazul uciderii lui Iorga. Nu-i și n-a fost nici o îndoială că oribila crimă din pădurea Strejnic nu putea aduce decât ponoase Statului Național Legionar și mișcării în sine. O analiză logică elementară a consecințelor respinge fără doar și poate "soluția sânge pentru sânge" barem în cazul Iorga. N-a fost să fie din pricina eterogenității mișcării legionare, a divizării ei în grupuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Dumnezeu Împărțea bărbile”, spânul ar fi ajuns prea târziu. Se isprăviseră toate felurile de bărbi, În afară de cele roșii. Pe acestea nu le lua nimeni, pentru că se credea că aduc ghinion. „Așa eu - spune spânul din poveste -, ca să scap de acest ponos, n-am primit barbă roșie [preferând să rămân spân]” <endnote id="(345, p. 77)"/>. Într-un basm săsesc (Die Drei Rotbärbe) cules În Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea eroul este sfătuit să se ferească de cei trei „oameni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poate cere tuturor aceeași resemnare? Mai ales că experiența de după 1941 dovedește că acei ce s au răzbunat au avut cel puțin mulțumirea unei pedepse îndreptățite aplicate acelor ce le meritau, în timp ce toți acei „moderați” n-au rămas decât cu ponosul ocărilor vărsate asupra noastră de vechii și de noii dușmani. Cercetările disperate făcute după Ianuarie 1941 în gestiunea foștilor demnitari legionari (miniștri, secretari-generali, prefecți, primari, etc.), în dorința de a găsi cea mai mică justificare a acuzațiilor de „jaf” și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
aceasta, d. Dașcov s-a prezentat la Domn și a cerut în mod formal ca căpitanul Boteanu să nu se bucure de avantajele gradului său și să nu i se încredințeze nici o companie... Guvernul rusesc nu-și putea ascunde bine ponosul, dar ce mai rămânea, oare, din autonomia atât de solemn făgăduită și cu hărăzirea căreia drept credincioasa împărație se lăudase (și se mai laudă) atâta ? Cabinetul din Petersburg trimise, în mai 1842, ca comisar extraordinar, pe generalul Duhamel, care îndeplinise
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
oareșicăror foloase, fie, în sfârșit, prin amenințări... Spre a pune capăt consfătuirilor boierilor, Mihai Sturdza obținuse de la Poartă un firman în care se zicea că sultanul: ... Înștiințat de uneltirile boierilor împotriva Domnului, uneltiri care nu-și aveau obârșia decât în ponosul unora, fiindcă nu obținuseră domnia, al altora, fiindcă nu obținuseră slujbe, cu toată neputința de a-i pune pe toți în slujbă, cu toate că mulți din ei ar fi vrednici, sultanul poruncea Domnului să reprime asemenea manopere și să pedepsească în
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
primare și foarte mulți profesori de la școlile generale și licee se dau în vânt după funcția de director. Ca om cu o îndelungată experiență în domeniu, am fost convins că această dregătorie școlară aduce, celui ce o deține, mai multe ponoase decât foloase. În capul directorului se sparg toate oalele. El este ținta învinuirilor și reproșurilor pentru tot ceea ce fac (rău) sau nu fac (ce trebuie) salariații, începând de la portar și până la prima doamnă a școlii (soția sau amanta directorului). A
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Partidul roșu era cel mai înaintat partid cunoscut pe atunci în țară. Era partidul ce avea în frunte pe Ion Brătianu și C.A. Rosetti, partidul cu tradițiile în anul 1848, partidul care fusese revoluționar la Paris și purta încă ponosul ideilor răsturnătoare. Acest partid reprezenta în România toată democrația și, venind la cârmă după revoluția din 186618, adusese câteva reforme care aminteau opera revoluționarilor francezi de la 1848, între altele și garda națională.19* 244 bucureștii de altădată 17. Fostul maior
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
autohtone, al perioadei vechi cu deosebire, opinii teoretice mai largi, dar de un eclectism dezarmant, aflându-se în De clasicism, romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane”). E aici o „execuție magistrală” (G. Călinescu), unde criticul junimist procedează metodic, minuțios, cu o fervoare rece, necruțătoare, extrem de eficientă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
mă enerva îngrozitor. Pe Sue Ellen o chema Elena, dar, acum câțiva ani, o văzuse o asistentă cu o sticlă de lichior de la un pacient mai atent și, deși era mult mai stafidită decât consoarta lui JR, așa îi rămăsese ponosul. A trebuit să se ia de băut din obligație, pentru a se încadra în proverb. Nu s-ar fi putut spune că aveam o activitate prea variată. Mergeam la audiogramă, ne întrebam cât ne mai ține. Țipam, vorbeam tare, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fiert, fierbe și va fierbe cazanul Satanei, cuvântă Țamblac. Acolo, la masa verde se hotărăște împărțirea Lumii pe procente, o hăcuiesc după pohte, interese și chiar pentru că le-au căzut greu icrele la stomac. Ei trag sforile și noi tragem ponoasele, protestează Șendrea. "Marile Puteri" nu privesc cu ochi buni ridicarea capului micilor popoare ce năzuiesc neatârnarea, socotind că aiestea au "prea multe pretenții"! se oțărăște Ștefan. Vae soli! îi deplânge Țamblac. Vae Ioane! Vae!... Așa, mărunței cum ne vezi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ridice în căruță, ca să mă aducă acasă. Maria se gândea că iar încep procese și judecăți, bani cheltuiți pe avocați, drumuri la Vaslui și oftând din rărunchi, exclamă: „Of, Doamne, cu ce-am greșit noi că trebuie să tragem atâtea ponoase?” − Lasă, Marie și tu Emilie, nu mai plângeți, ne va face și nouă Dumnezeu dreptate. Ce s-a întâmplat azi nu-i decât lucrătura diavolului care lucrează cu capul soru-mi, Marița și cu brațele pricopsiților ei de feciori, mai spuse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a fost „SATANA”. Pe scurt, vom povesti (după documentele originale de la CNSAS puse la dispoziție de doamna Mariana Sofianu, soția regretatului preot) patimile acestui om care a Învățat carte cât alți o sută la un loc dar care a tras ponoase cât o mie. În luna iulie a anului 2003 m-am Întâlnit cu părintele În fața barului vasluian ce-i zice și acum „Luțoaia” după numele proprietarei de atunci, doamna Profira Luță (Dumnezeu S-o odihnească-n Pace!). Avea o mapă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
anunțat Însă vestea reapariției la Paris a celui ce se credea a fi fost răpit și târât de agenții lui Ceaușescu undeva Într-o pivniță bucureșteană. Dezamăgirea intelighenției franceze a fost mare și cea care a tras În primul rând ponoasele a fost, se’nțelege, cariera sa literară, ce a suferit o fractură, vizibilă până azi, se pare. Conducerea Editurii Flammarion i-a retras direcția acelei colecții românești; unde Virgil a fost unul dintre rarii scriitori români care s-au Îngrijit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
repetă aceeași absență în favoarea fotbalului. Secretarul, enervat, mă întreabă dacă l-am sancționat luându-i salariul pe ziua aceea. Răspund că nu l-am sancționat și până la urmă tot eu am fost reclamat. El cu folosul și tot eu cu ponosul... Altădată reclamă că nu-i premiez munca din școală că X, Y, Z sunt premiați. Răspund că în limita fondurilor premiez și pe alții când și când, dar că nu-i pot asigura lui un abonament la premiere, pentru că toată lumea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întors acasă le-au sosit copiii din Africa și de atunci, din 18 iulie, ei sunt „foarte ocupați cu ei, mai cu seamă de cele două nepoțele care, vedeți dumneavoastră, nu se împacă între ele ca două surori iar toate ponoasele le tragem noi, cu plăcere, ca bunicii care își adoră nepoții”. Între timp, tot el spunea, „s-a mai plimbat” cu fiul său de vreo trei ori la București pentru anumite treburi, „el cu ședințele și perfectarea actelor de reîntoarcere
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și soare, de atâtea dealuri suite și văi scoborâte, d-apoi iubitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe cei ce mă stăpâneau în ultimul moment, așa că prietenii mei, care mă vedeau mereu distras, preocupat, suspinând, îmi stârnise că eram de profesiune amorezat. Ei! Ce pacat că nu mai sunt și astăzi în stare de a merita acest ponos!... Cred că nu se așteaptă nimene de la mine să dau pe față numele gingașilor ființi cărora au aparținut fermecătorii ochi ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tablă. Cu greu se putea găsi un local mai nepotrivit pentru școală; nu numai că lipseau cele mai elementare lucruri care țin de ceea ce numim școală (material didactic), dar era așezat și în staniștea vitelor. Cele mai mari și grele ponoase le trăgea învățătorul care trebuia să lupte cu inerția părinților, dar și cu autoritățile locale care nu vedeau cu ochi buni școala, era o cheltuială în plus. Cea mai veche corespondență de la această școală datează din 1877, cum rezultă dintr-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
băiat tînăr... Soțul ei un crai bătrîn; au mai fost certați un timp... Ori ați încercat dumneavoastră și ea n-a vrut, ori ea a vrut și dumneavoastră n-ați încercat... Și-ntr-un caz, și-ntr-altul, rezultatul e-același: trageți ponoasele. De ce rîdeți? Așa, zic eu, amintindu-mi de referatul făcut de mine la propunerea de invenție a Brîndușei. Asta să zicem că-i situația cu Brîndușa, clatină Don Șef din cap nedumerit, dar ce i-ați făcut inginerului șef?! Nevastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de aceeași calitate cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate la subraț. Băși se flendurea și el pe acolo numai ca să arate că, poftim!, e și 'mnealui un băiat popular, modern și că nu-i vreun zgârie-brânză. Acum trăgea ponoasele acelui prânz indigest. Că ar fi tras-o numai el, mi-era perfect egal. Nenorocirea era că efervescența lui stomacală îl făcea agitat și iritabil. Până într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
câteva priviri rapide, portarul scoase o cheie triunghiulară care, minune!, se potrivea perfect la sistemul de închidere al dulapului lui nea Vasile. Deschise relaxat ușa și luă zâmbind cele două sticle borțoșele pe care le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi zis, nea Petrică era băiat deștept și cel puțin la fel de descurcăreț ca și colegul lui. Apoi se îndreptă tacticos către cămăruța unde era depozitat insecticidul-bază și se holbă la bidoanele albe, conținând o soluție
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]